Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Noi credem că atât d. interpelator cât şi d. Brătianu se înşeală, cu sau fără voie. asupra termenilor acestora, cari
au istoria lor şi înţelesul bine definit , ce nu se poate modifica prin bunul plac al zilei de azi.
Constituţiunea noastră zice Domn. Domnul poate să fie şi împărat, adaugă prezidentul Consiliului.
Dar oare nu se zice tot astfel domnul Costinescu , domnul Carada Urmează de aci că Domnul poate fi şi
speculant de acţii Stroussberg ori teşghetar la Măgura Evident că nu. Domnul Carada cu vocativul ,,Domnule" e
,,Monsieur": aceeaşi vorbă cu vocativul ,,Doamne" e „Seigneur ".
Acum să vedem cum traduceau Domnii noştri vechi acest titlu în limbi străine.
Într-un hrisov a lui Mircea de la 1390 el se numeşte ,,Mare Voievod".
În hrisovul datat din Suceava 1407 octombrie 8, dat de Alexandru cel Bun oraşului, Lemberg , Domnul se
numeşte ,,Voievod" al Ţărei Moldovei.
În alt hrisov latinesc din Argeş 1409 Mircea 'şi zice: ,,Voivoda Transalpinus , dux de Fugarus et de Omlas "
Titlul latin a lui Mircea din anul 1390 este Woewoda Transalpinus , Fogaros et Omlas Dux , Severini Comes ,
Terrarum Dobrodicii Despotus et Tristi Dominus .
Aşadar Domn nu e, ca titlu de drept public, nici sinonim cu ,,Dominus " măcar. Din dicţionarul lui Miklosich
constatăm că cuvântul Voievod e compus din două, din voi (bellum, război) şi verbul voditi (ducere ), deci înseamnă
conducător în război, belli dux . Herzog , Duc, iar Mircea se numeşte ,,Grand Duc".
„Măria Ta" asemenea nu însemnează „Maiestate".
,,Mare" (magnus ) ar da ,,magnitudo ", ,,mai mare" (majus ) dă abia ,,majestas ". Termenul acesta, care se
atribuie astăzi la oameni singulari, se întrebuinţa faţă cu statul şi poporul roman; crimen majestatis însemnează la
Cicero atingerile aduse onorii poporului roman; majestate minuere însemna a jigni demnitatea Republicii .
Citatele noastre sunt dintr-o epocă în care ţările erau independente şi nu numai relativ, dar absolut mai puternice
decât astăzi. Suntem siguri că acum cinci sute de ani ceea ce este ,,popor românesc" stătea în toate privirile mai bine
decât acei pe cari d. Vidraşcu, prefectul de Bacău, îi numeşte azi ,,sălbateci într-o ţară europeană" şi ,,o adevărată ruşine
a unui stat civilizat". Aceşti sălbateci, această ruşine a civilizaţiei, aceşti oameni mai căzuţi, mai vicioşi , mai săraci
decât în timpul vechilor fanarioţi, e maiestatea poporului român sub noii fanarioţi. Ei bine, de la reînceperea domniei
naţionale, de la Ion Sandu Sturza şi de la Ghica încoace, lepădăturile Orientului şi ale Occidentului nu s-au putut ridica;
geniul acestei ţări îi ţinea în turpitudinea şi în întunericul ce li se cuvine. Acum au luat vânt ; acum Caradalele de toată
mâna sunt în floare şi aceste Caradale vor • • • regatul.
D. Brătianu zice că ţara poate să dea orice titlu vrea • • • rege, împărat sau • • • orice va voi.
Orice va voi: papă , Dumnezeu chiar.
Se 'nţelege . Deoarece li se permite a cumpăra cu 60 la sută hârtiile Stroussberg ce făceau 20 %, de vreme ce li
se permite a se îmbogăţi peste noapte din risipa banului public, creându-şi rente de milionari pentru sinecurile lor, de
vreme ce li se permite Cariagdiilor şi Caradalelor să ocupe cîte 5, 6, 10 funcţii chiar şi deoarece ţara d-lui Brătianu
consistă din Carada, plus Costinescu, plus 4 clase primare, de ce nu l-ar proclama chiar de Dumnezeu pe acela care li
îngăduie să-şi împartă viaţa aceastui popor ca cămaşa lui Hristos, după ce l-au ameninţat cu asasinatul şi post
rempublicam Ploiestensem
Aceasta nu e decât firesc: mână pe mână spală şi amândouă obrazul. O mână e Mihălescu — Warszawsky, alta
Brătianu — Stroussberg, pe de-o parte manipulaţia groasă, pe de alta cea subţire.
Feţele subţiri se ţin cu cheltuială. Vor veni deci câteva milioane de apanaje sau câteva domenii de-ale statului şi
lucrul va merge strună.
Îndealtmintrelea e chiar bine să se schimbe odată şi titulaturi şi tot • • • Dacă e vorba de prăpastie între trecut şi
viitor, prăpastie să fie!
De ce urmaşii, dacă-i vom mai avea, să fie în pericol de-a confunda după identitatea numirilor şi titulaturilor
vechile noastre epoce gospodăreşti şi spornice cu epoca în care Caradelele şi Cariagdii au găsit raţiunea de-a fi De ce
epoca Mihălescu — Stroussberg şi a lui Matei Basarab să aibă aceleaşi titulaturi Jos vechiul nume românesc, al unei
instituţii române, sus regalitatea Palestinei şi a Greco-bulgariei !
Pentru onoarea trecutului trebuie să ne pară bine că se trage în sfârşit o mare linie de hotărnicie între Basarabi şi
Muşatini pe de-o parte şi între elementele determinante ale epocei Stroussberg — Brătianu pe de alta.
Dar populaţiile sărăcesc şi mor
Dar datoriile statului se urcă în fiece an fără nici o compensaţie pentru oamenii ce le poartă sarcina
Dar nu există un ochi care să controleze, o mână care să oprească nelegiuirile
Dar imoralitatea şi tâmpirea creşte de nu ne mai cunoaştem poporul de acum 50 de ani