Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

31 r
Nici discuţie nu e cu putinţă cu ei.
Interesul lor în discuţie nu este a compara în linişte argumentul propriu cu acela al adversarului. Nu! El vrea să
s-arate mai cu cap, asta-i totul. De acolo mii de sofisme, întortocheri, răsuciri de cuvinte. Chiar adevărul este un obiect
de speculă, un pretext pentru a-şi pune în evidenţă mutra, şi cu toate acestea are ceva ,,sfânt şi generos" în el 43 . Deaceea
în ochii lor 44 nu e cuminte cel capabil a spune sau a pricepe un adevăr, ci cel „pişicher", cel ipocrit , cel fals.
Incapabili de muncă fizică, deci leneşi, incapabili de adevăr, deci pân-în măduva oaselor vicleni şi mincinoşi, îşi
poate închipui cineva în ce stare trebuie să ajungă o ţară stăpânită de ei. O stare nemaipomenită, unică în Europa toată,
esceptând poate părţi din Turcia. Poporul de la sate n-are literalmente ce mânca . Într-un sat de 500 de suflete nu se află
o oca de lapte. Miile de populaţiune orăşenească ţi-e de mirare de unde trăiesc. Dar mortalitatea acestor din urmă şi este
înspăimântătoare . În acelaş timp, străini || 32 r trăiţi sub alte regimuri mai [puţin] omenoase şi imigraţi de sub ele se
'nmulţesc şi sunt în punctul de-a intra în dominaţiunea reală a ţării.
D.A.V. Millo, în cartea sa Ţăranul, arată prin ce manopere diabolice , financiare şi administrative, ţăranul nostru
a fost adus la sapă de lemn. Statul [î]i ia, [î]i tot ia sub mii de forme mult mai mult decât este ori 45 poate fi în stare se
producă, astfel încât un ţăran cu doi boi sau un pălmaş , muncind 12 — 14 ore pe zi, o duce cu toate astea din deficit în
deficit. Sistematic s-au introdus corupţia demagogică şi în vetrele lor, liniştite odinioară. Azi şi ei se despart în partizi,
şi între ei sunt gonitori de funcţii, toată boala socială, mărginită odată la grecoteii din oraşe, s-au infiltrat azi şi în ţăran.
Epureanu, ca 46 să afle izvorul acestei corupţii , pusese pe un funcţionar să culeagă toate legile şi regulamentele impuse
comunelor noastre rurale, a căror locuitori, bineânţeles , nu ştiu scrie şi citi. || 33 r Ei bine, volumul de maculatură
legislativă formează câteva mii de pagine. Astfel nimic fix, nimic sigur, nimic determinat. Fără legi, fără regulamente,
cu obiceiul pământului , cu acel jus olachale necodificat niciodată au dus-o poporul nostru sute de ani şi era un popor
sănătos, cu bucurie de muncă, deştept, generos.