Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Sibiu.
Spre acest scop fiecare cerc electoral va trimite cîte doi delegaţi.
Obiectul conferenţei va fi stabilirea atitudinii alegătorilor români faţă cu alegerile proxime dietale .
Sperăm că conferenţa va fi cercetată într-un mod demn de importanţa cauzei.
Sibiiu, 1 martie 1881
Nicolae Popea
prezident
George Bariţ
Secretar
Deşi pe noi direct nu ne influenţează această mişcare, însă, pentru raporturile cordiale ce dorim să existe nu
numai între guvernul nostru şi acelea ale ţărilor învecinate, ci şi între opinia publică de la noi şi cea de la popoarele
învecinate, dorim succes acestei mişcări, spre mulţumirea reciprocă a elementelor politice cari, numai spre răul lor
comun, îşi pun piedeci dezvoltării lor naturale.
[22 februarie 1881]
[„NU AVEM NICI O INFORMAŢIUNE ..."]
Nu avem nici o informaţiune asupra dispozitivului sentinţii din Lipsca: guvernul a făgăduit în Cameră că ni-l va
comunica cel mult peste zece zile.
Până atunci vom rezuma părerile ,,Oficiosului ", treptat, cum se manifestă, asupra acestei cestiuni, pe care noi
am numit-o , fără a fi dezminţiţi până acum de evenimente, nodul strousbergian , fatal oracol pentru viitorul ţării.
Convenţia Landau a esistat; cu dânsa s-a slujit avocaţii guvernului român în celelalte instanţe prin care a trecut procesul
terminal la Lipsca. Statul nu este proprietar al căilor ferate Roman vârciorova ; înainte de acest proces era cel mult un mandatar al
Societăţii Acţionarilor, cu sediul în Berlin; acum chiar acest mandat aleatoriu este judiciarmente anihilat . Este adevărat, precum
susţine ,,Timpul", că statul român acţionar nu va putea fixa o dividendă ad libitum , chiar în ipoteza cea mai fericită, pentru acţiunile
neprezintate la schimb. Ce vreţi, la Berlin sunt două justiţii: una pentru germani, alta pentru români !
Ne rămâne însă un refugiu; pe o cale extraordinară vom accelera amortizarea 6% (Schuldversch reibung ) micşorând
astfel beneficiele de repărţit ca dividendă acţiunilor vechi neprezintate la schimb.
Până la ultimul aliniat mărturisirile „Românului" n-au nevoie de comentarii: ele dovedesc că, vrînd - nevrînd , s-
au convins şi oficialii că nu mai merge cu subterfugiile , că opiniunea ,,ţării libere" s-a alarmat groaznic.
Aşadar, tradusă în mod concret, situaţiunea juridică a statului e următoarea, graţie convenţiunii din martie 1880:
Sediul Societăţii la Berlin; toate încercările guvernanţilor de a-l strămuta în Bucureşti rămase infructuoase ;
adunarea generală din noiemvrie trecut nu ne-a produs decât pe Carada costinescu , consilieri, şi pe Calinderu stătescu ,
directori.
Din aceşti doi din urmă, unul se consolează de infidelitatea limbei lui Goethe, de inflexibila ei hotărâre d' a nu-i
intra în cap, se consolează zicem cu limbele roşii, cu mărunţişurile de aramă, cositor şi ipsos cu care a împodobit
cabinetul arheologico-administrativ din Charlottenstrasse ; ceea ce nu pare a satisface deloc pe fostul cârciumar Vitza şi
actual director real la Berlin, gratia Hansemamii ; — altul [î ]şi vede de procesele sale particulare pe la Curţile din
Craiova şi Bucureşti. Are şi dreptate. Ce ar cântări tot materialul său juridic în administraţiunea tecnică a căilor ferate,
care pentru procese plăteşte alţi avocaţi Administraţia este lăsată dar universalului colonel Fălcoianu, care din când în
când [î ]şi reaminteşte de donchişoteştele vremuri când , pe estrada Ateneului , învăţa pe amatori că s-ar coti mai practic
şi exact butoaiele reducându-le doagele la orizont ! — Ce timpuri de criză erau pe atunci!
Cât despre consiliarii Carada costinescu [î ]i cunosc cititorii; unul se preumblă la Paris — preumblare gras
plătită ; secundul scrie în Bucureşti cai verzi pe pereţi.
Acestea ne erau cunoscute, nu era nevoie să ni le mai confirme „Românul" şi în numărul lui de ieri.
Ne oprim dar puţin asupra alineatului ultim din rezumatul ce făcurăm mai sus. Vă plângeţi , judicioşi financiari,
că justiţia Germaniei nu s-a purtat cinstit cu românii, aveţi chiar aerul de a zice: Bage bine de seamă ţara