Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica
Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica
de idei republicano - democratice în apă... pentr-o pensioară reversibilă, pentr-un post binehrănitor , pentru vrouna din diferitele forme ale doftoriei întăritoare : fie diurnă, fie păsuială, fie misiune de-a mâna muştele la apă prin străinătate, fie altceva. Înainte aveam cuvinte de-a crede că onor. roşii doresc cinstita republică pe malurile Dâmboviţei , deci o altă formă de-a exista a statului şi a societăţii române; că o doresc pe cinstita, slăvita şi de minuni făcătoarea din fundul inimei şi că aşteaptă, cu arhiereul Simeon, ziua mântuirii . Dar ce să vezi În ziua încoronării, cinstitul arhiereu Simeon, nu Mihălescu de astădată, declară: „Acum slobozeşte Doamne pre robul tău, că văzură ochii mei ceasul mântuirii ", şi avum norocirea de-a vedea pe părintele republicanismului român dorind . . . în adevăr republica poate, dar ,,mit dem Grossherzog an der Spitze ", cu Marele Duce în cap, după propunerea unor naivi republicani dintr-un mic stat german, la 1848. O mică pensie — şi naiv devine Bizanţul . Astfel dar s-a petrecut trecerea la pravoslovie a ereticilor . Dar, precum la convertirea în mase a eterodocşilor din Spania au rămas mulţi cari în taină iudaizau , tot astfel apucăturile sectei roşie au rămas tot aceleaşi şi, cu toată recunoaşterea în aparenţă a simbolului dreptei credinţe de stat, prin colţurile de la Procope şi în fundul inimilor pătărlăgene se iudaizează încă. Dovadă eligibilitatea magistraturii, sufrajul universal şi alte idealuri electorale ale tagmei. Care este dar adevărul Vor roşii monarhia numai ca etichetă a instituţiilor republicane sau o vor în adevăr ca signatură statornică a unor instituţii monarhice, naţionale, istorice Daca în privinţa formei de tot generale a existenţei statului s-au convertit, convertitu-s-au în privirea amănuntelor ei de aplicare De aceea ziceam că a sosit din nou momentul pentru a se accentua în amănunte deosebirea între conservatori şi liberali. Dar „Timpul" face apel la ţară spre a se împotrivi unor idei cari ar periclita statul român Face fără îndoială, pentru că eligibilitatea magistraturii, propusă de ,,Românul", dovedeşte că nu s-a botezat decât pielea demagogilor în apa monarhiei, nu cugetul. Dar ,,Timpul" face mai mult. Ameninţă pe rege cu soarta lui Ludovic XVI . Iată ceea ce nu este adevărat. Am spus-o şi o repetăm că articolele Delfinului implică responsabilitatea autorului, nu a partidului. Dar nici Delfinul nu ameninţă. El se teme numai că, prin demagogizarea progresivă a ţării, un asemenea trist rezultat să nu aibă loc ca şi în Franţa. Iată dar de ce nu este, nici poate fi contrazicere între cele ce spunem şi cele ce facem. Monarhici am fost, monarhici am rămas; nici decorat-am pe Orăşanu, nici înălţat-am în rang pe şeful republicei ploieştene. Rămâne ca roşii să dovedească cum înţeleg să puie în acord trecutul lor cu prezentul şi în această dovadă [î]i vom priveghea pas cu pas. Căci monarhie ereditară şi sufraj universal, monarhie şi electivitate a magistraturii, după a noastră părere, nu se potrivesc una cu alta. [3 decembrie 1881 ] CATASTROFA DIN VIENA Foile vieneze mai aduc următoarele amănunte asupra îngrozitorului incendiu din Viena: Focul n-a izbucnit dintr-o lampă, ci la aprinderea flacărilor de gaz deasupra scenei prin lumină electrică. Pentru ca să se aprinză mai iute, gazul se conduce cu mare presiune în tub . Poate că presiunea a fost prea tare, încât flacăra a depăşit distanţa precalculată ; destul că aci s-a iscat focul şi, fiind presiunea focului mare, flacăra s-a întins într-o clipă. Cortina nu s-a ridicat, dar nici cortina de sârmă nu se lăsase jos şi nu se ştie cauza de ce nu s-a făcut această lucrare indispensabilă . Închiderea becurilor de gaz s-a făcut desigur cu scop de a împuţina presiunea a evita o explozie a gazului . Dar s-a mai adaos şi o altă eroare, din nenorocire. Deşi conducerea gazului pentru scenă e separată de a spaţiului spectatorilor, totuşi s-au închis becurile şi în teatru, fără ca să se fi aprins cel puţin lampele de petroleu spre a nu lăsa casa în întuneric.
