Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

guvernului român.
Pe baza ipotezei celei mai favorabile oarecum, admisă de „Norddeutsche Allg. Zeitung" şi de „românul", sunt
scrise şi rândurile de mai jos, datorite unui amic al foii noastre. După cât se vede procesul acesta 'l datorim ingenioasei
tranzacţiuni Landau-costinescu , o tranzacţiune dilemă care, oricum ar fi ieşit, tot Landau trebuia să câştige .
Şirurile de mai jos se pun deci în ipoteza ,,românului", şi din puntul ei de vedere dovedesc că şi în acest caz tot
pagubă iese.
[17 februarie 1881]
[,,«MISTERIOSO ! A LA SORDINA !»..."]
,,Misterioso ! A la sordina !" Astfel ne sună foile copacului oficial în privirea dezbinării ce există în sânul
cabinetului.
,,Presa" ne spune de ex. că dacă, pentru consideraţiuni de delicateţă cătră Adunări şi de scrupul personal într-o
cestiune juridică ca aceea a proiectului asupra art. 409 din
procedură, d. Boerescu şi-a dat demisia, aceasta nu putea constitui o rumpere a sa cu d. Brătianu ori cu guvernul, căci
numai o divergenţă politică putea avea acest efect şi o asemenea divergenţă n-a existat niciodată. Colegii d-lui Boerescu
şi d. Brătianu nu au voit a-i primi demisiunea; din contra, ea ar fi provocat demisiunea întregului cabinet. D. Boerescu
apreţia că ar fi fost o adevărată nenorocire, o reală vătămare a intereselor ţării, dacă, în circumstanţele actuale,
cabinetul şi-ar fi dat demisiunea mai nainte de - a - şi termina întreaga sa misiune şi de-a rezolva dificultăţi pendente, ce
există şi pe cari publicul încă nu le cunoaşte în întregimea lor. D. Boerescu a comis un act de adevărat patriotism, crede
,,Presa", retrăgându-şi demisia.
Şi noi afirmăm că d. Boerescu trăieşte bine cu d. Brătianu şi viceversa. Dar cu mult mai bine trăieşte d.
Boerescu, care-a intrat ca un ghimpe în carnea cabinetului şi pe care mâna dibace a primului ministru nu-l mai poate
prinde pe suprafaţă .
Cine se mai îndoieşte că d. baron e necesar cabinetului
Oare nu reintră tambour battant în sfera problemelor politice Maestatea Sa Regele Stroussberg, de astă dată sub
forma tranzacţiei Landau-Costinescu şi a sentinţei din Lipsca Mai la vale estragem din ,,Binele public" consideraţiile
privitoare la strămutarea din nou a vămii noastre din Burdujeni la Iţcani prin anume convenţie. Marele om de stat ştie
foarte bine pe unde curg gârlă viitorii cetăţeni şi stăpâni ai României; ar fi fost o adevărată nenorocire, o reală vătămare
pentru interesele ţării, pe care publicul n-o cunoaşte în întregimea ei, daca nu se redeschidea largă poarta imigraţiunii
evreieşti, ceea ce nu se putea face fără d. baron.
Şi cîte alte binefaceri nu-i mai datorim acestui nepreţuit giuvaier al diplomaţiei române Numai unul Dumnezeu
le ştie şi le poate plăti după cum merită.
[18 februarie 1881]
[,,«TELEGRAFUL ROMÂN» DIN SIBIIU..."]
,,Telegraful român" din Sibiu publică următorul articol ca o părere ce merită a fi cunoscută şi de românii de
peste Carpaţi; redacţiunea îşi face însă rezervele sale, sperând a putea reveni asupra cestiunii cuprinse într-însul.
[18 februarie 1881]