Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

[„ATÂT «CUMPĂNA» CÂT ŞI «APĂRĂTORUL»
GĂSESC..."]
Atât ,,Cumpăna" cât şi ,,Apărătorul" găsesc multe de întâmpinat în contra unuia din articolele noastre privitoare
la relele economice ale imigraţiunii izraelite, articol în care am zis despre evrei că sunt un popor întreg de mijlocitori
improductivi.
„Cumpăna" susţine contrariul:
1. Evreii au fost chemaţi în ţară din cauza necesităţilor economice ale generaţiei trecute.
2. Ei sunt utili şi chiar necesari deoarece sunt mijlocitorii unici între producători şi consumatori, iar pe de alta
sunt fabricanţi şi meseriaşi.
Să ni se dea voie a face din capul locului o distincţie necesară. Nu vorbim de meseriaşii buni şi nu în contra lor e
îndreptată vreodată o vorbă a noastră. Pe cât izraeliţii sunt meseriaşi buni şi conştiincioşi , pe cât nu lucrează numai
pentru ochi, ci-şi onorează meseria prin aceea că produc obiecte de valoare şi utilitate reală, ei sunt netăgăduit
folositori. Fără îndoială că într-o populaţie de sute de mii se vor afla şi meseriaşi buni şi ar rămânea numai ca o
organizare solidă a meseriilor în corporaţii să deosibească pe cel bun şi solid de cârpaciul care nu-şi ştie meşteşugul şi
care, oferind consumatorului obiecte rău confecţionate, îl frustrează pe acesta, făcând totodată o malonestă şi
păgubitoare concurenţă meseriaşului solid. Chemată sau nechemată în ţară, această categorie de meseriaşi e utilă şi
necesară şi asupra ei nu pierdem nici o vorbă.
Cât despre serviciul pe care evreii [î]l fac ca mijlocitori între consumatori şi producători, aci, verde vorbind, le
contestăm orice utilitate şi din contra cată să-i declarăm de-a dreptul stricăcioşi, nu numai pentru elementul românesc
din ţară, ci, cu toată solidaritatea ce există între ei, pentru ei înşii.
Eludând deci ceea ce nu intră deloc în cercul discuţiei, să venim la cele două afirmaţiuni ale „Cumpenei ", că
evreii ar fi fost chemaţi în ţară şi că sunt utili şi necesari ca mijlocitori. Amândouă aserţiunile trebuiesc probate de cine
le afirmă, căci le negăm pe date pozitive.
Bucovina bunăoară a avut cincizeci de ani privilegiul de-a nu da oameni pentru serviciul militar; tot astfel
Basarabia rusească. Se ştie pe de altă parte că, din vremea Domniilor române şi până la Ştirbei Vodă, serviciul militar la
noi în ţară era foarte neînsemnat. Se ştie asemenea că obligaţiunea serviciului militar îi face pe evrei să treacă graniţele
când încoace, când încolo. Noi nu vedem în lipsa serviciului militar în Bucovina, în Basarabia, în Principatele române
un motiv economic, o chemare pentru necesităţi economice.
Se ştie asemenea că regimul consular al puterilor străine în Orient, al Austriei mai cu seamă, era cu totul altul
decât în alte ţări. Consulatele erau adevărate „slobozii " pentru tot soiul de străini, cari se bucurau de-o poziţie
privilegiată faţă cu populaţia autohtonă a ţării, fără nici o obligaţiune către statul de cari pretindeau a se ţine. Regimul
consular cu abuzurile sale, starea de neputinţă a statelor române în urma domniei fanarioţilor nu constituie o necesitate
economică a generaţiei trecute. Astfel două cauze esterne, plus neputinţa statelor noastre de-a se apăra în contra
invaziei, sunt cele de căpetenie pentru imigrarea elementului izraelit.
Cât despre folosul activităţii lor ca mijlocitori cată să-l tăgăduim cu desăvârşire . Evreii n-au venit ca indivizi în
ţară, ei n-au fost supuşi legii generale de concurenţă.