Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Recomandăm cu osebire citirea acestui articol, căci arareori politica ce i se atribuie principelui de Bismarck a
fost espusă c-o mai mare claritate. În adevăr nimeni n-a demonstrat mai bine viitorul, daca această politică ar triumfa .
Această politică este opera la care participă cu toată activitatea cei ce ne guvernă. Şi aceasta esplică pentru ce
roşii sunt şi stau la putere.
Am dori ca d-nii de la ,,Românul" să ne esplice altfel lucrul; am dori ca opinia publică să fie liniştită prin
declaraţiile ce ar putea face ,,Românul". Am dori să ne arate „Românul" şi d. Brătianu într-un chip categoric daca tot ce
s-a făcut până acum în ţară a avut alt scop decât cel ce se atribuie cu atâta probabilitate principelui de Bismarck, şi daca
acest scop ar avea vreun avantaj pentru viitorul ţării.
E datoria ,,Românului" a da această satisfacţie opiniunii publice; este o datorie de demnitate a partidului de la
guvern ca să se esplice . Sunt situaţii în cari unii oameni pot zice: Am puterea şi fac cu dânsa ce voi voi. Dar asemenea
situaţii se pot schimba dintr-o zi într-alta .
Iată articolul de care vorbim:
Împăratul Alexandru al II[-lea ], asasinat într-un chip atât de mârşav de nişte fanatici , lasă un nume glorios în
istorie.
După învingerea de la Sevastopole era natural ca Rusia să caute un sprijin la Berlin şi la Viena în contra
alianţei anglo-franceze .
Timpurile s-au schimbat. Carta Europei s-a modificat. Regatul Prusiei a devenit Imperiul german, s-a mărit
cercul său de acţiune. Germania dezvoltă în proporţiuni înspăimântătoare puterea sa militară. Francia din contră, n-
are altă politică decât aceea de a-şi reconstitui puterile s-a aştepta.
Daca fiul împăratului Alexandru ar putea ridica vălul ce-i acopere viitorul şi-i ascunde pericolul ce-i ameninţă
siguranţa şi mărirea Imperiului ţarilor poate că ar vedea cum se grămădesc nourii ca să aducă furtuna nu pe
marginile Senei , ci pe ţărmurile Dunării.
Din ziua în care Turcia va dispare de pe carta lumii, când descendenţii lui Petru cel Mare vor reclama partea
lor de moştenire din Imperiul osmanliilor , nu stindardul tricolor , ci vulturul cu două capete va închide armatelor ruse
drumul la Constantinopol, care este scopul suprem al ambiţiunilor moscovite .
Nu Rusia, ci Austria, antegarda Germaniei, are de pe acum preponderanţa în Orient. Principalul obiectiv al
politicei d-lui de Bismarck, de la Congresul din Berlin, stă în a întări în Peninsula Balcanilor influenţa rasei germane.
Austria stăpâneşte Bosnia şi Erţegovina , românii sunt vasalii Hohenzollernilor , sârbii ştiu că destinele lor se
află în mâinele Curţii de Viena. Cât despre Rumelia, Germania caută, a pune mâna pe dânsa nu prin violinţe , ci
printr-o invazie cu totul pacifică. Ea va vărsa în această bogată şi productivă ţară prisosul populaţiei germane.
Germania va îndrepta cătră Arhipelag şi Marea Neagră acel nesfârşit şir de emigraţie care până acum mergea în
America. Încetul cu încetul va face din Turcia europeană, o colonie germană, sau mai bine un anex la cele două mari
imperii germane. Cotropirea a şi început: putem fi siguri că compatrioţii d-lui Bismarck o vor urmări cu toată energia,
răbdarea şi stăruinţa de care sunt capabili numai nemţii.
Germanii au tot ce le trebuie ca să se stabilească şi să prinză rădăcini în astă ţară mănoasă . Daca nu li se va
opune vreun obstacol vor ajunge încetul cu încetul, fără zgomot şi pe tăcute, la Dardanele şi la Bosfor, şi atunci
Constantinopolul, prin forţa lucrurilor, va cădea în mâinile germanilor.
Atunci dinastia Hohenzollern va realiza visul monarhiei universale, la care n-a ajuns nici Carol cel Mare, nici
Carol V, nici Napoleon I. De la Marea Nordului până la Marea Neagră, de la Baltica la Adriatica , se va întinde un
nesfârşit imperiu, sau mai bine o confederaţie formată de două mari imperii strâns legate printr-o comunitate de
interese politice, economice şi sociale, şi care va apăsa asupra Europei cu toată forţa unei puteri militare înfricoşate .
Nimeni nu-şi poate închipui cu ce colosală forţă vor domina în Europa o sută de milioane de oameni, ocupând Europa
centrală, împingând la vest popoarele latine, la ost popoarele slave, stăpâni pe Hamburg , Triest , Salonic şi
Constantinopole, ţiind sub dominaţia germană căile comerciale ale lumei civilizate!
Acesta e visul principelui de Bismarck. În scopul acesta cancelarul de fier a format alianţa celor doi împăraţi,
deschizând calea Austriei în Orient.
Autorul conchide
Berlin.
că, în viitor interesul Rusiei va face pe noul împărat a nu mai căuta sprijinul politicei sale nici la, Viena, nici la
Cum vedem, alianţe nouă se pregătesc în Europa. Un mare război e poate inevitabil.