Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

oferi atunci concursul marelui său talent de om de stat pentru a regula Dunărea în chipul în care ne-a regulat negoţul şi
meseriile, de s-au ales praful de ele.
O nouă eră de fericire şi prosperitate se va deschide atunci pentru România. Cât ţine malul Dunării vom avea
autorităţi de porturi chezaro - crăieşti şi, ceea ce e fără îndo -
ială un folos, puterea şi influenţa consulatelor se va urca iar, ca în epoca de fericită memorie a nobililor fanarioţi. C-un
cuvânt , o nouă pârghie se va crea, cât ţine Dunărea, pentru marea menire istorică a epocii lui Carol îngăduitorul,
pârghie pentru înstrăinarea treptată, dar cu atât mai sigură a ţării. Tot ne place nouă ce e străin, încai să ne facem înşine
străini, lăsând în ştirea Domnului acea curiozitate etnologică care se numeşte poporul românesc.
De-or veni astfel lucrurile sau altfel — cine ştie
Un lucru însă ştim despre patrioţii noştri: că se bucură de cea mai bună opinie în străinătate. Un diplomat străin