Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

lui i se datoreşte introducerea studiului istoriei naţionale în şcoalele noastre şi e cel dendâi care-a încercat a aduna toate
ştirile de oarecare temei cari există asupra mult bântuitei istorii a neamului nostru, de la întâiele începuturi şi până în
zilele noastre, într-un manual care serveşte şi azi de carte didactică. În timpul lui Grigorie Voievod Ghica a fost
inspector general al şcoalelor din Moldova; a fost deci unul dintre acei bărbaţi cu spornică şi dezinteresată activitate
cari au dat domniei lui Ghica Vodă o însemnătate deosebita, ca pregătitoare epocei Unirii şi a adaptării poporului
românesc la viaţa modernă.
La Cezar Bolliac moartea fizică n-a fost decât încheierea morţii lui intelectuale, intervenită acum câţiva ani deja.
Bolliac a fost un prozator energic, un publicist din cei mai citiţi şi mai preţuiţi . Pana sa a fost în serviciul intereselor
naţionale astfel cum le înţelegea şi le-a rezolvat Vodă Cuza. Marea monografie asupra Mănăstirilor zise închinate e nu
numai o scriere înavuţită cu documente autentice, cari ne ajută a reconstrui şi-a împlini cu colori vii conturele istoriei
noastre însemnate de cronicari , ci totodată o operă care a avut însemnătatea ei de politică practică şi au contribuit a
rezolva cestiunea secularizării moşiilor mănăstireşti. Atât „Buciumul" cât şi „Trompeta Carpaţilor" au fost în vremea
lor ziare foarte mult citite, scrise fiind în graiul viu al poporului, cu acel bun simţ şi cu acea bogăţie de locuţiuni şi
figuri cari ele abia dau un caracter curat naţional şi propriu limbii noastre. A fost pururea un inamic neîmpăcat al
emancipării precum şi a imigraţiunii evreilor, o cestiune în care nicicând nu se putea transige cu el.
De mortuis nil nisi bene . Daca bărbaţii care ne părăsesc au partea lor de erori comună la toată suflarea
omenească, când părăsesc arena de luptă cată să ne aducem aminte numai de serviciile mari ce le-au adus cauzei
publice şi o facem aceasta cu atât mai mult când vedem că acele servicii nu consistă, ca la multe din reputaţiile
uzurpate, din închipuirea greşită ce şi-ar face-o opinia publică despre ele, ci sunt reale, adevărate, au lăsat urmări
binefăcătoare ce subsistă până astăzi.
[27 februarie 1881]
[„PE CÂND ÎN ANGLIA ..."]
Pe când în Anglia guvernul liberal n-ar fi poate în stare să suporte o nouă prezintare înaintea alegătorilor,
ameninţat fiind de cădere, în Franţa guvernul esclusiv de partid, cum e guvernul oricărei republice, caută a-şi asigura de
mai nainte succesul alegerilor prin reformarea legii electorale, prin reintroducerea scrutinului de liste în locul celui
uninominal . În loc de a se alege aşadar deputaţii ca pân' acum , fiecare personal şi în parte, ei se vor alege după liste
formate de comitetele electorale. Cine nu va avea numele său într-o listă stabilită de un partid nu va putea fi ales.
Daca acest proiect de reformă, căruia atât prezidentul Republicei cât şi ministeriul [î ]i sunt defavorabili , dar
care se bucură de sprijinul atotputernicului d. Gambetta, va fi votat de. Cameră, soarta Franţei va căpăta din nou acea
nuanţă de dictatură cu care îndealtmintrelea marea naţiune e obicinuită. Cine va stabili acele liste decât partidul
dominant, cine e partidul dominant al oportuniştilor decât d. Gambetta însuşi Fiecare din aceste liste va cuprinde deci
în frunte un nume mare şi cunoscut, iar restul va consista din numele unor simple instrumente politice, votatori ,
mameluci , patrioţi de meserie cum se zice. Minorităţile cari, pân' acum , se puteau strecura cu câţiva reprezentanţi ai
lor în mijlocul reprezentanţilor majorităţii vor fi nimicite sau reduse la puţinele cercuri electorale unde predomină în
mod incontestabil şi unde nu li se poate opune nimeni. Cine ştie cât de puţine or fi acele cercuri
Dar dacă acel nume principal şi sunător din frunte ar fi unul şi acelaşi pentru toate listele partidului republican
din Franţa, daca el ar fi al d-lui Gambetta, n-ar fi asta repetarea plebiscitului napoleonian
Modificarea în acest sens a legii electorale, cuprinsă în propunerea Bardoux , părea de la 'nceput a nu avea sorţi
de reuşită, căci comisia Camerii se pronunţase contra ei; însă o întâlnire între prezidentul Republicei şi prezidentul
Camerii deputaţilor pare a fi creat o situaţie nouă. Ministeriul nu are nici o opinie în privirea reformei şi nu va pune
cestiunea de cabinet; fiece ministru poate să-şi aibe vederile sale proprii în această privire; majoritatea deputaţilor, deşi
într' ascuns adversară a propunerii Bardoux , se crede că nu va putea rezista de-a nu se supune voinţei prezidentului
care, urmărind scrutinul de liste, urmăreşte plebiscitul , voindu-l pe acesta, voieşte dictatura .
Dar oare dictatura , fie ca prezident al Consiliului, fie ca urmaş al d-lui Grevy , d. Gambetta o urmăreşte numai
din punct de vedere personal, numai din ambiţie Sau, dacă ambiţie ar fi, s-ar putea ea realiza fără un mare pretext, fără
a cerca să se şi justifice prin acte de înaltă politică Iată o întrebare la care ne răspunde într-un mod incidental un alt