Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

sfat...
Deocamdată rămâne a se vedea ce deciziune va lua noul monarh rus în privinţa interiorului ţării sale. O pace
încheiată între ţarism şi libertate, între Alexandru III şi poporul său, ar însemna pace şi pentru Europa; continuarea
războiului intestin , civil, cată să aibe drept urmare inevitabilă şi un război în afară!
[7 martie 1881]
[„ÎN NUMĂRUL NOSTRU PENULTIM …"]
În numărul nostru penultim am dat părerea unui ziar german asupra ideii de-a ridica România în rangul de regat.
Acea părere semăna a rezuma în ea punctul de vedere austriac în cestiunea aceasta. Acum lăsăm să urmeze un articol
ce-l aflăm în ,,Le Nord", din care rezultă poate atitudinea binevoitoare pe care Rusia ar păzi - o faţă cu acest proiect,
deşi ni se dă consiliul de-a nu face pentru o deşartă schimbare de titlu nici un sacrificiu real.
Răspunsul dat în Camera deputaţilor din România de d. Brătianu unui deputat care l-a interpelat în privirea
zgomotelor relative la ridicarea României la rangul de regat ne face a crede că ,,Independance Roumaine" a fost bine
informată când , acum vreo cincisprezece zile, anunţa că guvernul are în gând această transformare a principatului. În
adevăr, deşi prezidentul Consiliului s-a mărginit a afirma numai ,,dreptul României ca stat liber de-a da suveranului ei
titlul de rege şi chiar de împărat de ar voi", fără a se esplica asupra intenţiilor guvernului în privirea aceasta, totuşi
faptul că n-a opus, nici o dezminţire zgomotului de realizare încurândă a proiectului ce i se atribuie ne-ar autoriza a
crede că acest zgomot nu e lipsit de fundament. Această apreciare a tăcerii ministrului o găsim justificată
îndealmintrelea , cel puţin într-o măsură oarecare, prin detaliile ce le dă ,,Neue freie Presse" din Viena asupra
convorbirii ce un corespondent al ei din Bucureşti a avut - o cu d. Brătianu acum câteva zile. În această conversaţie
prezidentul Consiliului ar fi declarat că ,,dezvoltarea repede a principatului precum şi puterea împrejurărilor" vor
aduce în curând după sine erigerea principatului în regat.
În privirea cestiunii care i s-a pus de cătră corespondent şi i s-a reînnoit în Cameră de cătră interpelator,
ministrul s-ar fi esplicat asupra demersurilor cari se zicea că s-ar fi făcut de cătră guvernul român pe lângă cabinetele
străine în vederea unei asemenea eventualităţi. El ar fi răspuns că ,,sancţiunea prealabilă" a puterilor nu e necesară
de vreme ce un stat independent e liber de a determina după plac titlul pe care trebuie să-l poarte suveranul ei şi ar fi
adaos că nu crede cumcă vreun guvern străin s-ar putea formaliza dacă i s-ar conferi principelui Carol titlul de rege.
Credem că se cade a primi sub toate rezervele povestirea ziarului ,,Neue freie Presse", căci asupra unui punct
mai cu seamă ea nu poate fi cu totul exactă.
Corespondentul foii vieneze zice că d. Brătianu, răzimându-se pe opinia sa despre inutilitatea unor comunicări
prealabile de făcut cabinetelor străine, ar fi adaos că titlul de rege al românilor n-ar putea să atingă mai mult pe
vecinii principatului decum a atins titlul de rege al francejilor pe Belgia. E imposibil ca prezidentul Consiliului să fi
comis acest anacronism ; el ştie desigur că Belgia n-a fost constituită decât după proclamarea lui Louis - philippe de
rege al Franţei. Dacă această observaţie, ce înlătură orice ipoteză de suscep -
tibilitate din partea ţărilor vecine, a fost făcută sub o formă, ori alta, ea se raportă fără îndoială la zgomotul că
Austro-Ungaria e ostilă erigerii României în regat pentru că s-ar fi temând ca această transformare să nu redeştepte
ideea regatului dacoromân care agita odinioară pe un număr oarecare de reprezentanţi ai partidului, liberal, şi
anume, dacă nu ne înşală memoria, pe d. Brătianu însuşi.
În adevăr, nu e mult de când un ziar german vorbea de o ,,Romania irredenta", ale cărei aspiraţii, zicea acel
ziar, nu e prudent de-a le încuraja, căci ele nu aşteaptă poate decât ocazia de-a se manifesta: se observa totodată că
4/5 ale acelei Românii ,,neeliberate " sunt înglobate în Austro-Ungaria. Se ştie în adevăr că Ungaria numără două
milioane de români între locuitorii ei şi partea cea mai mare a populaţiei Bucovinei e română. Pe de altă parte un ziar
român ce apare în Sibiiu, în Transilvania, încerca în aceeaşi epocă să arate, printr-un articol consacrat cestiunii
Dunării, că pretenţiunile Austriei nu sunt decât o nouă demonstraţie a scopurilor tradiţionale ale acestei împărăţii
asupra României; acel ziar reamintea că, sub Maria Teresia deja, ministrul Kaunitz căuta a lipi Moldova şi Ţara
Românească la Imperiul Habsburgilor şi că la încoronarea împăratului Francisc - iosif I de rege al Ungariei figurau ,
cu drapelul tricolor al României, armele moldave şi valahiene .