Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Bancherul Jacques Landau a câştigat procesul contra statului la Suprema Curte Comercială din Lipsca,
Reichshandelsgericht.
Acest proces 1-a câştigat în contra societăţii acţionarilor căilor ferate, mai concret însă în contra statului.
Procesul se datoreşte unei convenţii încheiate între preţiosul d. Costinescu şi bancherul Landau. Învăţatul d.
Costinescu (4. cl. primare plus 1 curs de violoncel) a fost însărcinat cu grava misiune de-a răscumpăra un drum de fier
care costă peste un sfert de miliard. Cu învăţătura sa în cele juridice, tecnice şi financiare şi cu seriozitatea sa cunoscută
a iscălit o convenţie prin care d. Landau era însărcinat cu operaţiunea. Mai târziu, treaba făcându-se direct cu acţionarii,
d. Landau a pretins câteva milioane despăgubire şi tribunalul suprem i le-a recunoscut.
În orice caz d. Costinescu devine din ce în ce mai preţios pentru patrie. O achiziţiune politico-financiară plătită cu 3
—4 milioane de franci, în orice caz o marfă scumpă, deşi netrebnică.
[11 februarie 1881]
PROIECTUL CONTA
["DIN RELAŢIUNEA ..."]
Din relaţiunea ce ni s-a trămis despre cele urmate în conferinţa profesorilor din capitală cu privire la proiectul de lege
asupra instrucţiunii publice estragem şi publicăm următorul discurs, rostit de către unul din asistenţi, d. N. Kirilov,
profesor la gimnaziul Cantemir. Precum se va vedea din citirea lui, un şir de noi dispoziţiuni din proiect cari până acum
n-au fost analizate prin ziare fac obiectul observaţiunilor d-lui profesor.
[11 februarie 1881]
ROMÂNII DIN VIENA
Reproducem fără comentare următoarele rânduri din „Deutsche Zeitung" relative la balul dat de studenţii români din
Viena.
Adevăratul vienez, zice numita foaie, niciodată n-a prea fost forte în cunoştinţe etnografice. Pentru el erau un ce
misterios chiar şi locuitorii sârbi din Banat, cari, dimpreună cu românii şi cu alte neamuri, erau pentru dânsul un fel de
formă intermediară dintre unguri şi turci. Cu toate acestea existau oarecari distincţiuni în interiorul acestei mari clase de
oameni cam nedeterminat şi confuz circumscrisă. Două tipuri mai diferite unul de altul au fost ,,negustorul sârb" şi
,,bogatul boier român", a cărui solie şi fiică nu erau altfel, numite decât ,,frumoasele boieroaice". Damele române au
trecut totdeauna de neşte frumuseţe extraordinare ceea ce au şi fost într-adevăr. Tezaurul de graţii corporale precum şi
spirituale s-a transmis curat de la străbunele matroane asupra fiicelor şi nepoatelor lor. Balul român ţinut la 15 c. în
saloanele Reuniunii Muzicale ne-au dat nenumărate dovezi vii în privinţa aceasta. Deşi poate să fi fost un contingent
oarecare de frumoase vieneze pur sang printre numeroasele românce, această împrejurare n-a adus desigur nici un
prejudiciu impresiunii generale a splendidei festivităţi. Tipul oacheş a fost amestecat cu cel bălan în modul cel mai
armonic. Frumuseţea feminină, toaletele bogate şi pline de gust şi multe riviere de briliante strălucite caracterizau balul.
Coloane de mărgăritare şi rânduri de perle figurate concurau împreună într-o lumină dulce şi desigur
nu se afla între ele nici o singură perlă ,,falsă". S-a danţat cu, zelul obişnuit în Viena. Preşedintele Comitetului, d. doctor Şt.
Ciurcu, a deschis balul cu patroana , baronesa Hye-guneck , în fruntea unei poloneze . Au fost de faţă şi patroanele ,
doamnele Eduard Kanitz şi Celestina Opolzer , pe când doamnele Angelina de Bălăceano , Matilda Dumba şi de Lindheim
au fost împiedecate de-a veni. Dr. S. Morariu Andreievici , arhiepiscopul şi mitropolitul Bucovinei şi al Dalmaţiei, intendentul
baronul Hofmann, membrul Camerii seniorilor , baronul Vasilco , d. de Lemayer , deputaţii, doctorul Mitrofanovici , baronul
Stârcea şi Cosovici , baronul Wertheim , mareşalii baronul Tiller şi baronul Schoissnigg , mai mulţi ofiţeri sârbi şi câţiva
diplomaţi persiani au asistat mai mult timp la bal ca oaspeţi de onoare. Toate dedicaţiunile : ,,Versuri carpatine ", vals după
motive române de Franz Mair , ,,Je pense a toi ", polca franceză de Ed . Straus , ,,Ochi negri" de E. Sutor au produs cea mai vie
plăcere, precum şi minunata decoraţiune a salonului şi programele mândre , ce reprezentau cornuri de abondenţă pline cu
bomboane alese.
[11 februarie 1881]
PROIECTUL D-LUI CONTA ASUPRA
INSTRUCŢIUNII [2]
Am văzut din articolul precedent 1 cum noul proiect de organizare al d-lui ministru de culte şi instrucţiune
publică urmăreşte ca direcţiune de cultură pentru viitoarea societate română două scopuri: 1) slăbirea şi în parte