Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica
Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica
[,,«ROMÂNUL» A 'NCEPUT ..."] ,,Românul" a 'nceput să devie interesant. ,,L'Independance roumaine" publicase vro dare de seamă despre torturile suferite de ţărani în vrun punct al ţării, torturi cari sunt de-a dreptul o unealtă de guvernământ al partidului roşu, iar un ziar italian a reprodus acea dare de seamă, formulând o opinie foarte aspră asupra stărilor de lucruri din România. — Vai de mine — strică ,,Pseudo - românul " — cum să se scrie asemenea lucruri ca să le afle străinii Ce opinie ş-or face de noi Iată singurul punct vulnerabil al pseudoromânilor noştri: ruşinea de străini, teama de ei, un foarte slab surogat pentru frica lui Dumnezeu şi adevărata iubire de ţară. Precum am tradus fără a pricepe legile şi regulamentele noastre din limbi străine, precum toată îmbrăcămintea noastră, începând de la pălărie şi sfârşind cu ţintele bătute în talpa gheţii , totul e introdus din străinătate, precum introducem chiar făină şi unt de peste graniţă, tot astfel opinia ce-o au despre noi străinii e singura consideraţie serioasă pentru politicianii noştri. La dreptul vorbind opinia rea a lumii despre ,,cutare" e foarte indiferentă pentru el daca stă bine. Din contră, oricât de bună opinie ar avea cineva despre ,,cutare", daca el stă în adevăr rău părerea altora nu-i ajută nimic. Singurul lucru ce se poate cere e ca lumea să aibă o opinie exactă despre o naţiune, ca şi despre un om. Ei bine, cine ne-ar numi barbari ar greşi oare N-ar greşi deloc. Cine dintre români are o cultură adevărată acela va fi tot de opinia aceasta şi singura sa părere de rău, precum şi a noastră, ar fi că nu suntem destul de barbari, având tăria şi fecioria de simţiri ale barbariei, ci că avem numai viciile civilizaţiei pe de o parte, numai viciile barbariei pe de altă. ,,Semibarbari", iată termenul tecnic pentru starea noastră, pe care un istoriograf modern [î]l va şi întrebuinţa, cunoscând că această stare e de o sută de ori mai rea decât barbaria, nevorbind de răutatea ei în alăturare cu adevărata civilizaţie. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, văzutu-s-au undeva în lume, neesceptând China, Japonia, statele nigritane ale Africei, o stare economică mai rea, mai mizerabilă decât aceea a ţăranului nostru de la şes şi munte Văzutu-s-au ţară agricolă, înzestrată de natură c-o bogăţie de-a dreptul miraculoasă, în care locuitorii să moară de foame precum au murit în realitate în anii trecuţi în unele judeţe de munte Există ţară în Europa în care decreşterea populaţiei să fie atât de mare ca la noi Văzutu-s-au o descompunere a obiceielor casnice şi publice în gradul în care există la noi Şi când ne întoarcem la pseudocultura noastră şi vedem pe bulgarul Mihălescu, cu patru clase primare, administrând o ţară de oameni şi punând prefect pe un Chiriţopol, care a fost slugă, fecior în casă; când vedem alte patru clase primare, pe vestita vivandieră a regimentului de muschetari din Moldova, pe onor. Costinescu, redijând una din cele mai răspîndite foi, ,,Pseudo - românul ", când vedem nulitatea şi ignoranţa servind ca titlu de recomandaţie pentru înaintare pe scara socială nu ne convingem că suntem arhibarbari Când am întreba ce şi cât se citeşte în România am rămânea încremeniţi de mizeria intelectuală. Există bunăoară un singur lexicon aproape complet al limbei române, operă de fond de mare valoare, cu