Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica
Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica
se 'nţelege . . . prin o civilizaţie relativ mai tânără care mai are încă idealuri, prin armele şi inteligenţa germană. Ori unul ori altul poate să se 'nşele . Sunt ipoteze care se pun în vederea unor evenimente ascunse în sânul viitorului, cari poate nu se vor întâmpla nicicând . Rezultă însă de aci că un partid, mai ales când nu e la putere şi nu cunoaşte de visu oarecum configurarea puterilor europene, să stabilească un program absolut, în ciuda evenimentelor, în ciuda norocului războaielor, în ciuda şanselor pentru ori contra, în ciuda diplomaţiei europene Vorba ceea: Dă-ţi popo pintenii şi bate iapa cu călcâiele . Şi aceşti pinteni sunt rezerva pe care şi-o impune partidul conservator ca atare în faţa cestiunilor esterioare. În calculul algebric al cărui rezultat căutat e neatârnarea ţării şi dezrobirea neamului românesc de sub influenţele străine, în calculul politicii naţionale intră, onorabililor, mulţi termeni cunoscuţi şi necunoscuţi. A calcula în vânt , a făgădui în vânt , a vorbi vânt , a semăna vânt , precum faceţi d-voastră fiind în opoziţie, numai pentru ca s-ajungeţi , ca şoarecele lui Gr . Alexandrescu, în caşcavalul de Parma a bugetului, e treaba d-voastră, nu a noastră. Cătaţi-vă de treabă pe cât timp puteţi şi nu ne mai întrebaţi unde e buricul pământului . [6 martie 1881] ALEXANDRU III După groaznica moarte a ţarului Alexandru al doilea toată lumea politică se întreabă: Ce politică va urma noul monarh al Rusiei La ce are să se aştepte poporul rus de la junele lui împărat Va începe oare poliţia rusească să-şi desfăşoare iarăşi teribila activitate „administrativă" Se vor porni oare din nou, ca pe timpul lui Gurko şi Radetzki , mii de nefericiţi fără judecată şi sentinţă spre Nordul îngrozitor , spre îngheţurile Siberiei Ce poate spera continentul, pace sau război Drept răspuns la atâtea întrebări reproducem numai următoarele pasaje dintr-o foaie vieneză, rămâind ca cetitorul să aprecieze asupra valorii consideraţiunilor şi concluziunilor : Dacă Alexandru al treilea voieşte să mănţină înlăuntrul ţării moştenirea străbunilor săi, dacă are de 'gând , ca un ţar absolut, să refuze orice admitere a ideilor moderne, orice concensiune către bolnavul şi nenorocitul său popor, atunci el cată, cu voie sau fără voie, să procure o răsuflare pasiunilor naţionale celor comprimate şi o uşurare pentru înfierbântatul sânge rusesc. Alexandru se află în răspântie şi trebuie să aleagă una din două: sau să cedeze faţă cu poporul, sau să-l ocupe în modul cel mai fatal: Constituţiunea sau războiul. De un ţar reformator puterile europene n-ar avea deocamdată să se teamă de nimic, căci el ar fi silit să-şi îndrepteze toată activitatea asupra reorganizării marelui său imperiu. Dacă împăratul Alexandru, nu va accepta acest rol atunci vecinii puterii Nordului cată să se gândească mai din vreme la siguranţa lor. Deja astăzi noul monarh este desemnat la Paris drept încoronatul aliat de răzbunare al Franţei; astăzi deja foile republicane dau a se înţelege că Alexandru al slavilor nu va continua politica Alexandrului german. Să nu se pună prea puţin preţ pe această drastică distincţiune caracteristică dintre cei doi ţari , ca moment politic. Cel mort s-a simţit