Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Baal (Saturn) a trebuit să devie unicul Dumnezeu al evreilor. Dar e cestie complicată, care nu ne-ar înainta în materie
socială şi economică.
Despre mijlocire şi negoţ în genere avem o altă opinie decât aceea a ,,Cumpenei". E prea adevărat, cum zice J.B.
Say că ,,le commerce est l'industrie qui met un produit ŕ la portée du celui qui doit le consommer " şi asupra
productivităţii lui se esprimă tot el în acest chip: „L'industrie commerciale concourt ŕ la production en élevant la valeur
d'un produit par son transport d'un lieu dans un autre ". Definiţia lui Roscher nu cuprinde mai mult în numirea
specioasă de valori de loc şi de timp. Noi credem însă, şi ne declarăm în apostazie împreună cu Carey , că negoţul e
întru atât folositor întru cât sporeşte puterea de muncă şi aptitudinile unui popor. Întru cât el o împuţinează şi simplifică
ori reduce aptitudinile unui popor e stricăcios.
E ciudat că tocmai meritul negoţului de-a căuta piaţa cea mai ieftină pentru a cumpăra şi cea mai scumpă pentru
a vinde constituie şi demeritul lui şi se ascute într-o antinomie .
Da, zice umanul Carey , el opune piedeci oricării comunicaţii ce se întâmplă fără mijlocirea lui, căutând a câştiga un
monopol; pentru ca producătorul de alimente să capete cât se poate de puţin postav pentru productele lui, iar postavarul cât se
poate de puţină pâine pentru postavul lui.
(V. Principles of political economy , Philadelphia , 1837. 4° . vol . I. cap. 8, § 4).
Tot aşa ni se pare de prisos citarea fiziocraţilor . În realitate fiziocraţii au cuvânt , deplin cuvânt , când pun
producţiunea asupra negoţului, şi citarea genialului pamfletist Voltaire în contra şcoalei lui Quesnay nu are tocmai
multă putere de convingere.
Chiar balanţa comercială, atât de mult combătută ca erezie ştiinţifică, are o însemnătate reală şi dureroasă pentru
ţările agricole.
Dar, în genere vorbind, este economia politică o ştiinţă atât de pozitivă şi absolută precum par a ne-o reprezenta
c-un aer mare confraţii de la „Cumpăna" Cuprinde ea adevăruri absolute ca matematica, de-o probabilitate aproape de
certitudine ca ştiinţele naturale, încât să se opereze cu atâta uşurinţă cu noţiunile ei abia stabilite Dar asupra ,,valorii",
desigur una din cele mai elementare noţiuni, fiece economist însemnat îşi are definiţia sa proprie, necum asupra altor
noţiuni. Pentru noi e exactă definiţia lui Carey : ,,Valoarea e măsura economizării de muncă". Am întreba acum, în ce
vânzarea de rachiu, privită ca producţiune de valori de timp şi loc, au economizat munca, timpul şi puterea musculară a
ţăranului În ce introducerea de obiecte din străinătate au economizat munca meseriaşului nostru Da, i-or fi dat foarte
mult timp, dar timp pentru a nu face
nimic, pentru a nu şti de ce să se apuce, timp pentru a muri în mizerie, căci i-au luat piaţa în care-şi oferea braţele, l-au
lăsat fără lucru. De aceea şcoala modernă de economişti are o formă atât de răspingătoare şi priveşte pe om nu ca pe
obiectul perfecţiunii , ci ca pe-o maşină, ca pe-un animal condamnat a munci pentru cel mai tare sau pentru cel mai
viclean.
În „Apărătorul" un tânăr student în ştiinţele sociale ne răspunde. Cam confuz nu-i vorbă, dar nu de asta ne
preocupăm . Nu ne vom ocupa mult cu citatele din cărţi germane, ci ne mărginim la o rectificare. De aceeaşi părere (în
privirea mijlocitorilor ) este şi americanul Carey, care nu stă departe de socialişti, zice ,,Apărătorul".
Departe sau nedeparte , Carey nu este socialist. Daca Eugen Dühring , care este socialist, utilizează idei de-ale
lui Carey în contra teoriei populaţionistice a lui Malthus şi a teoriei rentei fonciare a lui Ricardo , asta nu dovedeşte că
scriitorul american are a face cu socialiştii. E în genere foarte ieften de-a numi pe orice om care se ocupă cu cestiuni
sociale socialist. Socialismul consistă în anume soluţiuni ale cestiunii sociale, de-un caracter propriu şi revoluţionar, nu
în recunoaşterea, studiul şi regularea legală a acestei cestiuni. Cestiunea evreilor la noi în ţară este socială; dar
ocupându-ne cu ea, pentru a-i căuta o soluţiune conformă cu interesele statului şi rasei române, nu devenim socialişti.
Tânărul student, în loc de-a cita pe Dühring , ar face bine să consulte pe Carey însuşi în bună traducere germană de
Adler (Münich , 1863, 3 vol .).
[30 octombrie 1881]
[„ADUNĂRILE LEGIUITOARE
SUNT CONVOCATE ... ]