Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

În mod sistematic ei au căutat mai întâi negoţuri şi meserii slab reprezentate, prin câţiva indivizi numai, pe care-i puteai
număra pe degete. Ca din senin negustorul sau meseriaşul creştin se vedea la dreapta şi la stânga sa cu cîte - o prăvălie
evreiască cari lăsau obiectele similare mai ieftin până în momentul când creştinul era ruinat. Apoi, urcând preţul la
îndoit, [î]şi scoteau , nu paguba, ci fondul ce le înaintase comunitatea religioasă pentru a putea ţine concurenţă
creştinului până 'l vor ruina. Apoi păşeau la alte negustorii, mai tare reprezentate, până ce-au ajuns a ruina în Moldova
tot negoţul şi toate meseriile creştine, monopolizându-le în mânile lor. Iată rele în contra cărora poporul nostru nu era
deloc pregătit, pe cari nici nu le înţelegea, nici le putea înţelege. Solidari între ei, înţelegându-se şi contractând într-o
limbă neînţeleasă pentru poporul nostru, judecându-şi conflictele înaintea rabinilor , au format o naţie în naţie, un stat în
stat şi un stat duşman existenţei noastre, având în vedere ruina şi pierderea populaţiunilor noastre. Aceste lucruri nu se
pot tăgădui. Tarifa de preţuri a tuturor obiectelor de consumaţiune se stabilea şi se stabileşte încă în sinagoge ; obiectele
de primă necesitate se vând astăzi încă în Moldova cu preţuri mai urcate creştinilor, cu mai scăzute evreilor.
Iată manopere duşmănoase ale rasei evreieşti îndreptate contra rasei române, care în adevăr nu-i făcuse nimic
celei dântâi . Se poate ca aceste instincte de solidaritate între ei, de esclusivism faţă cu alţii să fie contractate prin
persecuţiunile Apusului. Poate da, poate nu. Unii sunt din contra de părere că acest esclusivism şi această duşmănie
sunt înnăscute din vechime rasei izraelite, din timpul formaţiunii poporului, mulţi ajung a acuza ,,monoteismul" ca
cauză principală a acestui rău psicologic, alţii iar conchid că, tocmai din cauza predispoziţiilor caracterului evreiesc,