toate mancurile ei de amănunte, lexiconul d-lui Cihac . Meritul acestei opere e cu atât mai mare cu cât volumul I e cea dendâi încercare reuşită a unui dicţionar comparativ al limbilor romanice luând de temei limba română. Îndoit merit. Cîte exemplare au vândut autorul român în România Două sau trei ni se pare, un număr cu totul ridicol. Toată ediţia a fost cumpărată de franceji, engleji, germani. Dar întrebe-se Alecsandri ce-a câştigat cu operele lui, din cari multe sunt nemuritoare, şi câţi l-au citit Întrebese Odobescu ori Hasdău câţi cititori află în România Oamenii vor da din umere şi vor râde . Daca nu i-ar încuraja dragostea de muncă, şi de obiectele ce le tratează, daca nu i-ar încuraja străinătatea prin preţuirea dreaptă a celor ce scriu, desigur ş-ar arunca scrierile în foc. Pentru pătura superpusă de civilizaţie greco bulgară de la noi nu există nici limbă, nici ştiinţă, nici literatură românească. Dar poate să aibă străinătatea o opinie atât de rea de noi precum o merităm Intră în imaginaţia străinătăţii publicişti ca d-alde Carada, Fundescu, Basarabescu ş.a., învăţaţi ca Cernătescu, Crăciunescu ş.a., generali ca Cernat , directori de bancă naţională ca Costinescu, directori de minister ca S. Mihălescu, miniştri ca Giani, viceprezidenţi de adunare ca Sihleanu Este imaginabilă starea aceasta de lucruri şi se poate ea însemna altfel decât cu numele celei mai complete barbarii O! uniforme frumoase, craidoni scoşi din cutie şi cocote îmbrăcate după cea din urmă modă, bărbaţi muieri cari
se sulemenesc fiind miniştri, astea le avem cu de prisos. Dar realitatea este completă ignoranţă şi corupţie sus, neagră ignoranţă şi adâncă mizerie jos. Ş-acesta e poporul nostru românesc Poporul nostru de acum 50 — 60 de ani, de-o sănătoasă barbarie , de-o rară deşteptăciune de minte, dăruită de Dumnezeu, de-o mare vigoare a inimei, grăitor de adevăr, vesel, muncitor, ironic, des braves gens cum zicea principele de Ligne acum o sută de ani Nu mai e de recunoscut. Nici Matei Basarab, nici Dimitrie Cantemir al său nu l-ar mai recunoaşte dacă s-ar ridica din morminte. Şi de unde vin toate acestea Opinia noastră rămâne statornică. Pe deasupra poporului nostru s-a superpus o pătură străină fără tradiţii, fără patrie hotărâtă , fără naţionalitate hotărâtă , care ne-a escamotat lucrul cel mai scump pe care un popor îl are: simţul său istoric, simţul de dezvoltare continuitivă şi organică, acel simţ pentru care în fiece an avem o zi mare: Moşii. Moşii — patres , moşia — patria, cu orânduielele lor bune şi drepte, cu limba lor spornică şi bogată, cu moştenirea lor intelectuală şi socială întemeiată pe o mare epocă eroică şi pe-o dezvoltare normală şi sănătoasă, iată ceea ce nu mai avem şi de-aceea civilizaţia Caradalelor seamănă cu cea adevărată precum ar semăna o servitoare a Venerei vulgivage c-o împărăteasă. [22 octombrie 1881] [„BATE ŞEAUA ..."] Bate şeaua să priceapă iapa, cum am zice. Există o frumoasă povestire românească despre un ţăran de munte care vorbea cu Vasile Vodă Lupul numai aşa, pe de lături, fără ca unul din curteni să-i înţeleagă. Munteanul se prefăcea că-i cam nea 'ntr-o parte, vorbea în pilde şi în parimii ; numai Vodă înţelegea tot. Aşa ,,Pseudo - românul " de azi se preface că-i naiv, spune într-adins la platitudini despre valoarea bunelor relaţiuni între popoare, despre pacinica lor dezvoltare şi alte lucruri de acestea, foarte adevărate, dar cinsprezece la o para şi zece pe d-asupra