a fi un Holstein - gottorp , cel în viaţă este cu trup şi suflet un Romanoff . Acela se considera drept mijlocitor natural dintre ruşi şi boruşi , între germanism şi slavism , acesta se mândreşte a fi ,,pur rus". El este împăratul naţional născut al viitorului imperiu de o sută milioane şi poate că, mai curând sau mai târziu , se va încumeţi a confirma această ,,misiune" prin fapt, printr-o cruciată naţională. Noi nu credem într-o alianţă a Republicei cu cazacii; noi considerăm ca un eveniment neprobabil o alianţă viitoare între autocratul nordic şi d. Gambetta; suntem însă de opinie că Austria nu poate saluta urcarea pe tron a lui Alexandru III decât cu o faţă serioasă. Poate că bombele nihiliştilor ruşi nu i-au cauzat statului nostru mai mari pagube decât ce se poate aprecia astăzi. Poate că acest nitroglicerin n-a sfâşiat numai corpul ţarului, ci a făcut păcii noastre o rană invizibilă , dar nu mai puţin gravă. Un ţar care s-ar privi de protector al marei familie a popoarelor slave, c' are şi-ar esercita funcţiunea de-o incarnaţiune încoronată a panslavismului, mai curând sau mai târziu va căta să pună în cestiune interesele cele mai importante ale Austriei şi să provoace astfel o coliziune neevitabilă între cele două imperie vecine. Vor reuşi oare bărbaţii noştri de stat să înlăture acest pericol printr-o politică înţeleaptă Germanii, ungurii şi polonii sunt de vederi identice asupra acestei cestiuni politice cardinale ; ei nu pot decât să recomande statului pentru viitor o estremă circumspecţiune şi abstinenţă . Însă este întrebarea dacă se va urma acest
sfat... Deocamdată rămâne a se vedea ce deciziune va lua noul monarh rus în privinţa interiorului ţării sale. O pace încheiată între ţarism şi libertate, între Alexandru III şi poporul său, ar însemna pace şi pentru Europa; continuarea războiului intestin , civil, cată să aibe drept urmare inevitabilă şi un război în afară! [7 martie 1881] [„ÎN NUMĂRUL NOSTRU PENULTIM …"] În numărul nostru penultim am dat părerea unui ziar german asupra ideii de-a ridica România în rangul de regat. Acea părere semăna a rezuma în ea punctul de vedere austriac în cestiunea aceasta. Acum lăsăm să urmeze un articol ce-l aflăm în ,,Le Nord", din care rezultă poate atitudinea binevoitoare pe care Rusia ar păzi - o faţă cu acest proiect, deşi ni se dă consiliul de-a nu face pentru o deşartă schimbare de titlu nici un sacrificiu real. Răspunsul dat în Camera deputaţilor din România de d. Brătianu unui deputat care l-a interpelat în privirea zgomotelor relative la ridicarea României la rangul de regat ne face a crede că ,,Independance Roumaine" a fost bine informată când , acum vreo cincisprezece zile, anunţa că guvernul are în gând această transformare a principatului. În adevăr, deşi prezidentul Consiliului s-a mărginit a afirma numai ,,dreptul României ca stat liber de-a da suveranului ei titlul de rege şi chiar de împărat de ar voi", fără a se esplica asupra intenţiilor guvernului în privirea aceasta, totuşi faptul că n-a opus, nici o dezminţire zgomotului de realizare încurândă a proiectului ce i se atribuie ne-ar autoriza a crede că acest zgomot nu e lipsit de fundament. Această apreciare a tăcerii ministrului o găsim justificată îndealmintrelea , cel puţin într-o măsură oarecare, prin detaliile ce le dă ,,Neue freie