Cortina a fost apucată de flacări şi bucăţi arzânde zburau prin teatru; astfel s-a comunicat focul parte din scenă, în sus, parte în băncile spectatorilor. Dar chiar dacă s-ar fi lăsat cortina de sârmă n-ar fi ajutat mult, căci operaţia aceasta ţine 12 minute. Este o mare eroare a considera acest aparat drept un mijloc de siguranţă. De la un medic primim următoarele rânduri : ,,Cei cari intraţi aci lăsaţi afară orice speranţă" se poate pune acum ca inscripţie pe poarta curţei cadavrelor , căci această poartă ne deschide calea spre mizerie şi durere. Era 12 ore din noapte când mă dusei la spital. Cartea mea de legitimaţie ca medic [î]mi făcu drum, căci sentinela nu lăsa pe alţii să intre. Tocmai duceau iarăşi una din multele victime ale catastrofei. Drumul spre cadavre l-ar fi găsit oricine, căci din curte se simţea deja mirosul de grăsime , carne şi oase arse. Prin camere zăceau 36 de rămăşiţe arse ale acelor persoane prinse de mâna morţei la un loc unde căutaseră plăceri. În vestibul, de ambele părţi ale peretelui , zăceau 74 morţi. Deşi deprins cu vederea cadavrelor , totuşi d-abia puteam suporta această icoană grozavă. Aci zăcea un copil lângă un bărbat, dincolo un june lângă un unchiaş , lucrătorul lângă funcţionar etc. Cei mai mulţi au fost sufocaţi de fum sau turtiţi de îmbulzeală. Negriţi de nu se mai cunoşteau, cu expresia de groază şi desperare în faţa, mai toţi aceşti nenorociţi [î]şi ridicaseră mânile deasupra capului, râmâind astfel încleştate. La mulţi le ieşiseră ochii din cap şi albul ochiului contrasta teribil cu negrul obrazului . Spăimântător era aspectul acelora cărora limba umflată, le ieşise pe jumătate din gură. Dinţii le erau adânc intraţi în limbă. Mulţi aveau osul nasului zdrobit, sau că au căzut pe scară, sau că au fost călcaţi de alţii. În primul etaj al casei am aflat 14 femei tot în aşa poziţie şi cu părul desfăcut. Un cadavru era ars de nu se mai cunoaştea nimic şi m- am mirat văzându-l învelit într-un voal cu fire de argint, cu totul neatins, poate era o damă din cor sau balet . Într-un colţ zăcea cadavre arse al căror sex cu greu se putea recunoaşte. Doi medici, Zillner şi Zeemann , lucrau neîncetat la trista lor operă. Victimele cele mai multe aveau cîte un braţ sau picior frânt , picioarele erau sucite în mod nenatural. Mirosul în aceste localuri era nesuferit. Soldaţii şi servitorii sanitari , al căror organ e destul de tâmpit , trebuiau să-şi ţie batista la nas. Directorul Hofmann observă aceasta şi aduse o cutie de ţigări , pe care o împărţi între cei prezenţi. Oare să plângi mai mult pe aceşti nenorociţi care şi-au pierdut viaţa sau pe nenorociţii cari veneau să-şi caute pe cineva dintre scumpii lor Scenele ce se petreceau erau sfâşiitoare . Aci un ofiţer recunoscu pe tatăl său şi cazu leşinat. Dincolo unul [î]şi căuta soţia; minţile lui erau pierdute, căci, recunoscându-şi soţia, nu zise nimic, nu plânse , nu strigă: era apatic ; dar răsuflarea sa cea grea, mişcarea pieptului, privirea pierdută, mâna tremurând şi piciorul şovăitor spuneau destul despre ce se petrecea în sufletul său. Altul îşi căta fratele şi-l găsi, dar el tot nu vrea să crează, el mai avea o scânteie de speranţă că poate se înşală. Dar când un soldat căută prin buzunarele mortului găsi o carte de vizită pe care era scris numele lămurit. Am văzut pe profesorul Ludwig cum conducea prin acest locaş al morţei pe un om desperat, cu fiică-sa de mână . Tatăl nu recunoscu pe soţia sa, dar fiica cunoscu pe buna sa mamă şi după faţa cea desfigurată . Ea plângea ; era o fericire pentru dânsa că mai avea lacrămi. Numărul morţilor tot creştea; când părăsii casa pe la 1 oră erau poate 140 victime. Astăzi m-am dus în spitalul garnizoanei no.1; şi aci am văzut o scenă tot aşa de teribilă. În sala de disecţie zăceau 50 cadavre carbonizate cu totul, imposibil de recunoscut. La