de dăruială , nu pentru a umplea coloanele şi spre trecere de vreme, ci spre a îndrepta ascuţişul altîncotro , precum vom arăta mai jos. Tema de azi a ziarului oficios o constituie cuvintele rostite de d. de Kallay în delegaţiunea austriacă. Fără îndoială şeful de secţie maghiar, însărcinat cu conducerea interioară a Ministerului de Esterne, cu afacerile curente oarecum, nu crede de cuviinţă a spune ceva pozitiv în cestiuni a căror rezolvare nu atârnă de d-sa. Vorbe ca ,,relaţiunile întreţinute de monarhie cu puterile străine sunt escelente" sau „datoria guvernului e de a grăbi rezolvarea cestiunii Dunării în sensul Tractatului de la Berlin" sunt cu totul formale şi nu pot ascunde nici un cuprins pozitiv. O putere mare, semnatară a Tractatului de Berlin, n-o să declare prin gura d-lui de Kallay că vrea să calce Tractatul de la Berlin sau să-l ocolească . Daca în adevăr e vorba de Tractat astfel cum [î]l pricep toţi, cestiunea e rezolvată gata şi nu mai e de datoria nici unui guvern de-a grăbi rezolvarea. Ni se pare deci că altceva e la mijloc. Reproducem câteva pasaje din ,,Românul". În fagurul de miere al poveţelor de pace date universului se ascunde un ghimpe rău. Acest răspuns (al d-lui de Kallay ) dovedeşte pe de-o parte câtă atenţiune dau chiar puterile mari relaţiunilor cu străinătatea, iar pe de altă parte ce înrâurire au aceste relaţiuni — când sunt amicale — pentru mersul pacinic al popoarelor. . . În familia statelor, deşi interesele unora sunt opozite cu cele ale altora, se lucrează pentru apărarea acestor interese mai cu osebire pe calea înţelegerilor amicale. Aceasta este norma în genere urmată şi rezultatele practice ce ea a dat adese amintesc zicătoarea : Mai bine o învoială strâmbă decât o judecată dreaptă. Când popoarele au părăsit-o tunul singur a mai avut cuvântul . . . .orice stat, fie mare, fie mic, şi mai cu osebire când e mic, trebuie a căuta — mai cu seamă în unele situaţiuni — să înnoade , să menţie şi să cultive bune relaţiuni cu puterile străine. Astfel, făcând statele mici cum fac cele mari, şi-ar putea mai lesne şi mai cu succes apăra interesele pentru că dorinţa lor cunoscută d' a mănţine bunele relaţiuni le-ar atrage bunăvoinţă sau măcar o atenţiune conciliantă din partea celor cu care ar avea interese de discutat. Relaţiunile acestea amicale se nasc, se mănţin şi se strîng nu numai prin tratările diplomaţilor, ci şi prin întrevederile monarhilor. . . .când regele întreprinse o călătorie în Europa ziarele opoziţiunii nu găsită decât cuvinte de dezaprobare, ba încă: de
- Page 291 and 292: E natural ca aceasta să supere pe
- Page 293 and 294: greşim. Dar unde punem întregi po
- Page 295 and 296: Două monografii s-au scris în tim
- Page 297 and 298: Daca partida liberală, ar combate
- Page 299 and 300: eliduce . Astfel suspendarea Consti
- Page 301 and 302: [„ÎN SCRISOAREA A ZECEA ..."] Î
- Page 303 and 304: Adevărat meşteri, n-avem ce zice.
- Page 305 and 306: privite ca un teritoriu esclusiv ro
- Page 307 and 308: cari au început să scoată gazet
- Page 309 and 310: D. Grădişteanu; ilustrul, neprih
- Page 311 and 312: Acuzaţiunea ridicată în contra c
- Page 313 and 314: Am împins atît de departe spiritu
- Page 315 and 316: care se bucură astăzi că ţara s
- Page 317 and 318: victimele acestei spoliaţiuni lega
- Page 319 and 320: [1 octombrie 1881] [„DIN FRANŢA
- Page 321 and 322: cu ţarul. Ziarele polone mai cu se
- Page 323 and 324: [„JOI S-A ADUNAT ÎN SIBIIU ..."]
