Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

pretinse politice şi, orice se face, în interesul ei se face.
Nu putem dori decât ceea ce e cu putinţă. Nu e în putinţă ca spiritul acestor Adunări să se schimbe, pentru că nu
e cu putinţă a le face să înţeleagă că, sub pretextul progresului şi îmbunătăţirilor , ele comit cele mai mari erori, cari în
materie socială şi politică sunt , după Taleyrand , ,,crime".
Când se auzea că d. Brătianu ar fi ajuns în fine a fi în dizacord cu d. C.A. Rosetti ni s-a părut că în cel dendâi s-
au ivit o slabă fulgerare de om în adevăr de stat, că au văzut în urmă-i rezultatele concesiei Stroussberg şi a altor erori,
că în locul empirismului său de pân' acum , consistând în jucăria cu ambiţiile şi reputaţiunile indivizilor, i s-a deschis
pe-un moment înaintea ochilor perspectiva unei reorganizări sănătoase sociale şi economice. O asemenea reorganizare
ar fi putut să prezerve rasa română de esploatarea din partea imigraţiunii de mijlocitori de tot felul, cari văd în ţara
lui ,,om şi om" un Eldorado al activităţii lor nimicitoare .
Dar d-nul Brătianu a fost învins; a trebuit să recunoască că e mai uşor a guverna cu slăbiciuni, ambiţii şi
apetituri; că e mai puternic sprijinul străinătăţii când urmează această cale, şi s-a alăturat din nou pe lângă iubitele sale
Caradale.
în trecut.
Efectele acestei nouă alăturări le vom vedea în sesiunea viitoare şi nu ne îndoim că ele vor fi tot atât de rele ca şi
[31 octombrie 1881]
[„DE CÎTE ORI SE DISCUTĂ..."]
De cîte ori se discută cestiunea izraelită scriitorul român are teamă de-a vedea vorbele sale interpretându-se ca
ură de rasă, ca prejudiţiu naţional ori religios.
Unii ne răspund că evreii sunt folositori, ba necesari chiar, şi că, daca o organizare economică trebuie, ea nu se
va întemeia pentru a sili pe evrei la muncă, ci pe români. Există mulţi români chiar cari atribuie starea rea a
populaţiunilor noastre lenei, inepţiei şi viciilor.
Noi ne-am obicinuit demult a privi lucrurile într-un mod mai natural. Stări publice de lucruri sunt mai puţin a se
atribui indivizilor sau colectivităţii pe cât înrâuririlor de tot feliul şi erorilor de organizare.
Priviţi din punctul de vedere al unei invazii străine, cu deprinderi economice duşmănoase şi cuceritoare , evreii
sunt absolut stricăcioşi ca speculanţi şi mijlocitori, de un folos foarte problematic ca meseriaşi.
Meseriaşi buni sunt puţini între ei; cei mai mulţi lucrează pentru ochi şi s-au vârât în organismul nostru
economic concurând colectiv, cu fonduri comune, pe meseriaşul ori pe micul negustor creştin. Ei au introdus şi
esploatat viciul beţiei în sate, au amestecat băuturile cu materii otrăvitoare , au înveninat astfel fiziceşte, au corupt
moraliceşte populaţiunile noastre.
Ei au intrat în ţară nu ca amici, nu ca oameni cari căutau pânea de toate zilele ci ca duşmani; ca rasă străină neau
declarat război pe moarte, întrebuinţând în locul cuţitului şi pistolului băuturi falsificate cu otrăvuri . Sunt triste toate
lucrurile acestea, triste pentru evreii ce le-au practicat; mai triste pentru noi cari le-am suferit, dar, din nefericire, sunt
adevărate. Cu toate acestea ziarele lor se azvârl la iperbola că evreii au fost chemaţi, utili, necesari chiar.
Chemaţi calea valea ! Nu ştim cine i-a chemat, dar bun român şi om iubitor de ţara lui desigur n-au fost.
Utili şi necesari, cum
Este utilă, este necesară o rasă care, direct sau indirect, [î]ţi nimiceşte poporul
Se vor ridica protestaţiuni desigur, dar nu ne pasă de ele. Înainte-ne stă deschisă statistica populaţiunii României
pe anul 1877.
Din ea constatăm întâi un fenomen comun pseudocivilizaţiei noastre: scăderea constantă a populaţiunilor
orăşene .
Se înţelege. Trăiască liberul schimb şi piară orăşeanul român spre a fi înlocuit cu comisionarul şi importorul
străin. Două catedre de economie politică avem în ţară, amândouă ocupate de liber schimbişti şi dacă un student ar
îndrăzni de capul lui să zică ceva de bresle, de apărarea pieţeii şi muncii naţionale, i se dă zero. Cu înţelepciunea
suprafină importată de la Paris am ajuns a importa făina şi untul de la Braşov, verdeţurile murate din Franţa. Românul e
de felul lui om prost. Morar nu i-a dat Dumnezeu să fie, a măcina nu ştie, a mura verdeţuri iar nu se pricepe, nici a bate
lapte 'n doniţă.