Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

decât cea impusă de cabinetul din Viena guvernului nostru.
Iată darul de Anul Nou pe cari d-nii Rosetti — Brătianu îl aduc ţării. Se 'ntâmpla pretutindenea ca, în ajunul zilei
în care un an trece şi altul vine în rotitoarea vremilor cale, oamenii între ei să-şi adreseze dorinţe reciproce, încurajânduşi
aspiraţiunile pe viitor; copiii să fericească pe părinţi, părinţii pe copii. Poate muma Românie, această glorioasă şi
blândă mumă, să fi aşteptat şi ea de la copiii ei felicitări. Daca nu alta, dar cel puţin ca vecinic să rămâie numele ei sus
ca şi culmile munţilor, viaţa ei puternică ca a codrilor pururea verzi de brad.
Copiii ei O mai fi având ea copii adevăraţi, sau tot ce furnică deasupra mulţimii e o adunătură de bastarzi
suplantaţi adevăraţilor ei fii, fără umbră de simţire pentru onoarea şi demnitatea ţării Bastarzi rahitici cari speculează
numele şi demnitatea patriei lor, mijlocitori ai ruşinei între ţară şi străini!
Astfel cel întâi An Nou al noului regat primeşte în inventarul lui o umilire.
Ce-ar fi fost mai simplu în adevăr decât de-a evita cu totul o asemenea umilire, de-a nu pune în mesaj vorbe ce,
fără nici un folos pentru cestiunea Dunării, să silească ţara la îngenuncheare
Abia ne iertăm iluzia de-a fi crezut că d. Brătianu voieşte ceva cu acel mesaj. Ne-am convins că nu voia nimic,
că nu avea îndărătul lui pe nimenea, că totul era o bravadă menită a-i susţinea popularitatea şi al cărei rezultat a fost dea
potricăli şi mai mult numele său demult sfâşiat prin călătoria de la Livadia şi cesiunea unei părţi de ţară.
Întrebându-ne cu mâna pe inimă care ministru ar fi putut în România să comită acel şir de inepţii şi de greşeli pe
cari le-a comis d. Brătianu cu cameraderia sa politică şi cu toate acestea să rămâie la putere Daca un guvern, fie
conservator, fie cum ar fi fost, ar fi cedat Basarabia stat-ar fi două zile la putere Dacă unul ar fi adresat acele umilite
scuze pe cari d. Stătescu le-a adresat Austriei, avut-ar-fi trei zile de trăit De la un capăt la altul al ţării presa roşie ar fi
înfierat pe un asemenea guvern, ar fi ridicat uliţa în contra lui, cu jalbe 'n proţap, am fi văzut pe corifeii partidului
împresurând palatul regal, ameninţând cu puşcăria, cu moartea chiar pe un asemenea guvern.
Dar roşii au făcut aceste greşeli şi roşiilor li-e permis orice. Şi nu ne mirăm că li e permis. Ei au ştiut să ia ţării
orice mişcare neatârnată , au ştiut să prefacă încetul cu încetul listele de alegători în liste de funcţionari plătiţi, au ştiut
să întindă sistemul corupţiei şi cumpărării de voturi ca o mreajă de fier asupra ţării întregi. Orice - ar gândi oamenii
despre guvernul roşu, oricât l-ar despreţui în fundul inimei, ei sunt legaţi prin mii de interese create în mod factice de
guvern şi nu pot lucra altfel.
Dar daca o ţară se poate guverna astfel, daca prin săturarea unor serii de interese private se poate amorţi şi
paraliza bătaia liberă a inimei ei, daca 'n locul deliberării poate veni stupiditatea unei turme conduse de bunul plac a
doi-trei oameni, la ce mai trebuie atunci Parlament, la ce alegeri Toate lucrurile cîte se fac astăzi s-ar putea face fără
aparatul costisitor al unor reprezentaţiuni cari nu mai reprezintă nimic.
[22 decembrie 1881]
[„PRESA ESTE PE DEPLIN LIBERĂ . . ."]
Presa este pe deplin liberă în ţară la noi şi nici nu credem că o mărginire a acestei libertăţi ar fi vrun folos. E
adevărat că în nici o parte a lumii presa nu este întemeiată spre a spune adevărul. După experienţele făcute de zeci de
ani încoace s-a putut vedea
că presa politică din toată lumea e mai mult un organ al patimilor politice decât al adevărului. Despre relele economice
produse prin acest soi de întreprinderi nu mai vorbim. Nu există întreprindere cât de hazardată, cât de calculată pe
uşurinţa publicului şi pe voinţa de a-i esploata nerozia care să nu fi fost susţinută adesea de presa de toate culorile şi,
când ne-aducem aminte de concesia Stroussberg şi de susţinerea vie a acestei afaceri premeditat putrede din partea
,,Românului" şi a altor gazete din vremea aceea, când ne aducem aminte cum foaia principală a partidului liberal, a d-
lui Brătianu şi Rosetti, a trecut drept prim Bucureşti în coloanele sale o reclamă a Creditului Mobiliar, putem constata
lesne că numai în rare cazuri este chip de-a prezerva acest instrument de acţiune politică de venalitate .
Nu vorbim aci de personalităţi. Desigur există personalităţi oneste în această breaslă, dar ele sunt aşa pentru că
aşa le-a făcut Dumnezeu. Industria gazetăriei în sine e expusă unor primejdii morale de cari publicistul cutare ori cutare
scapă, de cari publicistica nu poate scăpa.
Cu toate acestea există o garanţie în contra acestor neajunsuri şi o garanţie puternică. Aceasta consistă în faptul
că îndărătul unei întreprinderi ziaristice stă un grup de personalităţi politice cari au până la un grad oarecare