- Page 325 and 326: care a urmat după căderea lui Nap
- Page 327 and 328: ar demisiona acum, miniştrii tot a
- Page 329 and 330: Să facem apel la întreaga naţiun
- Page 331 and 332: Cu timpul au început a se recunoa
- Page 333 and 334: deridicata în colegiile I şi II,
- Page 335 and 336: antagonism. Cât despre umanitate .
- Page 337 and 338: ne îndoim despre folosul şi efica
- Page 339 and 340: ungare tot ce ea cerea, e considera
- Page 341: Aceştia, pe când pretutindeni era
- Page 345 and 346: cuvintelor noastre: Poporul (spun c
- Page 347 and 348: pot fi, când li se va îngădui a
- Page 349: [„ATÂT «CUMPĂNA» CÂT ŞI «A
- Page 352 and 353: Baal (Saturn) a trebuit să devie u
- Page 354 and 355: pretinse politice şi, orice se fac
- Page 356 and 357: Caveant consules populusque! Cu pri
- Page 358 and 359: oferi atunci concursul marelui său
- Page 360 and 361: formează aproape jumătatea poporu
- Page 362 and 363: nimeni la o asemenea înrâurire af
- Page 364 and 365: [„ÎN «ROMÂNUL» DE SÂMBĂTĂ
- Page 366 and 367: prin reforme escesiv de demagogice,
- Page 368 and 369: Alianţa are o mulţime de membri
- Page 370 and 371: [14 noiembrie 1881] [,,«L'ECHO DE
- Page 372 and 373: mă pot esprima astfel, mai mult pa
- Page 374 and 375: conlucra cu noi; dar tânărul rega
- Page 376 and 377: România, care o enunţă atât de
- Page 378 and 379: dascălul lui de stil. Prin el limb
- Page 380 and 381: decisivă încât , în fevruarie 1
- Page 382 and 383: Nu putem şti care e forma pe care
- Page 384 and 385: Se 'nţelege că nu se pot crea leg
- Page 386 and 387: preponderanţă asupra Dunării de
- Page 388 and 389: activitate autonomă, ci acela de-a
- Page 390 and 391: Dar aceasta o ştie şi d. Holban s
[,,«ROMÂNUL» A 'NCEPUT ..."]<br />
,,Românul" a 'nceput să devie interesant.<br />
,,L'Independance roumaine" publicase vro dare de seamă despre torturile suferite de ţărani în vrun punct al ţării,<br />
torturi cari sunt de-a dreptul o unealtă de guvernământ al partidului roşu, iar un ziar italian a reprodus acea dare de<br />
seamă, formulând o opinie foarte aspră asupra stărilor de lucruri din România.<br />
— Vai de mine — strică ,,Pseudo - românul " — cum să se scrie asemenea lucruri ca să le afle străinii Ce<br />
opinie ş-or face de noi <br />
Iată singurul punct vulnerabil al pseudoromânilor noştri: ruşinea de străini, teama de ei, un foarte slab surogat<br />
pentru frica lui Dumnezeu şi adevărata iubire de ţară.<br />
Precum am tradus fără a pricepe legile şi regulamentele noastre din limbi străine, precum toată îmbrăcămintea<br />
noastră, începând de la pălărie şi sfârşind cu ţintele bătute în talpa gheţii , totul e introdus din străinătate, precum<br />
introducem chiar făină şi unt de peste graniţă, tot astfel opinia ce-o au despre noi străinii e singura consideraţie serioasă<br />
pentru politicianii noştri.<br />
La dreptul vorbind opinia rea a lumii despre ,,cutare" e foarte indiferentă pentru el daca stă bine. Din contră,<br />
oricât de bună opinie ar avea cineva despre ,,cutare", daca el stă în adevăr rău părerea altora nu-i ajută nimic. Singurul<br />
lucru ce se poate cere e ca lumea să aibă o opinie exactă despre o naţiune, ca şi despre un om.<br />
Ei bine, cine ne-ar numi barbari ar greşi oare <br />
N-ar greşi deloc. Cine dintre români are o cultură adevărată acela va fi tot de opinia aceasta şi singura sa părere<br />
