Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Caveant consules populusque!
Cu principiile cosmopolite ale d-lui C.A. Rosetti, cu libertate, egalitate, fraternitate şi cu teoria de ,,om şi om" nu
facem decât să deschidem porţi tot mai largi invaziei elementelor străine. Din datele statistice de mai sus se vede, după
cum zice d-rul Platter , autorul Cametei în Bucovina, cine e vânatul , cine vânătorul . Vânător e elementul pretins
persecutat care invoacă principiile d-lui C.A. Rosetti; iar vânatul e poporul românesc.
[1 noiembrie 1881 ]
[„ARTICOLUL DIN «POST»..."]
Articolul din ,,Post" prin care se manifestă dorinţa cancelarului Germaniei de-a se retrage e următorul:
După cum auzim, cancelarul are de gând de-a se întoarce la Berlin în cursul săptămânii şi de a da raport
împăratului despre viitoarea formare a guvernului, în faţa rezultatelor celor din urmă alegeri pentru Reichstag. După
cum aflăm, principele cancelar s-ar fi rostit că e sătul de-a forma ţinta pentru toată răutatea, înjosirea, calomnia şi
pizmaşa suspiciune pe care-o produce un popor de patruzeci şi cinci de milioane de oameni. Ingratitudinea evreilor,
cari au a mulţumi tocmai politicei lui de stat egalitatea lor de drepturi, [î]l supără mai puţin decât împrejurarea ca
marea majoritate a presei germane [î]l duşmăneşte în privire politică şi personală, calomniază intenţiile sale şi că
majoritatea alegătorilor germani e determinată — sau prin proprie duşmănie sau prin agitaţiuni contrarie adevărului
— să aleagă pe nişte adversari cu cari e imposibilă consolidarea Imperiului şi a principiului monarhic.
Din asemenea adversari va consista, probabil, majoritatea noului Reichstag. E prea adevărat că majoritatea nu
e omogenă şi nu se uneşte decât în opoziţie în contra guvernului; jumătatea mai mare a ei tinde la forme de
guvernământ particulariste şi federale ; jumătatea mai mică tinde la forme republicane. Amândouă sunt unite pentru
moment în tendenţa de-a combate forma actuală unitară şi monarhică a guvernului patriei; însă a forma un guvern
nou când se va retrage cel actual nu sunt în stare nici fiecare îndeosebi, nici amândouă la un loc; tendenţele lor sunt o
prăpastie din momentul în care guvernul actual le va face loc.
Mulţumită sacrificiului de intelect şi slugărniciei partidului naţional liberal faţă cu progresiştii , partidul
radical au crescut în detrimentul unui partid moderat, iar centrul (catolic) cu aderenţii lui au devenit cel mai puternic
partid în Reichstag, încât vorba pe care cancelarul a rostit-o în anul trecut de pe tribuna Parlamentului, că
progresiştii şi liber schimbiştii vor arunca pe succesorul său în braţele centrului, se realizează mai repede de cum ar fi
putut-o prevedea pesimiştii chiar.
Cancelarul, rostindu-se precum am spus mai sus, a recunoscut cu întristare că problema de-a duce poporul cel
german daca nu la unire, cel puţin la concordie, întrece puterile sale, deşi pentru acest scop a lucrat toată viaţa. Nu s-
ar gândi de-a se retrage de la continuarea acestei opere dac' ar fi mai tânăr cu câţiva ani şi mai cu putere, ca după
sfârşitul războiului franco-german, sau daca ar găsi în aprobarea majorităţii compatrioţilor lui tăria şi sprijinul
necesar. Fără de acestea şi obosit prin o muncă de treizeci de ani, plină de răspundere, pe terenul politicei mari, el
crede că şi-a făcut datoriile către patrie şi se crede în drept de-a lăsa altor mâni problema ingrată. Încă în timpul
Congresului de la Berlin el credea că puterea sa de muncă s-au sleit şi numai în încrederea plină de onoare ce-a pus-o
Europa întreagă în el a aflat curajul de - a - şi îndeplini misiunea. În străinătate a aflat mult mai multă recunoaştere
decât în Germania, unde, afară de M. Sa Împăratul, nu s-au aflat în poporul întreg o urmă de recunoştinţă asemenea
aceleia a poporului englez pentru lordul Beaconsfield. Peace with honour ! — aceste au fost cuvintele cu cari poporul
englez recunoscător a primit cu entuziasm pe primul său ministru când s-a întors de la Congres. Noi n-am avut numai
pace cu onoare — şi prin aceasta cel mai mare bine pentru un popor civilizat — ci o pace cu glorie şi cu putere. Fără
oboseală principele Bismarck a lucrat de la 1871 încoace pentru a ne prezerva de războaie nouă şi de coaliţiuni
duşmane, şi cine are cea mai slabă idee despre politica europeană a acestei epoce acela ştie că evitarea pericolelor ce
ne-au ameninţat în mai multe rânduri din partea străinătăţii e a se mulţumi numai consiliilor lui. I-a fost dat de-a
înlătura în mod durabil îndelungata ceartă cu Austria, fără a pierde amiciţia Rusiei, şi de-a abate de la Germania
pericolul coaliţiunilor prea puternice cari o ameninţau de la 1866 încoace.