Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

apropiase aşa mult de mine! Căci de când focul a fost aşa aproape de mine mi se pare că a
muri în apă este o plăcere, un deliciu , o mântuire ".
[3 decembrie 1881]
[„«LE NORD» ZICE ..."]
,,Le Nord" zice că, deşi nici o modificaţie aparentă nu s-a întâmplat încă în relaţiile dintre
Austro-Ungaria şi România şi cu toate că ziarele celor două ţări continuă a schimba
recriminaţiuni într-un ton foarte viu, se poate spera că suspendarea raporturilor nu va
întârzia de-a ajunge la capăt. Precum am făcut deja să se observe, complicaţia din urmă şi
- are originea mai mult într-o cestiune de formă decât în litigiul privitor la fondul chiar al
regulării afacerii Dunării. Aceasta, interesând pe toate puterile şi având a fi obiectul unor
puneri la cale de-un caracter european, e clar că disentimentele ce pot exista între
cabinetul din Viena şi cel din Bucureşti nu pot constitui elementele unui conflict grav şi
durabil. Cestiunea trebuie rezolvată nu de cătră Austria şi România, ci de cătră Europa şi
aceasta este împrejurarea care ne permite de-a privi fără aprechensiune urmările
încordării actuale a raporturilor austro - române . Îndealtmintrelea repetăm că e foarte
probabil ca să se stabilească acordul asupra uneia sau celeilalte din combinaţiunile ce s-au
iscat pentru a împăca pretenţiunile Austro-Ungariei cu acele ale României, şi anume
asupra aceleia care consistă în delegarea unui membru al Comisiei Europene a Dunării ca
să ia parte în Comisia Mixtă.
Aşadar nu de aceasta e vorba acum, căci abia în sesiunea viitoare Comisia Europeană va
avea să dezbată asupra reglementului în cestiune. Lucrul de care se plânge astăzi
cabinetul din Viena este forma cam prea accentuată sub care mesajul de deschiderea
Parlamentului român a afirmat rezistenţa României la cererile primitive ale Austriei. Nu
atât interesele politice concrete ce se află în joc sunt cauza diferendului suspens în
prezent, ci consideraţii de susceptibilitate şi de demnitate, şi în asemenea condiţii nu e de
presupus că nu se vor putea găsi în curând mijloace de a-i pune capăt.
Conform cu cele de mai sus, indicate de organul cancelariei ruseşti, ,,Neue freie Presse"
zice că, deşi conflictul diplomatic nu e înlăturat încă, regularea cestiunii în sine formează
obiectul înţelegerilor dintre puteri, ceea ce lasă a conchide că şi incidentul de mai sus se
va închide în curând . Soluţiunea ar consta în primirea propunerii Barrere, conform căreia
cîte un membru al Comisiei Europene, după ordine alfabetică, va asista la şedinţele celei
mixte.
[4 decembrie 1881]
[„ÎN ŞEDINŢA DE IERI A ADUNĂRII..."]
În şedinţa de ieri a Adunării a fost la ordinea zilei discutarea răspunsului la mesajul
tronului. U . P. Carp a dat citire contraproiectului minorităţii, pe care l-am reprodus deja.
D.G. Vernescu, luând cuvântul , se declară nemulţumit cu proiectul de răspuns al
majorităţii, mai ales în ce priveşte cestiunea Dunării, face istoricul consfinţirii libertăţii de
navigaţiune prin acte internaţionale succesive şi declară a nu putea vota proiectul daca
guvernul nu va spune formal că voieşte a păstra supraveghearea poliţiei pe Dunăre.
D. Maniu declară că nu e satisfăcut nici de forma, nici de cuprinsul răspunsului
majorităţii, dar conchide că trebuie votat.
D. Maiorescu, tratând cu toată rezerva cuvenită cestiunea Dunării, insistă în discursul său,
pe care-l reproducem întreg mai la vale, asupra punctelor de reorganizare socială şi
economică cuprinse în contraproiectul de răspuns al minorităţii. Adânca şi concentrata
atenţie pe care Adunarea a dat-o cuvintelor sale era întreruptă numai de zgomotoase
aplauze.
D. Carp a vorbit în cestiunea Dunării, declarând însă că nu angajează responsabilitatea
nimărui prin părerile ce şi le-a format în privirea aceasta. Fiind de mai nainte siguri că
cuvintele sale vor fi obiectul multor interpretări false şi substituţiuni de rea credinţă , vom
reproduce în numărul viitor discursul întreg, siguri fiind că astfel vorbele autentice ale