Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

ăsturnarea învăţământului clasic (latin şi grec) din şcoalele secundare şi 2) emanciparea femeilor în universitate.
În faţa acestei îndoite tendinţe a organizării propuse de d. Conta ne-am oprit la întrebarea: Este locul şi este
timpul venit pentru statul nostru de-a lua în considerare prin organele sale de legislaţiune un asemenea proiect de lege
La această întrebare răspundem: Nu, Camera şi Senatul României nu pot fi chemate a se ocupa astăzi de
dezlegarea acestor probleme.
Admitem că problemele sunt de cel mai mare interes. Susţinem însă că acest interes nu poate să fie la noi decât
teoretic şi că va trebui să treacă cel puţin o jumătate de secol înainte de-a fi vorba de legiferare practică în această
direcţiune.
Să începem întâi cu instrucţiunea clasică.
Şcoalele noastre secundare, îndeosebi învăţământul numit gimnazial-liceal , sunt întocmite în esenţă după
modele luate din Franţa şi din Germania. Esenţa acestui învăţământ este la noi, ca şi în Franţa şi Germania, clasicitatea
şi cultura literară şi istorică pe temeiul clasicităţii, adecă humanitatis studia în înţelesul celor vechi. Pe acest temei,
susţinut în Germania şi în Franţa prin tradiţiunea unei culturi de multe secole, ne-am organizat şi noi şcoalele mai înalte
şi ne-am pus astfel în comunitate de cultură cu Europa apuseană.
Această comunitate de cultură cu Europa civilizată este pentru români de-o necesitate aşa de absolută încât
încercarea de-a o slăbi ar însemna astăzi paralizarea oricărui progres al şcoalelor noastre şi, în genere, al statului român.
Toţi bărbaţii noştri publici sunt crescuţi în ideile şi mulţi chiar în şcoalele Europei apusene, toate cărţile noastre de
şcoală sunt traduse sau imitate după modeluri franceze şi germane, întreaga noastră legislaţiune este inspirată de
legislaţiunea franceză şi (în mică parte) germană. Mulţi din tinerii noştri [î ]şi fac studiile liceale în ţară, iar cele
universitare în străinătate, se întorc cu studiile completate la acele universităţi străine şi-şi revarsă cunoştinţele lor
asupra şcoalelor române. Sistema de studii fiind egală în trăsurile fundamentale, această străbatere a firelor de cultură
de la noi la Europa apuseană şi de la Europa apuseană la noi a fost cu putinţă şi a contribuit puternic a face din noi ceea
ce suntem astăzi: un popor de ginte latină cu conştiinţa misiunii sale de a fi un purtător de cultură la pragul Orientului şi
cu dorinţa vie de-a-i asimila tot mai mult rezultatele experienţelor
_______________
1 Vezi ,,Timpul" de duminică 8 fevr. 1881.
Europei apusene fără a trece prin crudele încercări prin cari s-a văzut ea adeseori pedepsită pentru orice pricipitare şi
tendenţă exagerată.
Întrebarea se rezumă dar aci: în ce raport ne-ar pune reforma d-lui Conta cu şcoalele din Franţa şi din Germania
Răspunsul este că reforma d-lui Conta ne-ar scoate afară din comunitatea de studii cu aceste ţări şi prin urmare
conchidem că: proiectul acestei reforme este indiscutabil în Camerele române.
De agitat se-nţelege că s-au agitat aceste probleme şi în Franţa şi în Germania prin discuţiuni teoretice sau, după
expresiunea cam ironică a principelui Bismarck, ,,în mod academic". N-avem decît a arunca ochii în filozofia lui
Auguste Comte pentru a vedea izvorul ideilor d-lui Conta. Dar nici o legislaţiune practică nu le-a pus în lucrare.
În Germania limbele latină şi greacă sînt şi rămîn fundamentul învăţămîntului gimnazial; chiar în şcoalele lor
reale se învaţă latineşte; dar, fiindcă în aceste şcoale reale se învaţă mai puţin latineşte şi nu se învaţă greceşte, tendinţa
cercurilor universitare din Berlin de ex. este astăzi de-a nu admite şcolarii absolvenţi ai gimnazielor reale la
frecventarea tuturor cursurilor universitare ca fiind prea puţin înaintaţi în cultura generală.
În Austria aceeaşi sistemă, cu deosebire că şcoalele reale nu au limba latină, dar nici nu se obicinuieşte a se da
absolvenţilor din aceste şcoale altă direcţiune de studii decît pentru comerţ sau şcoala politecnică.
În Franţa cestiunea este mai mult în mişcare. În lacuna simţitoare lăsată prin lipsa totală de şcoale reale ministrul
Duruy a introdus ceea ce numea el l' enseignement special, care este din ce în ce mai frecuentat, deşi nu poate îndeplini
golul şcoalelor reale. Cît pentru gimnaziele şi liceele propriu-zise, astăzi ca în vechime, limba latină şi limba greacă, în
genere humanitatis studia, sînt temelie învăţămîntului. Asupra a mai mult sau mai puţin au fost variaţiuni: s-au scos
compoziţiunile în versuri latine, s-au menţinut compoziţiunile în proză latină, s-au împuţinat orele de latineşte şi
greceşte, s-a hotărît începerea studiului latin şi a celui grecesc cu doi ani mai tîrziu decît era pînă acum; dar nu s-a
surpat temelia clasicităţii prin alungarea limbei greceşti cu totul şi prin reducerea limbei latine la 4 ani de liceu şi
scoaterea ei din cei 4 ani de gimnaziu, cum propune d. Conta.
Iacă o tabelă a numărului de ore de studiu, adunate pentru o săptămînă în toate clasele unui liceu, după ultimul
program elaborat de noul Consiliu Superior de Instrucţiune Publică din Paris (instituit prin legea de la 27 fevruarie
1880), în comparare cu acelaşi număr de ore într-un liceu german şi în liceul român din Braşov:
LICEUL FRANCEZ
LICEUL GERMAN