Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

viitorului.
De aceea însă nu voim să discutăm teza de predilecţie ce ne-o atribuie prin generalizare ziarul guvernamental şi
ne restrângem deocamdată la rolul de-a ne apăra de lecţiile de patriotism pe cari ni le dau onor. confraţi din Strada
Doamnei.
Iată conservatorii de acum ca şi conservatorii trecuţi — zice ,,Românul" — când cu fes , când cu işlic , când cazaci, când
usari , dar români niciodată şi cu nici un preţ.
Iată ceea ce nu-i adevărat. Români totdeuna, oricare ar fi politica noastră. Dacă s-a opus fesului chivăra şi
chiverei fesul a fost pentru a scăpa pe rând de amândouă şi dacă s-a opus o putere celeilalte a fost pentru a le neutraliza
pe amândouă .
Să nu se uite că acestui sistem de contrapunere reciprocă o ţară săracă, fără armată, înghesuită până ieri între trei
vecini puternici, îşi datorea autonomia ei, garantată la urmă de toată Europa, şi că acea autonomie avea baze cu mult
mai sigure decât neatârnarea actuală. Se 'nţelege că spiritul ce anima acest sistem de şovăire era pururea conservarea
ţării şi a naţionalităţii şi, chiar dacă sistemul s-ar schimba într-altul mai pronunţat, tot de-un asemenea spirit o să fie
animat şi acesta.
Ar fi bine deci ca să înceteze asemenea acuzări. Existenţa reală a ţării, succesele dobândite în politica esterioară,
progresele realizate înlăuntru pas cu pas de la căderea fanarioţilor încoace sunt o dovadă vie, simţită şi pipăită de toţi, în
contra acuzărilor nedemne ce se aruncă oamenilor trecutului.
Daca ridicăm mănuşa pentru un trecut încheiat acum douăzeci şi cinci de ani n-o facem pentru că ar fi existând
vro solidaritate între partidul conservator de azi şi între boierii de mai nainte. Nu suntem continuatorii boierilor şi, chiar
dacă am voi, n-am putea s-o fim, iar de - am putea n-am voi. Dacă a existat de facto o aristocraţie română întemeiată pe
un drept public cert, ea a încetat de-a exista deodată cu anul 1700, deodată cu căderea domniei naţionale. Nici
recunoaştem, nici putem recunoaşte epocii fanarioţilor dreptul suveran de-a conferi titluri şi demnităţi, precum nu le-am
fi recunoscut-o turcilor, a căror mandatari în ţară erau fanarioţii. De-aci se explică repedea cădere a prerogativelor
politice în secolul nostru, pentru că asemenea prerogative trebuie să răsară dintr-un drept public determinat , iar acest
drept public a murit la 1700 şi exercitarea lui din partea străinilor se considera ca o uzurpaţiune viciată până în
sâmburul ei de ilegitimitate .
Nu se mai opună deci termenii de popor şi boieri, căci cel din urmă termen nu însemnează azi nimic de vreme ce
nu mai există nici boierie, nici boeri. Precum nu se poate vorbi de monoteişti fără, Dumnezeu, de şcoli fără dascăli şi
fără elevi tot aşa nu poate fi vorba de boieri fără instituţia militară aristocratică a boeriei . Cu raţiunea ei de-a fi a trebuit
să dispară şi instituţia şi cu totul alţii sunt termenii opuşi astăzi.
Liberalismul de la noi însemnează astăzi domnia prin mase amăgite şi reamăgite căci mundus vult decipi ergo
decipiatur e parola de guvernământ a roşilor. Lumea vrea să fie
amăgită, s-o amăgim dar, [î ]şi zic confraţii, şi au pentru aceasta o magazie de fraze cari de cari mai ieftine .
Conservatori sunt şi rămân aciia cari, faţă cu tendenţa de-a pune puterea publică exclusiv în mâinile maselor,
admit ca existând pentru sine o idee a statului, a ordinii sociale, a statorniciei dreptului şi adevărului; conservatori sunt
cei cari admit că guvernământ nu se poate fără garanţii de ştiinţă şi integritate şi că votul şi numai votul concetăţenilor
nu-l face pe om nici mai cuminte, nici mai onest, nici mai muncitor decum a fost. Iată deosebirea esenţială între
egalitarismul botezat, fără cuvânt , liberalism şi între un sistem conservator care, fără a exclude pe cineva de la viaţa
publică, nu admite totuşi înaintarea decât pentru merit şi integritate .
[6 februarie 1881]
REPEDE ARUNCĂTURĂ DE OCHI ASUPRA
PROIECTULUI DE BUGET PE ANUL 1881-82
Amicus Plato,
sed magis amica
veritas .
Facem o declaraţie din capul locului. Scriind aceste observaţii n-am avut nicicum în gând a face un articol de