Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

era fiul de suflet al lui Mircea; el copilărise la Curtea de Argeş şi la Tîrgovişte, el avea aceeaşi tendinţă de a uni
creştinătatea în contra Semilunei; c-un cuvânt avea o idee superioară individualităţii sale. Ceilalţi toţi sunt contagiaţi de
spiritul ambiţios al veacului lor.
Dar cât de falşă e toată înfăţişarea „Românului", cu boierii lui reacţionari şi liberali din vremea aceea, se vede
de-acolo că tocmai documentele lui Vlad Dracul şi Vlad Ţepeş conţin numirea a mulţime de boieri, cu rangurile lor, pe
când în documentele anterioare, ale lui Mircea, vedem vro 5 — 6 nume de botez, neavând însemnată alăturea nici o
demnitate de Curte, ba 'n unele hrisoave nu figurează chiar nici un nume de boier. Se pare dar că demnităţile de Curte
au luat naştere, după model bizantin, în urma morţii lui Mircea. Tocmai sub Vlad Dracul găsim logofeţi , spătari,
stolnici , paharnici , comişi etc. Se 'nţelege , Vodă trăise la Curtea polonă, la cea ungurească, la cea bizantină, la cea
turcească, la toate pe rând , pe când bătrânul Mircea nu fusese nicăiri din ţară afară decât o dată la Braşov, la încheiarea
unui tractat de alianţă cu regele Ungariei.
Dar a numi pe Vlad Ţepeş emancipatorul poporului, naţional liberal etc. e curată copilărie. Noi, nu-i vorbă, leam
dori naţionalilor liberali , d-lor Giani, Cariagdi , Carada, Pişca , C.A. Rosetti, tot români de cea mai veche origine,
un Vlad Ţepeş, căci i-ar lecui
pentru totdeuna şi [de] prieteşug cu Rochefort şi de multe alte suferinţe. Ar vedea dumnealor ce liberal era Vlad V.
Dar ce glume sunt acestea din partea ,,Românului"
De la Radu cel Mare datează de ex. decadenţa ţării Serios e asta Radu era om pacinic, după mărturisirea
tuturor: a împăcat pe turci cu ungurii, s-a împăcat cu Moldova, a înfiinţat două episcopii, a chemat pe Sf. Nifon în ţară,
e predecesorul lui Neagoe Basarab, iubitorul de arte şi, în fine, predecesorul înţeleptului Matei Basarab. Dar poate că
zilele lui Matei Basarab, considerate de toţi ca zile de înflorire, să fie în ochii „Românului" o epocă de decadenţă Mai
ştii
Şi iată cum scrie ,,Românul" istoria în secolul nostru, al pozitivismului , în care fiece teorie trebuie să fie
întemeiată pe date exacte şi incontestabile !
Pentru ce
Pentru a dovedi că strămoşii d-lor Giani, Cariagdi, Carada erau amicii politici ai lui Vlad Ţepeş. Nu se
potriveşte. Veţi găsi între boierii lui Vlad Ţepeş pe-un Dragomir al lui Manea Udrişte , veţi găsi pe-un Vintilă Florescul
, dar de Caradale nici urmă.
[22 ianuarie 1881 ]
[„ÎNTRE VARIILE ACUZĂRI..."]
Între variile acuzări ce ni se aruncă în urma reproducerii articolului d-lui Maiorescu din ,,Deutsche Revue "
vedem atât în ,,Românul" cât şi în ,,Presa" formulându-se una care pân' acum nu ieşise la lumină.
„Românul" face pe o parte a dreptei responsabilă, de actele politice ale prinţului Grigorie Sturza.
,,Presa" zice că d. Maiorescu lasă a se înţelege că bătrâna dreaptă este cu Rusia.
Pe ce-şi întemeiază însă ,,Românul" acuzarea aceasta
1. Pe împrejurarea că nu am combătut ,,Democraţia naţională";
2. Pe depeşele adresate odinioară de d. Lascar Catargiu către prefectul de Iaşi, prin care i se recomandă acestuia
ca-n privirea alegerilor de atunci să se înţeleagă cu prinţul Grigorie Sturza.
În privirea punctului întâi discuţia ar fi zadarnică. Nici unui om nu i se poate face o vină din ceea ce nu a făcut,
ci din ceea ce a făcut. ,,Românul" susţine un neadevăr când zice că n-am combătut deloc ,,Democraţia naţională", de
vreme ce, dând seamă despre programul ei politic, am declinat orice solidaritate cu politica exterioară ce ea propunea,
arătând totodată şi cauzele pentru cari declinăm acea solidaritate. Dar, chiar daca n-am fi făcut-o, din ceea ce nu am
făcut nu se poate deduce nimic, precum nu ni se poate imputa ceea ce nu am zis, ceea ce nu am gândit , ceea ce nu am
propus.
În privirea depeşelor cari datează din 1875, iar nu înţelegem ce responsabilitate ne poate incumba . E vro
descoperire pe care o face ,,Românul" ca din senin
Ca şi când n-ar şti toată Moldova că pe atunci prezidentul comitetului electoral din Iaşi era prinţul Grigorie M.
Sturza, ca reprezentant al dreptei. ,,Românul" se face a uita că, din timpul ,,Democraţiei naţionale" încoace, prinţul