Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

putea lovi în mod grav pe mulţi dintre iluştrii membri ai marelui partid liberale-naţionale, începînd cu ilustrul Giani şi
sfîrşind cu însuşi marele arhiereu al partidului, căruia articolul omis ar fi putut să-i turbure Ceasurile de mulţumire.
[10 noiembrie 1881]
[„«LE RENSEIGNEMENT PARISIEN» ..."]
,,Le Renseignement parisien" (schimbat acum în ,,L'Echo de France"), reproducînd, parte în estras, parte în
pasaje întregi, un articol din ,,Românul" privitor la cestiunea Dunării, adaogă următoarele:
A fost o zi cînd, puţin înaintea plecării principelui Carol în România, d. Drouyn de Luys, ministru al afacerilor
străine, zicea d-lui I. C. Brătianu, pe atunci însărcinat oficios cu puterile naţiunii sale, astăzi prezident al Consiliului
de Miniştri: ,,Ştii ceva, d-le Brătiene Ştii ce aţi face d-voastră mai bine Să vă anexaţi la Austria." ,,Mai bine invazia,
zise, patriotul român. Austriecii nu vor intra la noi decît trecînd peste corpurile noastre."
Frumos a grăit d. Brătianu, nu-i vorbă. Dar ne aducem aminte de un ciudat obicei al d-sale care consistă în a cita
conversaţiile ce le-a avut cu oameni... morţi. Fără să ştim daca fostul ministru de esterne a murit sau nu, ne putem
prinde că, din momentul în care se citează o conversaţie a lui cu d. Brătianu, d. Drouyn de Luys . .. trebuie să fi murit.
Că relaţia i se datoreşte desigur însuşi cancelarului de la ... Florica se cunoaşte de pe introducerea elegantă a
conversaţiei : ,,Ştii ceva, d-le Brătiane "
Ex ungue leonem.
[10 noiembrie 1881 ]
[„ADUNĂRILE LEGIUITOARE SE VOR AFLA ..."]
Adunările legiuitoare se vor afla în faţa cestiunii dunărene, pe cale de-a se rezolva în contra atitudinei de pân'
acum a României. În timpul din urmă se urmează tratări între Austro-Ungaria şi Franţa privitoare la propunerea făcută
de d. Barrere, reprezentantul republicei în Comisia Europeană de la Galaţi, de-a delega un membru al acestei comisii
care să ia parte la şedinţele celei mixte. Propunerea aceasta fiind pe cale a se primi de toate puterile, cată neapărat să se
fi primit Comisia Mixtă însăşi cu corolarul precumpănirii austriace. România singură nu a primit propunerea, dar, după
cum merg lucrurile, preocuparea de căpetenie a celor interesaţi nu este de-a îndupleca România, ci aceea de-a preciza
sfera de activitate şi situaţia acestui delegat european în Comisia Mixtă.
Ce vor face Adunările, ce guvernul, cu aceste învoieli pe deasupra capetelor noastre, cu aceste hotărâri de nobis
sine nobis nu putem şti. Destul că atmosfera e încărcată de complicaţiuni interioare şi esterioare cari ar cere o grabnică
soluţiune şi cari nu vor găsi în cei chemaţi a le rezolva decât o mare inepţie în acţiune şi o mare lipsă de înţelegere.
Căci pe când ţara e ameninţată din afară cu monopolul navigaţiunii austriace pe Dunăre, cu precumpănirea
strivitoare a importului austriac, pericolul acesta devine şi mai mare în faţa lipsei de organizare economică înlăuntru.
Meseriile au dispărut şi dispar pe toată ziua în concurenţă cu fabricatele gata ce se introduc din străinătate;
munca naţională se simplifică şi se îngreuie din ce în ce, reducându-se la munca câmpului , mărginită la anume timpi ai
anului şi care lasă în silită inerţie braţele populaţiunilor aproape şase luni pe an.
Paralel cu relele simplificării şi reducerii muncii la o singură şi cea mai primitivă formă se dezvoltă în
progresiune geometrică răul social de care suferim mai cu seamă; creşterea neîncetată a elementelor improductive şi
consumatoare. Deja satele s-au împlut de boala postulantismului orăşenesc, de vânători de funcţii asupra moralităţii şi
activităţii cărora ,,Monitorul" ne dă zilnice probe prin publicarea de destituiri şi dări în judecată.
Faţă cu aceste greutăţi ce cresc din zi în zi, faţă cu discompunerea societăţii române nu întâmpinăm decât
fatalele fizionomii ale Caradalelor de toată mâna , cari, în loc de-a opri discompunerea , vor s-o grăbească şi mai mult