Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

crin în mătrăgună. Seria 8 acelor peripeţii, luată la un loc şi designată c-o singură vorbă, am numi-o fenomonologia
unui 9 suflet bântuit de patimă.
Se ştie că pe sfârşitul secolului al paisprezecelea Alexandru cel Bun purta în marca 10 Moldovei crinii Casei de
Valois. Marca era împărţită în două: de o parte bourul între trei luceferi, de alta crinii. Cauza nu se ştie exact. Fost-a
vasalitate, fost-a înrudirea lui de aproape cu Casa regală a Poloniei, de vreme ce Doamna era sora regelui Dar 11 nu
asta ne importă, ci cu totul altceva. Sunt de ex. oameni la noi în ţară cari pretind că, neam după neam, vorbind 12 şi
începând cu cel dendâi al rasei, au văzut bourul din steagul lui Bogdan Dragoş precum au văzut înflorind crinii Casei de
Valois în herbul lui Alexandru Vodă 13 . Ca || un asemenea crin alb 14 să se prefacă în ardei roşu, de 15 provenienţă
fanarioto - bulgară , 245r iată un problem psicologic ce merită atenţie şi a cărui fenomenologie , a cărui serie de
evoluţiuni 16 , o vom împărţi în următoarele 17 stadii:
Stadiul întâi . Stare nervoasă de superescitare a instinctelor conservatoare c-o nuanţă de feudalism. Confundare
lesne de înţeles, deşi eronată, a binehrăniţilor Pătărlăgeni 18 cu marii criminali ai tragediilor lui Shakespeare, cu
Macbeth , sau cel puţin cu Hodel, Nobilng şi Rusacov . Partidul roşu şi Vetljanca sunt încă sinonime .
D. Brătianu, un fin cunoscător de oameni, deduce din această superescitare că conservatorul nostru are multă
stofă de om de stat, dar nu i-o spune singur, căci nu se poate abţine de la ironia de a pune pe onorabilul Costinescu să-i
facă această declaraţie de dragoste. E întâiul moment de umilinţă în viaţa unui conservator 19 adevărat, când suportă a fi
lăudat de onor. Costinescu. Un amic răutăcios [î]l întreabă dac' ar primi un portofoliu de la roşii. El răspunde încă 20 cu