Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

in timpii din urmă de 98 la %. Aci trebuie observat că, luându-se încasările en bloc, s-au trecut şi acele încasări
neprevăzute prin buget; iar, dacă ar fi a se lua fiecare venit în parte, atunci proporţia între încasări şi evaluări ar fi şi mai
nefavorabilă ; cu toate aceste şi chiar neţiind seamă de întâmplările din anii din urmă (războiul 1877 — 78, din care
cauză s-au mărit în mod anormal încasările) vedem că în condiţiunile cele mai favorabile chiar nu se poate compta pe
încasări mai mari decât 90 la %.
Astfel veniturile totale fiind evaluate la 119 671 214 trebuie să scădem cel puţin 10 la % adică lei 11 967 121,40
cari nu se vor încasa . Această scădere este cât se poate de modestă şi dea Domnul ca ea să nu fie mai mare.
II. Un alt mijloc de a echilibra bugetele când nu se mai poate umfla nici un alt venit este acela de a arunca suma
trebuincioasă pentru echilibru sau escedent la capitolul rămăşiţelor.
Această sumă de venit este evaluat în proiectul de buget pe anul 1881 — 82 la suma de 10 000 000 lei.
Să ne înţelegem puţin şi asupra acestui punct, care formează aproape 10 la % din bugetul total al statului.
___________
6 Se ştie că după această nouă lege anul bugetar începe la 1 apr . şi exerciţiul se încheie la 30 sept.
Se ştie că, graţie legii de percepere din 1871, rămăşiţe din contribuţiuni directe din ultimii zece ani sunt foarte
puţine, rămăşiţele existente astăzi sunt parte din exerciţii vechi anterioare anului 1871 şi din câştiguri de arenzi .
Mulţumită unor recolte bune şi achiziţiilor pentru armatele ruso-române o parte din arenzile arierate s-au încasat
şi aceasta se probează cu încasările excepţionale efectuate din rămăşiţe în anii 1878 — 79.
Rămăşiţele din celelalte contribuţiuni din anii anteriori lui 1871 credem că vor fi acum pe sfârşit , deşi aceste
rămăşiţe ce se încasează mereu, fără a exista constatări regulate, ni se par nouă un abuz revoltător . Nu este însă locul
aci a ne întinde asupra acestui subiect.
Afară de aceasta din tabloul aci anexat sub no. 2 vedem că toate rămăşiţele ce s-au încasat în timp de 15 ani,
adică în periodele 1862 — 66, 1870 — 74 şi 1875 — 79, ne dau o mijlocie anuală de aproape 4 000 000 în care s-au
coprins şi încasările escepţionale ale anilor 1878 —1879. A veni dar şi a evalua acest venit la 10 mil . ni se pare puţin
prudent.
Rămăşiţele, cu cât se încasează mai mult cu atât ele diminuează şi, deşi nu împărtăşim optimismul d-lui ministru
de finanţe, care, în expunerea sa de motive pentru bugetul anului 1880 7 , lasă a spera că într-un viitor mai mult sau mai
puţin apropiat rămăşiţele vor dispărea cu totul, totuşi credem că, deşi rămăşiţe vor fi totdauna, dar cel puţin ele vor fi
bine constatate şi mai ales vor fi în o proporţie mai mică.
Prin urmare credem că evaluarea rămăşiţelor la 10 milioane este exagerată şi că ea trebuie redusă la cifra de 4
mil . care este, o repetăm, mijlocia încasărilor din rămăşiţe pe 15 ani. Astfel fiind, urmează a se scădea bugetul
veniturilor cu 6 000 000 lei.
III. Cifrele puse pe hârtie , venituri şi cheltuieli, dând o diferenţă în favoarea veniturilor de 385 298 1.,33 b.
aproape ar fi fost să ni se dea şi în acest an un excedent; d. ministru însă a sacrificat astă dată excedentul şi a preferit să
destineze această sumă pentru deschidere de credite suplimentare şi extraordinare.
A ni se asigura de la început că guvernul nu va deschide credite suplimentare şi extraordinare în cursul anului
1881 —82 decât până la suma de 385 298 lei, 33 b. este o probă de puţină prevedere şi de puţină prudenţă , cuvinte pe
cari le-am citit cu fericire în expunerea de motive a bugetului 1880 8 .
Dacă ne aruncăm ochii în trecut vedem cât de hazardată este această promisiune , deşi atrăgătoare . În adevăr
Horaţiu a zis Nil mortalibus ardiuum est (nimic nu este imposibil muritorilor ), dar Horaţiu nu cunoştea sistemele
noastre financiare; a pretinde că deschiderea creditelor extraordinare şi suplimentare în un an să se mărginească la 300
000 lei este a nu cunoaşte istoria noastră financiară. În bugetele noastre creditele suplimentare şi extraordinare au jucat
totdauna un mare rol, şi lucrul este altfel foarte lesne de înţeles; căci într-o ţară nouă care se organizează şi vrea să
recâştige timpul pierdut spre a se pune în nivel cu civilizaţia secolului se ivesc pe tot momentul necesităţi nouă pe cari
prevederea guvernanţilor nu le-a putut prevedea. Adăogând la aceasta fluctuaţiile politice, desele schimbări de guvern,
lesne se va pricepe cum o măsură excepţională devine aproape normală şi cum nu se poate pune o limită prea strâmtă
facultăţii de a preântâmpina nişte cheltuieli neprevăzute cu resurse extraordinare.
În acest sens tabloul aci anexat sub nr . 3 prezintă şi un interes istoric: la orice mişcare politică creşte şi suma
acestor credite ; astfel: consecinţele lovirii de stat din 1864 se traduc în anul următor cu o sumă de peste 12 milioane
credite suplimentare şi extraordinare. În 1872 se regulează (nu ştim pentru a câta oară) chestia drumului de fier
Strousberg şi barometrul creditelor extraordinare se urcă la 17 milioane, în fine anii războiului produc pentru 1877 o
creştere de credite extraordinare de 34 milioane şi [pentru] anul 1878 de 44 milioane.
În rezumat:
În întâiul period, 1862 — 1866, totalul creditelor suplimentare şi estraordinare se urcă pentru aceşti cinci ani la