Presse" din Viena asupra convorbirii ce un corespondent al ei din Bucureşti a avut - o cu d. Brătianu acum câteva zile. În această conversaţie prezidentul Consiliului ar fi declarat că ,,dezvoltarea repede a principatului precum şi puterea împrejurărilor" vor aduce în curând după sine erigerea principatului în regat. În privirea cestiunii care i s-a pus de cătră corespondent şi i s-a reînnoit în Cameră de cătră interpelator, ministrul s-ar fi esplicat asupra demersurilor cari se zicea că s-ar fi făcut de cătră guvernul român pe lângă cabinetele străine în vederea unei asemenea eventualităţi. El ar fi răspuns că ,,sancţiunea prealabilă" a puterilor nu e necesară de vreme ce un stat independent e liber de a determina după plac titlul pe care trebuie să-l poarte suveranul ei şi ar fi adaos că nu crede cumcă vreun guvern străin s-ar putea formaliza dacă i s-ar conferi principelui Carol titlul de rege. Credem că se cade a primi sub toate rezervele povestirea ziarului ,,Neue freie Presse", căci asupra unui punct mai cu seamă ea nu poate fi cu totul exactă. Corespondentul foii vieneze zice că d. Brătianu, răzimându-se pe opinia sa despre inutilitatea unor comunicări prealabile de făcut cabinetelor străine, ar fi adaos că titlul de rege al românilor n-ar putea să atingă mai mult pe vecinii principatului decum a atins titlul de rege al francejilor pe Belgia. E imposibil ca prezidentul Consiliului să fi comis acest anacronism ; el ştie desigur că Belgia n-a fost constituită decât după proclamarea lui Louis - philippe de rege al Franţei. Dacă această observaţie, ce înlătură orice ipoteză de suscep - tibilitate din partea ţărilor vecine, a fost făcută sub o formă, ori alta, ea se raportă fără îndoială la zgomotul că Austro-Ungaria e ostilă erigerii României în regat pentru că s-ar fi temând ca această transformare să nu redeştepte ideea regatului dacoromân care agita odinioară pe un număr oarecare de reprezentanţi ai partidului, liberal, şi anume, dacă nu ne înşală memoria, pe d. Brătianu însuşi. În adevăr, nu e mult de când un ziar german vorbea de o ,,Romania irredenta", ale cărei aspiraţii, zicea acel ziar, nu e prudent de-a le încuraja, căci ele nu aşteaptă poate decât ocazia de-a se manifesta: se observa totodată că 4/5 ale acelei Românii ,,neeliberate " sunt înglobate în Austro-Ungaria. Se ştie în adevăr că Ungaria numără două milioane de români între locuitorii ei şi partea cea mai mare a populaţiei Bucovinei e română. Pe de altă parte un ziar român ce apare în Sibiiu, în Transilvania, încerca în aceeaşi epocă să arate, printr-un articol consacrat cestiunii Dunării, că pretenţiunile Austriei nu sunt decât o nouă demonstraţie a scopurilor tradiţionale ale acestei împărăţii asupra României; acel ziar reamintea că, sub Maria Teresia deja, ministrul Kaunitz căuta a lipi Moldova şi Ţara Românească la Imperiul Habsburgilor şi că la încoronarea împăratului Francisc - iosif I de rege al Ungariei figurau , cu drapelul tricolor al României, armele moldave şi valahiene .
- Page 34 and 35: era fiul de suflet al lui Mircea; e
- Page 36 and 37: să răsufle. Atunci vine Mihai, c
- Page 38 and 39: trudele şi ostenelele lor a băga
- Page 40 and 41: deturnat nimic şi că nu lipseşte
- Page 42 and 43: Amenzi judiciare s-au prevăzut 310
- Page 44 and 45: [„ÎN «TIMPUL» AU APĂRUT . .."
