Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

466
odihnească câtva timp.
Schipec a lucrat mult !a dezvoltarea muzicei naţionale şi azi, când are trebuinţă de ajutor, nu credem că publicul i-l va
refuza, mai cu seamă că, abstracţie chiar făcând de numele artistului , programa acestui concert o foarte variată.
[77 ianuarie 1881]
[„ASEARĂ LA TEATRUL NAŢIONAL ..."]
Aseară la Teatrul Naţional s-a reprezentat pentru întâia oară piesele: Moartă şi vie, comedie în 3 acte, traducţie ; Scânteia
şi Puiculiţa, comedii în cîte un act.
Abstracţie făcând de oarecari mici stângăcii , piesele au fost bine interpretate . În prima piesă d. Iulian şi d-na
Romanescu au avut câteva momente de naturaleţă admirabile. Traducţia acestei piese ar fi putut fi mai bine îngrijită. Sfârşitul ei
nu prea e natural; ni se pare că în franţuzeşte mai e şi actul al patrulea. Public a fost nici mult, nici puţin.
Observam numai onor[atei] direcţiuni a teatrului că Scânteia e cam obscenă .
[29 ianuarie 1881]
VICTOR HUGO
Serbarea din Paris în onoarea lui Victor Hugo s-a petrecut în cel mai strălucit mod. La această ovaţiune au luat parte
peste 300 000 de oameni. Bătrânul poet, din fereastra locuinţei sale, a ţinut un discurs în care a ridicat în cer Parisul.
Te salut, Parisule , a zis Victor Hugo, oraş gingantic , nu în numele meu, căci eu sunt nimic, ci în numele tuturor cari trăiesc,
gândesc , iubesc şi speră în această lume. Ceea ce a fost Atena pentru anticitatea greacă, Roma pentru cea romană, astăzi este Parisul
pentru Europa, pentru America, pentru toată lumea civilizată. Astfel eu, un simplu călător, care are numai o parte a sa din dreptul comun, te
salut, oraş sacru, cu iubire în numele tuturor oraşelor Europei şi Americei şi a lumii civilizate, de la Atena până la New-York, de la Londra
până la Moscva şi în numele tău, Romo , şi în numele tău de asemenea Berlinule !
Când a făcut menţiune de Berlin vocea lui Victor Hugo se înăbuşise . El şi-a acoperit ochii cu mânile şi a început să
plângă . Puţini şi-au putut stăpâni lacrimele.
Locul natal al poetului i-a trimis următoarea adresă:
Oraşul Besanşon salută cu mândrie pe poetul în care n-a mai rămas nimic uman şi al cărui geniu, după ce a creat capodopere în
timp de şaizeci de ani, luminează mai puternic şi mai roditor decât oricând , pe răzbunătorul crimei din decembre, pe elocintele şi
infatigabilul apărător al tuturor celor persecutaţi, pe apostolul a orice progres,
pe profetul care pune tot mai aproape în vederea ochilor noştri celor transportaţi perspectiva unui viitor de fericire generală, de justiţie
universală şi de fraternitate!
[21 februarie 1881]
[„CAMERA A LUCRAT . . ."]