mulţi craniul era spart, creierii fripţi , în faţă nici o urmă de expresiune fizionomică , din muşchi mai erau numai fibrele cele tari. Ici colea se mai găseau bucăţi de haine; pe cîte un deget lucea un inel. Li se puseseră pe piept banii găsiţi, mai mult de aramă rare 'şi schimbase forma în căldură. Unul avea o citaţie , altul o carte de membru al societăţei comersanţilor , altul iarăşi avea un ceasornic , care arăta 7 şi jumătate, ora morţei sale. Cadavrele, sau mai bine grămezile de cărbuni din acest spital, se vor recunoaşte cu greu. Părăsind şi acest locaş de mizeria cea mai mare, mi-am adus aminte de cuvintele puse de Lessing în gura Rechei din Nathan : ,,De cîte ori am tremurat pentru voi de când focul se
- Page 343 and 344: se sulemenesc fiind miniştri, aste
- Page 345 and 346: cuvintelor noastre: Poporul (spun c
- Page 347 and 348: pot fi, când li se va îngădui a
- Page 349: [„ATÂT «CUMPĂNA» CÂT ŞI «A
- Page 352 and 353: Baal (Saturn) a trebuit să devie u
- Page 354 and 355: pretinse politice şi, orice se fac
- Page 356 and 357: Caveant consules populusque! Cu pri
- Page 358 and 359: oferi atunci concursul marelui său
- Page 360 and 361: formează aproape jumătatea poporu
- Page 362 and 363: nimeni la o asemenea înrâurire af
- Page 364 and 365: [„ÎN «ROMÂNUL» DE SÂMBĂTĂ
- Page 366 and 367: prin reforme escesiv de demagogice,
- Page 368 and 369: Alianţa are o mulţime de membri
- Page 370 and 371: [14 noiembrie 1881] [,,«L'ECHO DE
- Page 372 and 373: mă pot esprima astfel, mai mult pa
- Page 374 and 375: conlucra cu noi; dar tânărul rega
- Page 376 and 377: România, care o enunţă atât de
- Page 378 and 379: dascălul lui de stil. Prin el limb
- Page 380 and 381: decisivă încât , în fevruarie 1
- Page 382 and 383: Nu putem şti care e forma pe care
- Page 384 and 385: Se 'nţelege că nu se pot crea leg
- Page 386 and 387: preponderanţă asupra Dunării de
- Page 388 and 389: activitate autonomă, ci acela de-a
- Page 390 and 391: Dar aceasta o ştie şi d. Holban s
- Page 392 and 393: şi bărbaţi asfixiaţi , oameni z
- Page 396 and 397: apropiase aşa mult de mine! Căci
- Page 398 and 399: Va să zică, de o parte monarhia c
- Page 400 and 401: n-a gândit nimeni în Austro-Ungar
- Page 402 and 403: Dac - am pregetat pân' acum a vorb
- Page 404 and 405: sistem care, prin concursul nostru
- Page 407 and 408: Ţie seama de aceasta şi ,Le Journ
- Page 409 and 410: Daca poate fi cineva supărat e num
- Page 411 and 412: [„PE CÂND ÎN AFARĂ ..."] Pe c
- Page 413 and 414: adresa Austriei, tot astfel pentru
- Page 415 and 416: esponsabilitatea întreprinderei.
- Page 417 and 418: Văzând însă forma accentuată a
- Page 419 and 420: de stat pentru Prusia. Este aşadar
- Page 421 and 422: [„CEEA CE-MI ROADE INIMA..."] 227
- Page 423 and 424: [„ÎN URMA HOTĂRÂRII ..."] 2264
- Page 425 and 426: indignare ,,Jamais !". În stadiul
- Page 427 and 428: ordinare pe acea de emisiune a unor
- Page 429 and 430: 1. Proiectându-se înfiinţarea un
- Page 431 and 432: 2) Institutele acestea nu sunt stri
- Page 433 and 434: Ea le ia în comision, de 29 crede
- Page 435 and 436: Ne rezervăm pentru altădată a ar
- Page 437 and 438: numai Dumnezeu, de vreme ce e 32 î
- Page 439 and 440: 1. după nimic mai mult. Dar ea şi
- Page 441 and 442: credit de afaceri cu scont, adecă
- Page 443 and 444: participa la întreprinderi. E o pe
de idei republicano - democratice în apă... pentr-o pensioară reversibilă, pentr-un post<br />
binehrănitor , pentru vrouna din diferitele forme ale doftoriei întăritoare : fie diurnă, fie<br />
păsuială, fie misiune de-a mâna muştele la apă prin străinătate, fie altceva. Înainte aveam<br />
cuvinte de-a crede că onor. roşii doresc cinstita republică pe malurile Dâmboviţei , deci o<br />
altă formă de-a exista a statului şi a societăţii române; că o doresc pe cinstita, slăvita şi de<br />
