Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

familia; frumoasele datini strămoşeşti, statornice ca şi caracterul şi limba, înlocuiau până la oarecare grad civilizaţia ce
lipsea. Astăzi acele datini s-au stins în mare parte, iar în loc a rămas golul sufletesc, mai amar şi mai greu de suportat
decât chiar sărăcia. Neavând nimic de sperat de la aliaţii străinilor, pe cari nu-i mai pricepe, poporul nostru se
abrutizează prin băuturi şi e cuprins de fatalismul raselor condamnate la nefericire.
Înainte, mereu înainte Americă a Orientului! E drept că dinaintea vaporului regelui Stroussberg pier codri şi se
stinge un neam întreg . . . dar ce vă pasă vouă de aceasta
După voi potopul!
[21 februarie 1881]
[„O MANIFESTAŢIE ZGOMOTOASĂ ..."]
O manifestaţie zgomotoasă a studenţilor din Viena în contra partidului guvernamental, sprijinit de reprezentanţii
naţionalităţilor, a făcut să se reivească între aceştia şi în foile boeme ideea de-a muta sediul Parlamentului austriac din
Viena la Kremsier . O asemenea strămutare ar fi un semn grav al situaţiunii. În adevăr, când Parisul era în plină
revoluţie Parlamentul francez s-a convocat la Versailles; când în anul 1848 a izbucnit în Viena o mişcare revoluţionară,
care secunda pe cea din Ungaria, Parlamentul austriac s-a mutat la Kremsier . Presa din Viena, fiind esclusiv germană şi
susţinând din punctul ei de vedere preponderanţa politică şi economică a elementului german din Austria, opinia
publică a capitalei cată până în sfârşit să se pronunţe din ce în ce mai mult în contra unui curent de idei asemenea
îndreptăţit, în contra dezvoltării egale a celorlalte naţionalităţi din monarhie. Pe cât timp opinia aceasta e latentă sau se
manifestă numai pe căi legale nu există pericol pentru Viena de-a fi oarecum decapitalizată ; dar din momentul ce
manifestări populare zgomotoase ar impiedeca libertatea de acţiune sau de opiniuni a majorităţii actuale a
Parlamentului, aceasta ar fi silită a-şi asigura libertatea de discuţie şi de hotărâri mutând sediul Parlamentului într-un
oraş în care masele sunt prea puţin numeroase sau politiceşte prea indiferente pentru a silui acţiunea puterii legiuitoare.
Frumoasa şi vesela capitală a Austriei nu prea merită o pedeapsă atât de grea, sau era un timp cel puţin în care n-
ar fi meritat-o . Mişcarea copilăroasă de la 1848, deşi pătată prin crimele demagogiei, e lipsită de orice raţiune politică,
e o dovadă că Viena n-a făcut nicicând politică serioasă. Există oare ceva mai absurd decât conivenţa revoluţiei din
Viena, oraş ce datoreşte totul Casei de Austria, cu revoluţia din Ungaria, îndreptată contra dinastiei şi unităţii
monarhiei
Puţin bun simţ trebuie pentru a înţelege că ceea ce se petrece acum în Austria e dictat de necesităţi politice cari
se impun şi contra cărora elementul german face rău de se 'mpotriveşte . În adevăr, cestiunea Orientului se poate
reaprinde în orice moment, o ciocnire între Austria şi Rusia poate avea loc. Ar fi însă o politică bună de-a nemulţumi
elementele slave ale monarhiei tocmai în momentul în care fatalitatea ar decide ca Austria să se ciocnească cu un
imperiu slav cum e Rusia Nu presupunem că provinciile s-ar răscula sau numeroasele elemente slave ale monarhiei n-
ar oferi un sprijin suficient în momente hotărâtoare . Desigur, nu. Dar cu ce inimă ar contribui provinciile, cu ce
inimă s-ar lupta oştirea pentru o patrie în care dorinţele legitime şi de puţină însemnătate sunt tratate într-un mod atât de
vitreg de elementele dominante Aşadar necesităţi de politică esterioară mai cu seamă silesc pe guvern şi pe Parlament
să transige cu dorinţele naţionalităţilor şi să le dea puţin din multele ce cer.
În vederea complicaţiunilor posibile al căror obiect poate fi monarhia se observă oarecari pregătiri şi din partea
românilor din Ardeal, în vederea viitoarelor alegeri pentru Parlamentul Ungariei. Se ştie că, de la dualism încoace,
sistem înfiinţat peste voia românilor ardeleni şi, în parentez vorbind, contra voinţei intime a împăratului chiar, partea
cea mai însemnată a românilor din Ardeal s-au abţinut ostentativ de la alegeri, pe cuvântul că, deşi de facto se supun
legilor votate de acel Parlament, de vreme ce ele sunt investite cu sancţiunea împăratului, ei totuşi nu recunosc Ungariei
dreptul de a legifera pentru Ardealul istoriceşte autonom şi a căruia uniune cu Ungaria se 'ndeplinise cu de-a sila, fără a
se consulta majoritatea română a populaţiei.
În situaţia actuală însă românii cred de cuviinţă a reîncepe o politică activă, a alege deputaţi pentru Parlamentul
Ungariei. Foile române deci publică următorul apel cătră alegătorii români din Transilvania.
Comitetul electoral central din Sibiiu, esmis de cătră conferenţa generală electorală din 1878, terminând lucrările sale
preparatorii , convoacă o adunare generală a alegătorilor români din Transilvania pe 12 mai st.n. anul curent, la 10 ore a.m. la