Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

[„ÎNTRE TOATE ARTICOLELE ..."]
Între toate articolele de fond consacrate de ziarele vieneze pasajului privitor la cestiunea Dunării din discursul de
tron, acela care cuprinde mai multe destăinuiri e datorit ziarului ,,Presse" sau ,,Alte Presse", cum i se zice spre
deosebire de „Noua presă liberă".
Îl comunicăm aci referindu-ne la cele zise mai sus.
Articolul de fond al regelui României care s-a citit la deschiderea Adunărilor din Bucureşti face o ciudată
impresie. Ici conştiinţa de sine a românilor înfrânge marginile obicinuite ale prudenţei politice, ca şi când de abia de
câteva zile eroul naţional al românilor, Ştefan cel Mare, cu conştiinţa de biruinţă a unei bătălii câştigate , ar trimite
mesajul său vrunui mic stat învecinat; dincolo mesajul e lipsit de obicinuita demnitate regală şi se servă, în ton
certăreţ, de întorsături polemice pe cari le evită chiar o putere mare în notele ei, când ar face remon strări unui mic
stat învecinat pentru înfrângerea unui tratat sau pentru cutezanţă.
Deşi ispita e foarte ademenitoare de-a da ministeriului Brătianu o lecţie concentrată asupra tonului tradiţional
al mesajelor de tron europene, asupra ordinei de rang reale pe care o ocupă România sau asupra deselor schimbări
ale împrejurărilor politice sau asupra sorţii statelor mici şi a miniştrilor lor şi mai mici, totuşi ne abţinem deocamdată
de la o asemenea plăcere. Nu vom considera mesajul de tron ca atare, ci vom vorbi de el numai ca de-o manifestare
autentică a opiniei guvernului român şi anume în privirea cestiunii dunărene. Credem a face un serviciu cestiunii
pendente în interesul amândoror statelor dacă ne abţinem de la un răspuns precum i s-ar cuveni şovinismului
consumat de atâtea luni în presa română întreagă şi dacă vom examina rezistenţa României fără patimă, numai în
valoarea ei obiectivă şi în motivarea ei admisibilă.
Starea de fapt a cestiunii dunărene e următoarea:
Articolul 55 al Tractatului de la Berlin zice din cuvânt în cuvânt că, ,,Reglementele asupra navigaţiunii,
supravegherii şi poliţiei fluviale de la Porţile de Fier pân-la Galaţi cată să se elaboreze de cătră o Comisie
Europeană, în care sunt a se atrage şi delegaţi ai statelor ţărmurene. Aceste reglemente sunt a se pune în acord cu
acelea cari sunt în vigoare de la Galaţi în sus". Pe baza acestui articol s-au elaborat din partea Austriei aşa - numitul
Avant-projet, care cuprinde reglementele citate mai sus şi anume stipulaţiuni curat tecnice, lipsite de orice caracter
politic. Dar fiindcă totuşi trebuia să se creeze o autoritate, un for, pentru a supraveghea executarea acelor reglemente
şi anume pentru a apăra în cazuri de litigiu libertatea navigaţiunii, îndeosebi în contra vexa-
ţiunilor a o seamă de autorităţi de porturi, Austro-Ungaria a făcut, în anteproiectul său, propunerea de-a forma aşa
numita Commission mixte, compusă din delegaţii Austro-Ungariei, Serbiei, României şi Bulgariei, care să aibă a
supraveghea executarea acelor reglemente.
În consideraţia rangului politic al Austro-Ungariei şi în vederea cu negoţul austriac, mijloacele austriace de
comunicaţiune sunt angajate pe Dunărea de Jos în linia întâia , anteproiectul cerea ca prezidiul Comisiei Mixte să se
cuvină delegatului austriac. Dar, fiindcă în comisiile din toată lumea unde numărul membrilor e cu soţ, în cazul
parităţii, la vrun vot oarecare, votul hotărâtor i se cuvine prezidentului, de aceea şi anteproiectul a pretins acest vot,
eventual preponderant în Comisia Mixtă, pentru prezidentul austro-ungar.
Acest anteproiect a fost supus examinării Comisiei Europene din Galaţi şi, după lungi dezbateri, în cari
delegaţii aveau atitudini corespunzătoare cu grupările puterilor în politica generală, delegatul Germaniei făcu în fine
propunerea ca în toate cestiunile tecnice şi administrative Comisia Mixtă să aibă a hotărâ conform anteproiectului, în
toate cestiunile de principiu ce ar fi [în] litigiu, să se apeleze , în caz de paritate de voturi, la Comisia Internaţională a
Dunării, care supraveghează cursul de la Galaţi la Sulina. Austro-Ungaria a cerut atunci o distincţie exactă şi definită
între cestiunile ,,administrative" şi cele ,,de principiu" şi, fiindcă definiţia aceasta nu i-a succes nici unui cabinet, ieşi
în fine d. Barrere, delegatul Franţei, cu propunerea mijlocitoare: ca în Comisia Mixtă să se ataşeze un membru al
Comisiei Dunărene Internaţionale, care să s-aleagă în fiece an, sau prin sorţi sau după ordinea alfabetică, şi care să
aibă a hotărâ daca o cestiune în litigiu e a se considera ca ,,administrativă" sau ca ,,de principiu".
În tot cursul acestor tratări purtarea României a fost de la început până la sfârşit incorectă şi îndărătnică
România nu s-a mulţumit cu opoziţia din Comisia Dunăreană; ea a mutat cearta pe uliţă. Oameni din opoziţie cari,
vorbind fără încunjur, au poftă de bani şi funcţii şi diplomaţi austrofobi ai mai multor state se uniră în intrigi de
aceeaşi opinie şi în articole de gazetă în cari se vorbea înainte de toate de o siluire a României prin Austria, poftitoare
de cuceriri. N-aveau nimic de zis în contra existenţei Comisiei Mixte, ci numai în contra votului preponderant al
Austriei. Această opoziţie şovinistă , condusă de Cogălniceanu, era la începutul anului trecut încă atât de puţin