Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Rămâne a se şti pe ce sprijin se 'ntemeiază tânărul regat daca, conflictul începându-se , Austro-Ungaria nu va fi
găsit pretextul pe care-l caută.
Nu e tocmai sigur că Austro-Ungaria doreşte un pretext de luptă pe Dunărea de Jos. În tot cazul avem cuvinte
de-a crede că România nu este deloc izolată. Daca există o putere ale cărei interese pe Dunăre să fi identificate cu ale
Austriei, sunt altele mai multe ale căror interese sunt absolut contrarii şi cari, prin urmare, înclină fireşte a apăra
România . România o ştie aceasta şi tenacitatea ei obicinuită sporeşte încă.
După ce foaia franceză adaogă două citate, unul din ,,Românul", altul din ,,Timpul", urmează:
D. Cogălniceanu intră în cabinet ca ministru al afacerilor străine, iar d. C. A. Rosetti rămâne ministru de
interne.
Semnificarea ce se dă acestei combinaţii în lumea politică din Bucureşti este accentuarea foarte vie a rezistenţei
României la pretenţiile austro-ungare.
[15 noiembrie 1881 ]
[„MESAJUL CU CARE ..."]
Mesajul cu care M. Sa Regele a deschis ieri sesiunea Adunărilor legiuitoare se distinge în bine de alte acte de
asemenea natură. În loc de-a cuprinde fraze generale, mesajul încearcă a fi substanţial; stilul e îngrijit, termenii
româneşti. Nu ştim cui să atribuim aceste calităţi; constatăm numai că scrierea face o impresie binefăcătoare în
comparare cu frazele deşerte şi patetica goală a altor discursuri anterioare. Poate că mesajul bătrînului împărat al
Germaniei a servit astă dată de nu ca model, totuşi ca măsură a lucrării.
De însemnat este că guvernul [î]şi determină definitiv atitudinea în cestiunea Dunării. Aci însă observăm că
fraza nu mai este atât de norocită şi nu meneşte tocmai a bine
Această credinţă (că libertatea Dunării este... condiţiune esenţială pentru propăşirea ţării) a fost, în alte
împrejurări, unul din cuvintele puternice cari ne au făcut să declinăm cu nestrămutare propunerea de retrocedare a
Basarabiei. Tot această credinţă ne impune datoria de-a nu consimţi la combinaţiuni cari ar avea de efect ca
navigaţiunea de la Porţile de Fier la Galaţi să rămână sub acţiunea preponderantă a unei singure puteri.
Iată în adevăr o reminiscenţă care scade mult din valoarea declaraţiunilor guvernului. Da, s-a declinat cu
nestrămutare retrocesiunea şi totuşi s-au efectuat. Se respinge preponderanţa cu frumoase cuvinte, dar ele poate nu sunt
decât preludiul înduplecării .
În fine mai observăm că cestiunea eligibilităţei magistraturii nu e deloc atinsă, ceea ce face a se crede că d. C. A.
Rosetti a renunţat la această nenorocită şi demagogică idee.
Nu mai rămâne acum decât lucrul de căpetenie: ca guvernul să se şi ţină de vorbă, nu una să zică, alta să cugete
a face.
[17 noiembrie 1881]
[„D. DUMITRU BRĂTIANU, ALES DIN NOU..."]
D. Dumitru Brătianu, ales din nou prezident al Adunării Deputaţilor, a inaugurat ocuparea fotoliului său cu un
discurs tot de natura celora de cari a mai ţinut d-sa faţă cu cinstitele obraze ale coreligionarilor săi politici.
Gâtul prezidentului d-voastre este ţeapăn ca al lupului ; el nu se poate încovoia . . . Micile mele calităţi sunt , de