Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

oficial, vom putea vedea şi mai clar urmările ei cele dezastroase . După cât cunoaştem din acel text, el înseamnă
anularea de drept a răscumpărării, reînfiinţarea Societăţii Acţionarilor şi a organelor ei, dezlegarea acestor organe de
contractul încheiat cu statul român, obligaţiunea ce li se impune de-a reveni asupra contractului şi de-al desfiinţa şi —
ca urmare indirectă — reducerea statului la simplu proprietar de acţii, la acţionar al societăţii germane, supusă
jurisdicţiunii germane.
Nu ni se răspunză că de fapt statul posedă 95% din acţiile drumului de fier. El devine, prin această sentinţă,
egalul d-lui Landau, simplu acţionar .
Astfel stând lucrurile, vedem de ce natură precarie e existenţa ,,Direcţiunii princiare " precum şi a noului
consiliu de supravegheare . Amândouă acestea încetează, de la data sentenţei, de-a mai fi organele Societăţii
Acţionarilor. Direcţiunea veche sub care s-a stipulat răscumpărarea va trebui să-şi reia funcţiunile. Fiecare din acţionari
are dreptul de-a contesta existenţa legală a ,,Direcţiei princiare ", de-a găsi că interesele reprezentate prin acţia sa sunt
rău căutate de către administraţia noastră, fiecare acţionar rămâne stăpânul nostru până la împlinirea celor nouăzeci de
ani.
Convenţia Stroussberg, cu toată seria de fenomene prin care trece, e o nenorocire naţională, datorită d-lui Ioan
Brătianu ca instrument, datorită ca intenţie, după mărturisirea d-sale din Senat, unor influenţe străine cari voiau să se
înrădăcineze în ţară. E o iluzie copilărească de-a mai crede că, încăpuţi odată în mreaja de paianjen ce ni s-a întins sub
forma unei reţele de drum de fier, vom mai fi în stare de-a scăpa din ea. Profesia de patriot prea e lucrativă în România
pentru ca răscumpărarea să fi putut deveni o desfacere totală, pentru ca să nu rămâie sămânţa de procese şi de
încurcături cari să ne
readucă pururea în starea tristă în care ne-a pus din capul locului d. Brătianu cu prietenul său Stroussberg şi cu ceilalţi
prieteni ai săi de ilustră şi onestă memorie.
[15 februarie 1881]
[,,«NORDDEUTSCHE ALLGEMEINE ZEITUNG»
EMITE ..."]
,,Norddeutsche Allgemeine Zeitung" emite oarecari apreciaţii mai mult ipotetice asupra sentinţei Curţii din
Lipsca; al cării text autentic foaia germană n-o cunoaşte, precum mărturiseşte singură.
E un act de rea credinţă din partea ,,Presei" ca, cu ocazia unei notiţe de bursă, să releve pentru publicul nostru
faptul că în cestiuni de politică internă şi externă acea foaie e inspirată de principele cancelar . Principele cancelar nu se
ocupă cu partea bursei, a teatrelor şi a ştirilor zilei.
Reproducem şi noi acea notiţă, numai ca să se constate că acea foaie nu-şi bazează raţionamentele pe textul
autentic al sentinţei, care-i e necunoscut pân - acuma .
Afară de telegramele cunoscute asupra otărârei Curţii Imperiale în afacerea Landau contra Societăţii
Drumurilor de Fier române, nu avem alte nuvele cari să ne permită de-a judeca după justa sa valoare importanţa
eventuală a acestei otărâri cu totul surprinzătoare. Mai nainte de-a cunoaşte această otărâre în detaliurile sale toate
supoziţiile şi toate ipotezele ne par fără nici o valoare. Se pare însă necontestabil că posesorii obligaţiunilor 6 la sută,
cari au primit această hârtie în contra remiterei acţiunilor lor de drumuri de fier, n-au a se teme de nimic. Acest mod
de-a vedea este împărtăşit de toţi acei cari cunosc bine afacerea. Otărârea nu poate avea decât o valoare ideala
pentru reclamant , fiind cu totul lipsită de importanţă practică. Acest mod de-a vedea, împărtăşit de cel mai mare
număr al celor de la bursă, pleacă dintr-un fapt incontestabil , că 98 la sută al capitalului acţiunilor se află în mânile
guvernului român. Dacă chiar existenţa direcţiunii princiare actuale a drumurilor de fier, precum şi aceea a comitetului
de supraveghere, ar putea să fie pusă în îndoială, nimic nu ar opri ca aceleaşi persoane să fie realese ca directori şi ca
consilieri de supraveghere. Se poate ca direcţiunea, după trecerea unui an, să prezinte compturi exacte acţionarilor, să
facă bilanţul şi să plătească fiecăreia din acţiuni care se află în circulaţiune beneficiul care s-ar cuveni, în loc de-o
rentă fixă; totuşi va rămânea chestiunea de a se şti dacă aceasta va fi avantagios acţionarilor, de vreme ce punctul de
gravitate al administraţiei se află în partea celor 98 la sută din capitalul acţiunilor , cari se află tocmai în mânile