Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Dar să privim coroana, căci de ea va fi vorba poate.
Ea e acoperită cu pietre scumpe şi mărgăritare. În partea ce vine pe frunte, deasupra e crucea formată din cinci
pietre scumpe, sub cruce în email Duhul Sfânt , sub Duhul Sfânt , tot în email , Dumnezeu Tatăl, cu dreapta
binecuvântând , în stânga ţinând globul pământului . În rând cu Dumnezeu Tatăl, de jur împrejur, chipurile strămoşilor
şi între ele mici sceptre ; sub aceste chipuri un rând de heruvimi (capete şi aripi) şi sub acest rând pietre scumpe mari
formând marginea demprejurul coroanei.
Capul ce stă sub această coroană e mare, fruntea largă, ochii mari, pe jumătate închişi, căutătura tristă şi întoarsă
oarecum în sine însuşi, sprâncenile lungi, nasul fin, faţa lungăreaţă şi palidă, barba mică şi neagră în furculiţe , părul
capului lung acoperind spatele şi umerele.
E Ştefan cel Mare, zugrăvit la anul 1456. Pe piept îi atârnă un lanţ scump care se 'ncheie într-un engolpion de
aur 1 .
Dar daca vremea, acest veşnic regisor , a scos din nou piesa din arhivă şi ne-o reprezintă astăzi cu costume
schimbate şi cu alţi actori, oare omul pururea tânăr , geniul neamului românesc, a venit asemenea între noi
Oare n-am uitat cumva că iubirea de patrie nu e iubirea brazdei , a ţărânei , ci a trecutului
[19 martie 1881]
___________
1
Prescrierea unor ctitoreşti odoare a mon . Putna de S. Gheorghiescul . Ms . din a. 1795.
[„RĂSPUNZÂND LA DISCURSUL D-LUI
MAIORESCU..."]
Răspunzând la discursul d-lui Maiorescu, d. Carp a crezut a putea reduce importanţa pe care o dăm noi vicierii
spiritului public în România.
Originea acestei vicieri e a se căuta în orice caz în tradiţiile şi antecedentele membrilor partidului roşu şi în
faptul că asemenea tradiţii şi asemenea antecedente au fost cu
toate acestea răsplătite sub o monarhie. Monarhia, pe cât poartă acest nume, credem că nu poate renunţa, în interesul ei
şi al poporului, la acele prerogative care-i formează esenţa şi o deosebesc de republică. În republică numai, prin natura
lucrului, domină partidele şi apetiturile.
Dar fie apreciarea noastră severă cea justă, sau aibe cuvânt d. Carp, care vede în aceste fenomene ale înveninării
spiritului public până şi prin idei nihiliste numai semne ale unei boale mai adânci , răsărite din lipsa unei solide
organizări sociale, nu asupra acestei divergenţe mai mult formale vom avea ceva de zis.
Cestiunea e daca, în era nouă ce se deschide prin erigerea României în regat, actuala lipsă de organizare, atât de
priincioasă instinctelor roşie, va ţinea înainte sau daca există vro perspectivă de-a putea înlătura din viaţa publică
elementele ce nu sunt pentru viaţa publică, şi anume pe aceia cari şi-a făcut din politică, din precupeţirea şi specula
sentimentelor şi aspiraţiilor naţionale o meserie şi o negustorie de toată ziua.
Îndealtmintrelea noi nu găsim deloc atât de straniu ca publicitatea, fie ziaristică , fie parlamentară, să ia de motiv
tocmai fenomenele; căci fenomenele izbesc vederea, nu cauzele ascunse.
Decreşterea populaţiei române din ţară şi creşterea elementelor străine e un fenomen; el răneşte vederea
patriotului adevărat, el e lesne de înţeles pentru orice cetăţean, el ne strigă să căutăm cauzele ascunse ale lui şi să le
înlăturăm .
Scrieri şi discursuri nihiliste sunt asemenea un fenomen izbitor , lesne de înţeles pentru omul public ca şi pentru
cel privat. Aceste scrieri, aceste discursuri sunt pete cari reclamă vindecarea răului intern ce le-a produs.
Cuvântul ,,organizare socială" are însă o sferă largă şi ar fi în orice caz interesant ca o inteligenţă necontestabil
luminoasă cum este acea a onor. deputat de Vaslui să ne lămurească asupra ei.
Evident că e rău daca onor. Serurie face politica şi versuri în loc de-a face altceva. Cestiunea e cum viitorul
Serurie să fie silit, prin natura organică a societăţii române, a se ocupa cu lucruri mai potrivite cu inteligenţa şi
aptitudinile sale decât versurile neo - greceşti şi politica de mahala.