Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

În vederea unei conflagraţiuni generale, guvernul nu este dator a spune ţărei care e politica sa A fi sceptic la
toate este lesne: e destul a nu avea cineva obraz. Dar oamenii de stat nu ştim că pot fi scutiţi şi de pudoare.
Privim viitorul cu îngrijire, căci ce poate aştepta o naţie de la nişte oameni cari ne-au dus din catastrofă în
catastrofă şi au comis importarea lui Strussberg — Landau , retrocedările , conversiunile şi mistificaţiunile politicei
dunărene.
[13 martie 1881]
[„ÎN MAI MULTE NUMERE..."]
În mai multe numere ale ,,Românului" din luna trecută am văzut susţinându-se ideea că embaticarul e proprietar
al locului ce posedă, că un bun grevat cu embatic sau besmăn e proprietatea aceluia ce plăteşte embaticul. Vrun advocat
desigur o fi scris acele articole, împodobite cu flori de citate falsificate din legiuirile vechi, producând în noi acea silă
pe care ne-o face orice cârciocar ce, rumegând paragrafe, uită că asemenea lucruri au stat totdauna în legătură c-o
anume organizaţie socială şi economică a unui popor. Ba ilustrul advocat nici pare a înţelege termenul „a stăpâni " şi
a ,,pune pe cineva în stăpânirea unui lucru", întrebuinţat în legile vechi, pe care-l traduce prin ,,proprietate".
A pune în stăpânire va să zică a pune în posesiune, şi a stăpâni , oricând şi oriunde, înseamnă a posede . Înţelesul
lexical al cuvântului e atât de bine stabilit întru cât priveşte trecutul încât ne e ruşine a vedea că azi nişte oameni ce nu
ştiu româneşte cutează a falsifica pentru bunul simţ al mulţimii termeni hotărîţi şi ca esenţă şi ca sferă.
Noi suntem siguri că în spiritul legiuirilor vechi şi nouă locurile acele sunt numai în posesiunea ereditară a
embaticarului şi că iluzia că ele ar fi chiar proprietatea lui nu s-a născut decât din neânsemnătatea relativă a arenzii ce
să plăteşte azi, care în timpul în care a fost stipulată era îndestul de însemnată. Neânsemnătatea actuală a arenzii plătite
e cauzată însă prin scăderea ce au suferit-o în valoarea lor metalele preţioase, pe când valoarea proprietăţii grevate cu
embatic , precum şi venitul ei, s-a suit în raport direct cu valoarea celorlalte obiecte de consumaţiune . Daca
proprietarii, fie indivizi, fie persoane juridice, ar fi fixat prin contractele primitive ca arenda sau embaticul să li se
plătească în grâu , iar nu în bani, s-ar vedea clar raportul între proprietate şi rentă. Dar astfel iluzia economică, născută
din disproporţia între valoarea proprietăţii arendate şi valoarea arenzii actuale, s-au putut preface sub pana redactorilor
„Românului" într-o eroare juridică, pe care vom cerca a o rectifica prin următoarea luminoasă espunere a lui Michel
Chevalier , care, esplicând ordinea economică a lucrului, ne dă esplicarea celei juridice.
Când metalul din care e făcută moneda este pe clina de a-ţi varia valoarea în raport cu celelalte producte ale
industriei e practic ca în anume cazuri plăţile să se stipuleze altfel decât în monetă . În asemenea împrejurări, daca e
posibil şi lesne, e bine a se adopta un mod de plată nemetalic , substituind metalului monetar un alt obiect, presupus
mai puţin variabil în valoarea sa. Unul din cuvintele de căpetenie pe cari le-au avut oamenii pentru a întrebuinţa aurul
şi argintul ca mărfuri de intermediu în tranzacţiuni este fixitatea relativă a valorii ce s-au observat la ele. Dar daca din
întâmplare o descoperire asemănătoare celei a minelor din America în secolul al Xvi-lea produce o mare perturbaţie
în valoarea metalelor preţioase, pe cât timp perturbaţia durează, adecă în întreg intervalul ce le trebuie acestor metale
pentru a trece de la nivelul aproape fix pe care se ţinuse valoarea lor la nivelul la care vor avea să rămână de-aci
înainte pentr-un period indefinit , ele sunt dezbrăcate de virtutea lor de căpetenie, adecă, de-a fi fixe în valoare, şi e
natural ca să li se substituie în ocazii potrivite un alt articol, ce se socoate a fi desigur mai fix sau mai puţin variabil .
Grâul e o substituţie vrednică de toată atenţia. Grâul în adevăr nu poate servi de monetă ; el nu e îndestul de portativ ;
e supus la alterări ; nu e o substanţă omogenă şi totdeuna egală în sine însaşi , ca un drug de aur care iese din
cuptorul de topire al unui curăţitor care l-a preparat la o mie de chilometri depărtare de aci. Afară de aceasta, de la
un an la altul, grâul suferă în valoarea lui, în raport cu celelalte articole de negoţ, oscilaţiuni foarte puternice, el se
urcă sau scade de la una la îndoit, ba uneori la întreit chiar. Ce deosebire, de exemplu, între preţurile curente de la
'nceputul anului 1846 şi între cele de la finele anului, ce scădere în 1847 şi 1848! Cu toate acestea, daca luăm mediile
unui număr de ani, vom afla fără îndoială că grâul este unul din articolele care-şi schimbă mai puţin valoarea în
comparaţie cu alte articole ale producţiei . Luându-se în cercetare perioade seculare grâul pare a avea aproape
fixitatea relativă a valorii.
Individul care-n timpul împăratului roman August ar fi avut drept venit 1 000 de hectolitri de grâu şi care ar fi
putut să transmită moştenitorilor acest venit, din epoca sa şi până în zilele noastre, ar fi garuntat moştenitorilor săi din
secolul al optulea, al cincisprezecelea şi al nouăsprezecelea un grad de bunăstare mai puţin deosebit de acela de care
se bucura el însuşi decât daca le-ar fi testat o rentă de-o greutate determinată în aur sau în argint.