Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

[„PE CÂND ÎN AFARĂ ..."]
Pe când în afară d. Stătescu esprimă în mod franc şi leal viile sale regrete pentru tot ce a fost considerat ca
blesant de cătră guvernul Austriei, încât în privirea desfacerilor esterioare stăm bine de tot, înlăuntru se petrec lucruri ca
cele relevate în şedinţa Adunării de la 14 decemvrie, cari dovedesc că şi desfacerile interne stau bine.
D. C. Mihăilescu , profesor, deci după art. 49 al legei comunale funcţionar salariat al statului, poziţie
incompatibilă cu funcţiunea de membru al consiliului comunal, e ales membru în consiliul oraşului Galaţi şi de-aci
primar al acelui oraş. Ministerul confirmă această numire, pe cuvintele esprimate de d. C.A. Rosetti în Adunare, că
profesorul nu este funcţionar al statului, el este preot al învăţământului . În calitatea de preot şi de călugăr, cari nu sunt
escluşi de la eligibilitatea în consiliile comunale, d. C.A. Rosetti a confirmat alegerea aceasta de primar.
E drept că d. Mihăilescu şi-a dat de-atunci încoace demisiunea, dar confirmarea din partea d-lui Rosetti nu
încetează de-a fi incorectă.
A doua cestiune a fost cea relevată de d. C. Radu. După legea consiliului judeţean de la 1864, acest consiliu nu
poate impune o contribuţiune decât cu aprobarea Corpurilor legiuitoare. Constituţiunea asemenea zice: impozitele
votate de consiliile judeţene şi comunale trebuie să primească confirmaţiunea puterii legiuitoare şi întărirea Domnului.
Consiliul judeţean de Bacău însă a crezut de cuviinţă, în anul 1880, să adaoge, pe lângă două zecimi legale, o a
treia zecime . A votat şi a pus în buget acea a treia zecime şi a înaintat ministerului bugetul spre confirmare. Ministerul
confirmă bugetul, îl înapoiază consiliului declarând că-l aprobă, cu rezerva însă a aprobării Corpurilor legiuitoare
pentru a treia zecime . Consiliul insistă să i se dea voie a percepe acea zecime şi Ministerul răspunde că poate s-o
perceapă (fără aprobarea prealabilă a Camerei).
Această zecime , care s-a perceput pentru cele mai nobile şi mai bune... pretexte, la ce-a servit A servit la ce
serveşte la noi în ţară orice ban perceput din sudoarea contribuabilului: la întreţinerea unei societăţi anonime pentru
esploatarea bugetului.
Astfel, fără ştirea lui Dumnezeu şi a oamenilor, prin simplă conivenţă a ministrului cu vrun grup de postulanţi de
prin judeţe, se creează dări ce storc zeci de mii de franci din spatele contribuabililor, pentru ca din aceşti bani să se
creeze. . . ce Lefuri pentru membrii din consiliul judeţean, diurne şi altele. Toate aceste, bineânţeles , prin călcarea
stipulaţiunilor formale ale Constituţiei.
[18 decembrie 1881]
[„E FOARTE PROBABIL ..."]
E foarte probabil axiomul stabilit de-o seamă de antropologi că activitatea omenească, de orice natură ar fi,
creşte şi scade în patrat. După ce onorabilul d. Stătescu a urcat glasul său gingaş la patrat prin discursul tronului, astăzi
[î]şi scoate rădăcina patrată a înrăutăţirii sale primitive şi devine un foarte umilit om de stat faţă cu puternica vecină
Austro-Ungaria. E drept că ilustrul nostru ministru n-a făcut această voltă deodată. A trimis la Viena, rânduri rânduri , o
serie de formulare de scuză, una umilită, alta şi mai umilită, a treia de tot umilită, a patra în sfârşit umilissimă , până ce
cabinetul din Viena a găsit că onor. Stătescu a atins marginea estremă a servilismului posibil şi s-a declarat mulţumit.
Căţeluşul blond al d-lui Brătianu a trebuit să-şi facă toate datoriile de căţeluş: să aporteze , să facă sluj şi să se închine
până la pământ ! Acum toate sunt bune şi frumoase.
Istoria asta e atât de neplăcută şi atât de greu de înghiţit din partea onorabililor patrioţi de profesie încât
,,Românul" caută să distragă publicului prin articole polemice contra ,,Timpului". ,,S-a îngroşat treaba de tot. Hai şi neom
lega iar de « Timpul », doar nu s-o băga de seamă ce ruşine am păţit", [î]şi zic onorabilii şi atunci ne pomenim cu
cîte patru cinci coloane polemice, în care ni se zice ba că-l ameninţăm pe rege cu soarta lui Ludovic XVI , ba că d. Carp
a declarat că, în cestiunea Dunării, dă tot Austriei, nu numai ceea ce ea cere, şi că ,noi l-am susţinut şi că în fine, din
austro maghiari ce ne deprinsesem a fi, am făcut o voltă la sfârşit şi am batjocorit pe „Pesther Lloyd". De ce ,,Pentru
că din momentul în care guvernul austro unguresc refuză concursul patrioţilor de la «Timpul » ungurii latră ca câinii ".