Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

nimeni la o asemenea înrâurire afară de câţiva oameni politici cari sunt acum la putere; apoi e sigur că vorbe ca cele rostite de d.
Andrassy nu sunt de natură a înlesni stabilirea unor relaţiuni de încredere între cele două ţări.
[7 noiembrie 1881]
[„«FRATERNITATEA» CUPRINDE..."]
,,Fraternitatea" cuprinde un lung răspuns la adresa noastră. Tonul acestui articol ne dispensează, din nefericire,
de datoria de-a ţine seamă de el şi cu părere de rău cată să renunţăm la plăcerea de-a cerceta daca ,,balanţa comercială"
mai are o altă însemnătate decât părerea greşită că bogăţia consistă în bani sau altele asemenea.
Împrejurarea că există mai multe şcoli de economişti şi că şcoala liberului schimb nu predominează absolut
spiritele este o dovadă în favorul oricui că e îndreptăţit a se alătura la seria de idei pe care-o crede adevărată. Această
îndreptăţire ne dă totodată şi tonul în care asemenea discuţii trebuie să se poarte. A ne întrece în înjurături cu evreii nu
credem de cuviinţă, de vreme ce aceasta e partea lor cea tare, ajutată şi de... cunoscuta vitejie evreiască.
Dar ,,Fraternitatea" susţine între altele un lucru ce nu are a face cu teoriile noastre economice: că am falsificat un
statut prusian.
,,Fraternitatea" spune neadevărul .
Nu am falsificat nici un statut prusian. Toate articolele reproduse sunt autentice. Dacă n-am reprodus articole
favorabile evreilor, cauza e simplă. Nu avem nici nevoie, nici înclinare de-a cita ceva în favorul evreilor. De
restricţiunile introduse în legile străine ţinem seama, nu de favorile acordate.
Nimeni nu e obligat, în discuţie, a spune tot ce ştie, ci numai ca tot ce spune să fie adevărat, şi nu renunţăm la
dreptul de-a aproba restricţiunile , de-a disproba favorile. Pe cât timp citatele sunt autentice nu poate fi vorba de rea
credinţă . E treaba adversarilor de - a - şi uşura poziţia şi de-a cita articole ce sunt în favorul lor.
[7 noiembrie 1881]
[„PRIMIM DE LA UN CORESPONDENT..."]
Primim de la un corespondent al nostru din Râmnicul Vâlcei următoarele amănunte asupra faptelor ce se petrec
acolo.
Nu putem îndestul atrage atenţiunea opiniei publice asupra unei asemenea stări de lucruri. Deşi avem puternice
temeiuri pentru a avea o foarte slabă speranţă în guvernul actual, totuşi ne facem o datorie de a-i semnala un sistem de
administraţie care de şase ani apasă această populaţiune şi o dă în prada câtorva esplotatori neruşinaţi. Deunăzi
,,Monitorul" chiar publica destituirea a 14 perceptori din acest paşalâc , scoşi pentru abuzuri şi sfeterisire de bani
publici. Cine a numit pe aceşti perceptori. Cine i-a menţinut în funcţiune de atâta timp Evident influenţele locale în
capul cărora se afla prefectul. Şi când hoţiile au ajuns într-un grad încât se primejduieşte chiar încasarea regulată a
impozitelor, adică sfântul buget, atunci ministerul se deşteaptă şi face cîte un târziu şi inutil esemplu.
Iarăşi în „Monitor" vedem că arenda moşiei Marcea a statului, arendată d-lui Klaus , nu s-a plătit. Cine este acel
Klaus Toată Vâlcea 'l ştie. Este omul de paie al prefectului, acel ce-i împrumută numele pentru a ţine în arendă mai
multe moşii ale statului (între cari şi Marcea ).
Neruşinarea merge atât de departe încât asemenea lucruri nu se ascund cel puţin cu mai multă dibăcie. Acel
Klaus este funcţionar al judeţului, inginer plătit din bani publici. Iata dară pe de o parte prefectul arendaş al statului
pentru mai multe moşii în judeţul ce însuşi administrează şi neplătind cel puţin arenda acelor moşii. Iată pe de altă parte
omul lui de afaceri, epistatul , ocupând fără ruşine şi fără măcar a se ascunde postul de inginer al judeţului!
La ce se întrebuinţează timpul acelui inginer A gera moşiile pe care le-a arendat de la stat pe faţă şi fără, sfială.
Căci din două una. Ori aceste moşii sunt în adevăr ale lui; atunci cum tolerează prefectul ca inginerul judeţului să fie