minuni făcătoarea din fundul inimei şi că aşteaptă, cu arhiereul Simeon, ziua mântuirii .<br />
Dar ce să vezi<br />
În ziua încoronării, cinstitul arhiereu Simeon, nu Mihălescu de astădată, declară: „Acum<br />
slobozeşte Doamne pre robul tău, că văzură ochii mei ceasul mântuirii ", şi avum<br />
norocirea de-a vedea pe părintele republicanismului român dorind . . . în adevăr republica<br />
poate, dar ,,mit dem Grossherzog an der Spitze ", cu Marele Duce în cap, după<br />
propunerea unor naivi republicani dintr-un mic stat german, la 1848.<br />
O mică pensie — şi naiv devine Bizanţul .<br />
Astfel dar s-a petrecut trecerea la pravoslovie a ereticilor . Dar, precum la convertirea în<br />
mase a eterodocşilor din Spania au rămas mulţi cari în taină iudaizau , tot astfel<br />
apucăturile sectei roşie au rămas tot aceleaşi şi, cu toată recunoaşterea în aparenţă a<br />
simbolului dreptei credinţe de stat, prin colţurile de la Procope şi în fundul inimilor<br />
pătărlăgene se iudaizează încă. Dovadă eligibilitatea magistraturii, sufrajul universal şi<br />
alte idealuri electorale ale tagmei.<br />
Care este dar adevărul Vor roşii monarhia numai ca etichetă a instituţiilor republicane<br />
sau o vor în adevăr ca signatură statornică a unor instituţii monarhice, naţionale, istorice<br />
Daca în privinţa formei de tot generale a existenţei statului s-au convertit, convertitu-s-au<br />
în privirea amănuntelor ei de aplicare De aceea ziceam că a sosit din nou momentul<br />
pentru a se accentua în amănunte deosebirea între conservatori şi liberali.<br />
Dar „Timpul" face apel la ţară spre a se împotrivi unor idei cari ar periclita statul român<br />
Face fără îndoială, pentru că eligibilitatea magistraturii, propusă de ,,Românul",<br />
dovedeşte că nu s-a botezat decât pielea demagogilor în apa monarhiei, nu cugetul.<br />
Dar ,,Timpul" face mai mult. Ameninţă pe rege cu soarta lui Ludovic XVI .<br />
Iată ceea ce nu este adevărat. Am spus-o şi o repetăm că articolele Delfinului implică<br />
responsabilitatea autorului, nu a partidului. Dar nici Delfinul nu ameninţă. El se teme<br />
numai că, prin demagogizarea progresivă a ţării, un asemenea trist rezultat să nu aibă loc<br />
ca şi în Franţa. Iată dar de ce nu este, nici poate fi contrazicere între cele ce spunem şi<br />
cele ce facem. Monarhici am fost, monarhici am rămas; nici decorat-am pe Orăşanu, nici<br />
înălţat-am în rang pe şeful republicei ploieştene. Rămâne ca roşii să dovedească cum<br />
înţeleg să puie în acord trecutul lor cu prezentul şi în această dovadă [î]i vom priveghea<br />
pas cu pas. Căci monarhie ereditară şi sufraj universal, monarhie şi electivitate a<br />
magistraturii, după a noastră părere, nu se potrivesc una cu alta.<br />
[3 decembrie 1881 ]<br />
CATASTROFA DIN VIENA<br />
Foile vieneze mai aduc următoarele amănunte asupra îngrozitorului incendiu din Viena:<br />
Focul n-a izbucnit dintr-o lampă, ci la aprinderea flacărilor de gaz deasupra scenei prin<br />
lumină electrică. Pentru ca să se aprinză mai iute, gazul se conduce cu mare presiune în<br />
tub . Poate că presiunea a fost prea tare, încât flacăra a depăşit distanţa precalculată ;<br />
destul că aci s-a iscat focul şi, fiind presiunea focului mare, flacăra s-a întins într-o clipă.<br />
Cortina nu s-a ridicat, dar nici cortina de sârmă nu se lăsase jos şi nu se ştie cauza de ce<br />
nu<br />
s-a făcut această lucrare indispensabilă . Închiderea becurilor de gaz s-a făcut desigur cu<br />
scop de a împuţina presiunea a evita o explozie a gazului . Dar s-a mai adaos şi o altă<br />
eroare, din nenorocire. Deşi conducerea gazului pentru scenă e separată de a spaţiului<br />
spectatorilor, totuşi s-au închis becurile şi în teatru, fără ca să se fi aprins cel puţin<br />
lampele de petroleu spre a nu lăsa casa în întuneric.