Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Fapte de o însemnătate escepţională se petrec în Anglia, cari merită luarea aminte cu atât mai mult cu cât se ştie
ce influenţă decisivă au evenimentele din puternica stăpânitoare a mărilor asupra situaţiunii generale a Europei.
Nu e îndoială că guvernul liberal al d-lui Gladstone, cu sau fără voie, fie prin puterea covârşitoare a
împrejurărilor, fie prin lipsa de adaptabilitate la unele necesităţi poli -
tice , au avut a înregistra o serie de neizbânzi pe cari poporul englez va fi poate chemat de a le apreţia în curând .
Turburările sângeroase din Irlanda , eşecul suferit în sudul Africei , poziţia la care Anglia se vede silită a renunţa
în Asia centrală, în Afganistan , formează un complex de insuccese cari, oricât de deosebit le-ar judeca englezul însuşi
din punctul de vedere al partidului căruia-i aparţine sau a importanţei practice, în restul Europei, precum şi la popoarele
orientale, nu lipsesc de a face efectul unei politice greşite.
Ceea ce e mai mult, în Anglia chiar face acest efect. Guvernul englez a hotărît de ex. să evacueze Candaharul , şi
aceasta într-un mod nestrămutat . Camera Lorzilor şi-a exprimat nemulţumirea cu această măsură cu 165 voturi contra a
76. Acesta e conflictul parlamentar ce l-a avut guvernul în aceasta afacere; dar miniştrii M. S. britanice au avut — lucru
rar în anale — oarecari nemulţumiri chiar cu Coroana. Propunându-i-se reginei de-a semna mesajul în care se vorbea în
termeni hotărâtori despre această evacuare , regina observă daca n-ar fi practic de-a îndulci termenii prin care se vestea
poporului englez renunţarea la o poziţie din Asia centrală, de a-l lăsa să mai spere încă ceva, fie de la soarta armelor, fie
de la favoarea împrejurărilor. D. Gladstone nu crezu că trebuie să insiste el însuşi asupra irevocabilităţii acestei măsuri,
dar chemă pe colegul său de la Interne, carele nu se sfii a adresa reginei o mustrare atât de severă încât o podidiră ,
lacrămile . Ea plânse şi ... iscăli, se 'nţelege .
Cât despre votul Camerii Lorzilor în cestiunea Candaharului , ,,Daily News", organ foarte amic d-lui Gladstone,
lasă votul însuşi de-o parte pentru a critica instituţia însăşi a acelei Camere, cam în tonul în care foi liberale la noi
vorbeau despre inutilitatea Senatului.
Camera Lorzilor, zice foaia ministerială, a fost odată ceva dar astăzi şi-a pierdut toată însemnătatea. Dacă puterile europene
sau popoarele din Orient s-ar îndoi despre nulitatea actelor şi voturilor acestui Corp guvernul englez se va însărcina de-a o dovedi
aceasta.
Noi, din depărtare, nu ştim preţui poate după adevărata ei valoare importanţa parlamentară a voturilor date de
Camera Lorzilor; ştim însă că votul cel din urmă e inspirat de oameni ca lordul Beaconsfield ori ca marchizul Salisbury,
nume cu greutate în cumpăna opiniei europene. Cu toate acestea ministeriul nu are de gând a neutraliza moţiunea de
neîncredere a Camerii Lorzilor prin o moţiune de încredere a Camerii Comunelor şi crede suficient a se 'ntemeia pe
majoritatea reală de care dispune în această din urmă.
Cine ar fi presupus în anul trecut, judecând după aparenţe , victoria partidului liberal în Anglia Cine ştie azi
daca 'n opinia publică a Engliterii s-au operat sau nu o schimbare în favorul partidului conservator Ceea ce ştim însă e
că, în caz de a i se pune poporului englez cestiunea de încredere în ministerul actual, de la voturile lui ar atârna în mare
parte întreaga situaţie a Europei, precum şi rezolvarea cestiunii orientale, ce ameninţă a izbucni în sângeroase şi
interminabile conflicte.
[27 februarie 1881]
[„ZIUA DE IERI A FOST..."]
Ziua de ieri a fost cea din urmă pentru doi bărbaţi a căror activitate publică, cuprinsă între anii 1830 şi până în
deceniul întâi din zilele lui Carol Vodă, a exercitat o însemnată influentă asupra dezvoltării ideilor naţionale în
România. Ieri, August Trebonian Laurian şi Cesar Bolliac s-au săvârşit din viaţă.
August Trebonian Laurian a fost născut în Ardeal. Crescut în şcoala privaţiunilor şi fiind fiul unui popor care e
până azi silit a plăti cu cele mai grele sacrificii orice pas ar voi să facă înainte, caracterul său era înăsprit , dar şi lămurit
totodată prin luptele la cari au luat parte. Amintim între altele că, în colaborare cu N. Bălcescu , a scos la lumină
Magazinul istoric pentru Dacia, o colecţie preţioasă de sorginţi istorice; apoi că