Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

mă pot esprima astfel, mai mult pasive , dar cari la prezidenţie poate-şi au şi ele valoarea lor. Sunt pilos , ştiu să rezist ;
când dau în greu atunci mă, simt mai tare; nu mă tem de nimeni, nici chiar de mine însumi; n-am nerve , n-am
mâncărimi ; nu sunt ispitit de dorinţa de-a avea trecere pe lângă d-nii miniştri şi asta are un îndoit avantaj, căci astfel
nici d-nii miniştri nu vor fi ispitiţi de-a căuta să aibă trecere pe lângă mine. Niciodată nu vă voi da ocaziunea să vă
aduceţi aminte proverbul: Mână pe mână spală şi amândouă obrazul. Asemenea spălăcanii nu se fac tocmai cu aiazmă ;
ele nu spală, mânjesc obrazul.
Fără îndoială d-nul D. Brătianu n-ar fi găsit cu cale de-a face asemenea declaraţii dacă predecesorul său în
fotoliul prezidenţiei nu i-ar fi dat motiv de-a le face. Prin urmare d. C. A. Rosetti nu avea gâtul de lup, căuta să aibă
trecere pe lângă miniştri şi viceversa, spăla mână pe mână şi amândouă mânjeau cinstitul obraz al ortalei, căci
asemenea spălăcanii nu se făceau tocmai cu aiazmă , ci cu altceva.
Dar, în cursul cuvintelor sale, d. Dumitru Brătianu devine şi mai esplicit :
Ce sunt miniştrii Ce suntem noi Suntem împreună membrii consiliului de administraţie ai unei societăţi
anonime, ai căreia acţionari sunt toţi locuitorii acestei ţări; miniştrii sunt directorii, noi suntem cenzorii .
Noi, în simplitatea noastră, am fi crezut că România nu este nici numele unei societăţi anonime, nici firmă de
hotel.
Daca figurat se poate vorbi, deşi cam impropriu, de acţionari, adecă de proprietari parţiali ai ţării, ale căror
interese guvern şi Parlament au a le căuta, aceasta s-ar putea zice cel mult de locuitorii români ai ţării. Dar cum e pusă
teza de d. Dumitru Brătianu, cu cenzorii şi directorii care se spală reciproc, ni se pare că înlăuntru poporului românesc
s-au constituit o societate străină pe acţii, al cărei consiliu de administraţie are în vedere esploatarea acestui popor.
România e o vacă bună de muls şi consiliul ei de administraţie o mulge în folosul Caradalelor şi al Stroussbergilor .
Că aşa este ne-o spune tot d. Dumitru Brătianu.
Multe lucruri nu sunt ceea ce-ar trebui să fie; puţini oameni sunt la locul lor. Multe rele bântuiesc această ţară
şi, văzând uşurinţa cu care lucrăm, indiferenţa, înţelenirea noastră, mi-am zis una din două: sau răul este atât de mare că
ne-am zăpăcit, ca unul care, cuprins fiind de flăcări în casă, îşi pierde minţile, voind să deschidă uşa să scape o închide,
în loc să ia apă pune mâna pe untdelemn şi-l aruncă-n foc; sau că
imensitatea răului ne-a descurajat, încât am ajuns să credem că nu mai putem face nimic, că nu mai este nimic de făcut şi am lăsat
totul în voia întâmplării . O boală urâtă , contagioasă , ciuma inimei a început să, atace stratele noastre sociale.
Această ciumă nu mai trebuie să înceapă a ataca stratele pestriţe de români ai ,,Românului", căci tocmai în
această împestriţare de străini din câteşipatru colţurile lumii, cari au monopolizat statul în toate ale lui, consistă ciuma
inimei.
Situaţiunea noastră internă lasă de dorit, (Lasă totul de dorit, zicem. noi.) Şi cum ar putea altmintrelea daca acele greutăţi se
găsesc chiar aici în guvern şi Cameră, greutăţi cari nu provin decât din relele deprinderi ce am contractat Aci miniştrii şi deputaţii,
prin complezenţe reciproce, se slăbesc, pierd prestigiul, autoritatea de care au trebuinţă şi lucrul public sufere, aci ne ţinem în eşec,
ne paralizăm , ne absorbim unii pe alţii. Noi voim să guvernăm , pretindem să impunem miniştrilor depărtarea ori numirea cutărui
agent al puterii executive; miniştrii vor să legifereze ; noi trebuie să ridicăm mâinile ... Răul poate ajunge până a ni se zice într-o zi:
„Guvernul reprezentativ, guvernul parlamentar nu convine ţării acesteia; ţara piere printr-însul; mai bine dar să se suprime guvernul
reprezentativ decât să piară, ţara.
Iată o părere pe care o împărtăşim cu d. Brătianu, deşi cu totul în alt înţeles. Precum regimul parlamentar n-au
servit la noi în ţară decât a îmbogăţi şi aristocratiza plebea străină, a o pune d-asupra claselor vechi şi româneşti ale
ţării, tot astfel, pentru a consacra stăpânirea acestor noi români şi a o asigura în contra poporului nostru, se va pretinde
într-o zi că ţara piere, pentru că Caradalele vor fi ameninţate în monopolul de-a o esploata şi se va suprima sistemul
reprezentativ în interesul claselor dominante, reprezintate dincoace prin d-alde Pherekydes şi Giani, dincolo de Milcov
prin jidani. Precum în interesul esclusiv al acestor elemente s-au introdus la noi în ţară sistemul reprezentativ, tot în
interesul lor esclusiv se va şi înlătura la nevoie. Acesta este adevărul adevărat.
Dar, cu toate adevărurile dureroase pe care d. Dumitru Brătianu le spune coreligionarilor săi politici, cu toate că
arată cum deputaţii îşi vând voturile miniştrilor şi miniştrii vând posturile pe voturi şi că întregul mecanism parlamentar