de rău, precum şi a noastră, ar fi că nu suntem destul de barbari, având tăria şi fecioria de simţiri ale barbariei, ci că<br />
avem numai viciile civilizaţiei pe de o parte, numai viciile barbariei pe de altă. ,,Semibarbari", iată termenul tecnic<br />
pentru starea noastră, pe care un istoriograf modern [î]l va şi întrebuinţa, cunoscând că această stare e de o sută de ori<br />
mai rea decât barbaria, nevorbind de răutatea ei în alăturare cu adevărata civilizaţie.<br />
Dar, pentru numele lui Dumnezeu, văzutu-s-au undeva în lume, neesceptând China, Japonia, statele nigritane ale<br />
Africei, o stare economică mai rea, mai mizerabilă decât aceea a ţăranului nostru de la şes şi munte Văzutu-s-au ţară<br />
agricolă, înzestrată de natură c-o bogăţie de-a dreptul miraculoasă, în care locuitorii să moară de foame precum au<br />
murit în realitate în anii trecuţi în unele judeţe de munte <br />
Există ţară în Europa în care decreşterea populaţiei să fie atât de mare ca la noi Văzutu-s-au o descompunere a<br />
obiceielor casnice şi publice în gradul în care există la noi <br />
Şi când ne întoarcem la pseudocultura noastră şi vedem pe bulgarul Mihălescu, cu patru clase primare,<br />
administrând o ţară de oameni şi punând prefect pe un Chiriţopol, care a fost slugă, fecior în casă; când vedem alte<br />
patru clase primare, pe vestita vivandieră a regimentului de muschetari din Moldova, pe onor. Costinescu, redijând una<br />
din cele mai răspîndite foi, ,,Pseudo - românul ", când vedem nulitatea şi ignoranţa servind ca titlu de recomandaţie<br />
pentru înaintare pe scara socială nu ne convingem că suntem arhibarbari <br />
Când am întreba ce şi cât se citeşte în România am rămânea încremeniţi de mizeria intelectuală.<br />
Există bunăoară un singur lexicon aproape complet al limbei române, operă de fond de mare valoare, cu toate<br />
mancurile ei de amănunte, lexiconul d-lui Cihac . Meritul acestei opere e cu atât mai mare cu cât <strong>vol</strong>umul I e cea dendâi<br />
încercare reuşită a unui dicţionar comparativ al limbilor romanice luând de temei limba română. Îndoit merit.<br />
Cîte exemplare au vândut autorul român în România Două sau trei ni se pare, un număr cu totul ridicol. Toată<br />
ediţia a fost cumpărată de franceji, engleji, germani.<br />
Dar întrebe-se Alecsandri ce-a câştigat cu operele lui, din cari multe sunt nemuritoare, şi câţi l-au citit Întrebese<br />
Odobescu ori Hasdău câţi cititori află în România Oamenii vor da din umere şi vor râde . Daca nu i-ar încuraja<br />
dragostea de muncă, şi de obiectele ce le tratează, daca nu i-ar încuraja străinătatea prin preţuirea dreaptă a celor ce<br />
scriu, desigur ş-ar arunca scrierile în foc. Pentru pătura superpusă de civilizaţie greco bulgară de la noi nu există nici<br />
limbă, nici ştiinţă, nici literatură românească.<br />
Dar poate să aibă străinătatea o opinie atât de rea de noi precum o merităm Intră în imaginaţia străinătăţii<br />
publicişti ca d-alde Carada, Fundescu, Basarabescu ş.a., învăţaţi ca Cernătescu, Crăciunescu ş.a., generali ca Cernat ,<br />
directori de bancă naţională ca Costinescu, directori de minister ca S. Mihălescu, miniştri ca Giani, viceprezidenţi de<br />
adunare ca Sihleanu<br />
Este imaginabilă starea aceasta de lucruri şi se poate ea însemna altfel decât cu numele celei mai complete<br />
barbarii <br />
O! uniforme frumoase, craidoni scoşi din cutie şi cocote îmbrăcate după cea din urmă modă, bărbaţi muieri cari