Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Ieri s-a reprezentat Moştenitorii şi opereta Contrabandierul .
Se ştie că în Moştenitorii Millo joacă cu nesecata lui vervă rolul lui Izidor Giridot . Şi aseară bătrânul nostru
artist era în cele mai bune dispoziţii, reprezentând pe egoistul moştenitor pe toată scara dorinţei de câştig . Dacă această
piesă, îndealtmintrelea foarte puţin însemnată din punct de vedere dramatic şi rău tradusă în româneşte, a putut să se
susţie atâta timp în repertoriu, aceasta este a se atribui esclusiv lui Millo şi modului în care-şi joacă rolul.
Reprezentaţia Contrabandierului a fost asemenea binişor răuşită dacă considerăm circumstanţa atenuantă a
puţinelor mijloace artistice de care dispune teatrul pentru reprezentarea unor lucrări muzicale. D-nul Popovici are un
glas sonor şi plăcut, iar d. Mateescu are şi glas şi talent comic.
Cu ocazia reprezentaţiei s-a înscenat o mică cabală în parter , care-a avut un curios epilog în fumătorul teatrului.
În Moştenitorii e un rol de amoreză naivă (Paulina ), pe care în stagiunile trecute 'l juca d-ra A. Popescu şi care în
această seară era jucat de d-ra Constantinescu.
O seamă de tineri începură — la intrarea în scenă a d-rei Constantinescu — să strige „Popeasca !", alţii
aplaudară pe noua purtătoare a rolului. Publicul cel neinteresat în această afacere [î]l chema pe Millo, pentru a acoperi
scandalul ce se înscenase .
Între acte d-ra Popescu apăru în foaierul teatrului şi declară d-lor adunaţi acolo că pe nedrept i s-ar fi luat rolul
ce-l jucase de atâta timp, dându-se unei alte.
E evident că rivalităţile dintre culise nu privesc întru nimic publicul şi că manifestanţii pro şi contra ar fi trebuit
depărtaţi din sală de cătră poliţie, care are şi ea un rol de vreme ce i se dau locuri gratis pentru a asista la reprezentaţii.
Dar se vede că pentru poliţia d-lui Radu Mihai asemenea lucruri nu au însemnătate.
[17 octombrie 1881]
[„«LE RENSEIGNEMENT PARISIEN » SCRIE ..."]
,,Le Renseignement parisien " scrie în cestiunea Dunării următoarele:
La 7 noiemvrie Comisia Europeană se va întruni la Galaţi.
Românii sunt fireşte foarte preocupaţi de hotărârea ce se va putea lua în cestiunea Dunării.
Cestiunea aceasta e tema zilnică a discuţiunilor ziarelor din Bucureşti.
,,Românul" mai cu seamă espune cu o mare putere logică drepturile României.
După ce arată că, nici în protocoalele Tractatului de la Berlin, nici în Tractatul încheiat între puteri nu se face
cea mai mică menţiune de-o Comisie Mixtă sau de preponderanţa vreunui stat asupra Dunării, ,,Românul" declară că,
din contra, rezultă din dezbaterile Congresului, precum şi din Tractatul de la Berlin însuşi în chipul cel mai absolut şi
mai categoric, că executarea reglementelor de liberă navigaţiune şi de poliţie fluvială pe Dunăre, în partea râului
dintre Porţile de fier şi Galaţi, e lăsată cu totul în sarcina statelor ţărmurene: România, Serbia, Bulgaria. Mai mult
încă: solicitudinea Europei de-a împiedeca preponderanţa unei singure puteri asupra râului a mers atât de departe
încât , atunci când baronul Haymerle a propus în sânul Congresului de-a încredinţa supraveghearea executării
reglementelor de liberă navigaţiune şi de poliţie fluvială unui singur comisar, delegat de cătră Comisia Europeană,
Congresul a trecut peste propunere, de teamă de-a nu încuraja prin asta acţiunea izolată a unei singure puteri pe
Dunăre în paguba celorlalte.
După ce ziarul francez citează pasaje din „Românul" ajunge la următoarea concluzie :
Situaţia României e dificilă pentru că Austro-Ungaria dă o importanţă capitală propriei sale dominaţiuni pe
Dunărea de Jos. Ea e susţinută de Germania în pretenţiunile ei.
Rusia e fireşte opusă estensiunii Austriei asupra Dunării de Jos. În privirea aceasta Englitera este, deşi pentru
alte cuvinte, deosebite, tot de părerea Rusiei.
Totul atârnă la urma urmelor de rezoluţia ce vor lua în definitiv Franţa şi Italia.
Franţa, într-un sentiment escesiv de conciliare, a propus un proiect care, fără a acorda împărăţiei austro-