- Page 46 and 47: politică militantă ; am avut numa
- Page 48 and 49: in timpii din urmă de 98 la %. Aci
- Page 50 and 51: în mijlocul divergenţei de opiniu
- Page 52 and 53: zicem noi încă astăzi, va încep
- Page 54 and 55: Bancherul Jacques Landau a câştig
- Page 56 and 57: limba franceză 51 ore limba german
- Page 58 and 59: Universitatea din Zürich a încerc
- Page 60 and 61: va rămânea nouăzeci de ani un pr
- Page 62 and 63: guvernului român. Pe baza ipotezei
- Page 64 and 65: celor politiceşti şi în toate pr
- Page 66 and 67: numeroşi arestaţi se pedepsesc in
- Page 68 and 69: Sibiu. Spre acest scop fiecare cerc
- Page 70 and 71: quale . În n-rul său de sâmbăt
- Page 72 and 73: (ceea ce e mai important) să fie r
- Page 74 and 75: lui i se datoreşte introducerea st
- Page 76 and 77: Oppenheim şi Iaşi — Ungheni, pe
- Page 78 and 79: Noi credem că atât d. interpelato
- Page 80 and 81: [ ,,ÎN PRIVIREA IDEII..."] În pri
- Page 82 and 83: Bucureşti a şi renunţat curând
- Page 86 and 87: Daca relevăm articolele acestea o
- Page 88 and 89: Recomandăm cu osebire citirea aces
- Page 90 and 91: Conform cu observaţia aceasta ar f
- Page 92 and 93: Nu e tot astfel cazul cu d. general
- Page 94 and 95: Dar să privim coroana, căci de ea
- Page 96 and 97: [„ZIARELE FRANCEZE. .."] Ziarele
- Page 98 and 99: a împlini o misiune şi mai spinoa
- Page 100 and 101: Aduceţi-vă aminte de atentatele a
- Page 102 and 103: useşti, nu era deloc absolut fidel
- Page 104 and 105: câtă pensie lunară plătea sulta
- Page 106 and 107: Ce minunată e instituţia Flevilor
- Page 108 and 109: conjuraţilor se arunca asupra lui
- Page 110 and 111: [1 aprilie 1881] MOARTEA LUI ALEXAN
- Page 112 and 113: Ne-ar părea însă foarte rău dac
- Page 114 and 115: plăcuta sinecură a reprezentaţiu
- Page 116 and 117: În urma hotărârii luate de d. Br
- Page 118 and 119: căprioarele odihnesc, în a cărui
- Page 120 and 121: Şi iarăşi bat la poartă cu dege
- Page 122 and 123: lui Descartes : Cogito , ergo sum .
- Page 124 and 125: Această afirmare ne aduce aminte v
- Page 126 and 127: ţării! Şi, daca de atunci se mai
- Page 128 and 129: vine ziua în care d. Brătianu în
- Page 130 and 131: lor. D. D. Brătianu şi Rosetti ch
- Page 132 and 133: marele duce Nicolae, nepotul împă
se 'nţelege . . . prin o civilizaţie relativ mai tânără care mai are încă idealuri, prin armele şi inteligenţa germană.<br />
Ori unul ori altul poate să se 'nşele . Sunt ipoteze care se pun în vederea unor evenimente ascunse în sânul<br />
viitorului, cari poate nu se vor întâmpla nicicând . Rezultă însă de aci că un partid, mai ales când nu e la putere şi nu<br />
cunoaşte de visu oarecum configurarea puterilor europene, să stabilească un program absolut, în ciuda evenimentelor,<br />
în ciuda norocului războaielor, în ciuda şanselor pentru ori contra, în ciuda diplomaţiei europene<br />
Vorba ceea: Dă-ţi popo pintenii şi bate iapa cu călcâiele .<br />
Şi aceşti pinteni sunt rezerva pe care şi-o impune partidul conservator ca atare în faţa cestiunilor esterioare.<br />
În calculul algebric al cărui rezultat căutat e neatârnarea ţării şi dezrobirea neamului românesc de sub influenţele<br />
străine, în calculul politicii naţionale intră, onorabililor, mulţi termeni cunoscuţi şi necunoscuţi. A calcula în vânt , a<br />
făgădui în vânt , a vorbi vânt , a semăna vânt , precum faceţi d-voastră fiind în opoziţie, numai pentru ca s-ajungeţi , ca<br />
şoarecele lui Gr . Alexandrescu, în caşcavalul de Parma a bugetului, e treaba d-voastră, nu a noastră. Cătaţi-vă de treabă<br />
pe cât timp puteţi şi nu ne mai întrebaţi unde e buricul pământului .<br />
[6 martie 1881]<br />
ALEXANDRU III<br />
După groaznica moarte a ţarului Alexandru al doilea toată lumea politică se întreabă: Ce politică va urma noul<br />
monarh al Rusiei La ce are să se aştepte poporul rus de la junele lui împărat Va începe oare poliţia rusească să-şi<br />
desfăşoare iarăşi teribila activitate „administrativă" Se vor porni oare din nou, ca pe timpul lui Gurko şi Radetzki , mii<br />
de nefericiţi fără judecată şi sentinţă spre Nordul îngrozitor , spre îngheţurile Siberiei Ce poate spera continentul, pace<br />
sau război<br />
Drept răspuns la atâtea întrebări reproducem numai următoarele pasaje dintr-o foaie vieneză, rămâind ca<br />
cetitorul să aprecieze asupra valorii consideraţiunilor şi concluziunilor :<br />
Dacă Alexandru al treilea voieşte să mănţină înlăuntrul ţării moştenirea străbunilor săi, dacă are de 'gând , ca un ţar<br />
absolut, să refuze orice admitere a ideilor moderne, orice concensiune către bolnavul şi nenorocitul său popor, atunci el cată, cu<br />
voie sau fără voie, să procure o răsuflare pasiunilor naţionale celor<br />
comprimate şi o uşurare pentru înfierbântatul sânge rusesc. Alexandru se află în răspântie şi trebuie să aleagă una din<br />
două: sau să cedeze faţă cu poporul, sau să-l ocupe în modul cel mai fatal: Constituţiunea sau războiul. De un ţar<br />
reformator puterile europene n-ar avea deocamdată să se teamă de nimic, căci el ar fi silit să-şi îndrepteze toată<br />
activitatea asupra reorganizării marelui său imperiu. Dacă împăratul Alexandru, nu va accepta acest rol atunci vecinii<br />
puterii Nordului cată să se gândească mai din vreme la siguranţa lor. Deja astăzi noul monarh este desemnat la Paris<br />
drept încoronatul aliat de răzbunare al Franţei; astăzi deja foile republicane dau a se înţelege că Alexandru al slavilor<br />
nu va continua politica Alexandrului german. Să nu se pună prea puţin preţ pe această drastică distincţiune<br />
caracteristică dintre cei doi ţari , ca moment politic. Cel mort s-a simţit a fi un Holstein - gottorp , cel în viaţă este cu<br />
trup şi suflet un Romanoff . Acela se considera drept mijlocitor natural dintre ruşi şi boruşi , între germanism şi<br />
slavism , acesta se mândreşte a fi ,,pur rus". El este împăratul naţional născut al viitorului imperiu de o sută milioane<br />
şi poate că, mai curând sau mai târziu , se va încumeţi a confirma această ,,misiune" prin fapt, printr-o cruciată<br />
naţională.<br />
Noi nu credem într-o alianţă a Republicei cu cazacii; noi considerăm ca un eveniment neprobabil o alianţă<br />
viitoare între autocratul nordic şi d. Gambetta; suntem însă de opinie că Austria nu poate saluta urcarea pe tron a lui<br />
Alexandru III decât cu o faţă serioasă. Poate că bombele nihiliştilor ruşi nu i-au cauzat statului nostru mai mari<br />
pagube decât ce se poate aprecia astăzi. Poate că acest nitroglicerin n-a sfâşiat numai corpul ţarului, ci a făcut păcii<br />
noastre o rană invizibilă , dar nu mai puţin gravă. Un ţar care s-ar privi de protector al marei familie a popoarelor<br />
slave, c' are şi-ar esercita funcţiunea de-o incarnaţiune încoronată a panslavismului, mai curând sau mai târziu va<br />
căta să pună în cestiune interesele cele mai importante ale Austriei şi să provoace astfel o coliziune neevitabilă între<br />
cele două imperie vecine. Vor reuşi oare bărbaţii noştri de stat să înlăture acest pericol printr-o politică înţeleaptă<br />
Germanii, ungurii şi polonii sunt de vederi identice asupra acestei cestiuni politice cardinale ; ei nu pot decât să<br />
recomande statului pentru viitor o estremă circumspecţiune şi abstinenţă . Însă este întrebarea dacă se va urma acest
Change language