Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

ne îndoim despre folosul şi eficacitatea sistemului parlamentar în ţări fără cultură suficientă. Aci la noi nu e chestie nici
de liber-schimb , nici de protecţionism , aci statul nu are în vedere apărarea claselor sale muncitoare, aci chestia de
căpetenie este ca corectori de gazete să devie milionari şi vânători de abecedar directori de bancă şi de drum de fier.
Golul intelectual şi moral care se simte-n viaţa statului [îl] întâmpinăm în aceeaşi măsură în alte ramuri de viaţă
publică: în ştiinţă, în arte, pretutindeni.
A compara stările de la noi cu cele străine înseamnă a alătura un teatru de păpuşi cu o luptă ce se petrece pe
câmp limpede de bătălie.
[16 octombrie 1881]
[„VIZITA PE CARE REGELE ITALIEI..."]
Vizita pe care regele Italiei o face împăratului Austriei este fără îndoială obiectul celor mai întinse combinaţiuni
politice.
În adevăr, pân' acum Italia avea un partid politic ale cărui aspiraţiuni esterioare erau îndreptate asupra oraşului
Triesta şi a ţinutului triestin , ca părţi neeliberate încă a teritoriului locuit de italieni. Drepturi istorice nu prea aveau
italienii asupra acestor locuri, dar ei nici nu şi-au bătut capul c-o asemenea consideraţie. Fundamentul politicei italiane
au fost principiul naţionalităţii, un principiu care, din timpul lui Napoleon III încoace, a devenit cel conducător pentru
politica italiană, cea germană şi cea rusească, nemaipomenind de micile state din Orient.
Acum deodată Italia îşi schimbă calea: întrevederea dintre rege şi împărat înseamnă în linia întâia renunţarea, pe
mult timp, poate pentru totdeuna, la oraşul Triesta , atât de important pentru navigaţiunea pe Marea Adriatică şi pentru
negoţul levantin ; Irredenta îşi dizolvă comitetele de agitaţiune; o ţintă necunoscută dar nouă pluteşte în ochii tânărului
stat latin.
Ca să pricepem însemnătatea acestei apropieri de alianţa austro - germană cată să ne reprezentăm marea valoare
pe care în timpul din urmă a luat-o Mediterana şi coastele Africei. Africa, deşi un continent cunoscut demult şi locuit
din vechime încă de popoare de o înaltă însemnătate istorică, era necunoscută înlăuntrul ei. Călătorii veacului nostru au
descoperit interiorul, au descoperit întinse ţări roditoare, petrecute de roiuri de popoare, unele cu deprinderi sălbatice,
altele pacinice şi capabile de civilizaţie. E un continent descoperit din nou, cu un mare viitor.
De aci tendenţa popoarelor apusene de-a ocupa coastele Africei, de aci încercările Angliei de-a ocupa Egipetul, a
Franţei de-a anexa Tunisul. Înconjurată astfel de petece de pământ aparţinând statelor europene, Mediterana ar deveni
un simplu lac înlăuntrul statelor europene, brăzdat de corăbiile lor, iar coastele ocupate ale Africei ar fi începutul
cuprinderii teritoriilor dinlăuntrul acestui vast continent.
O luptă pentru supremaţie pe Mediterana s-a început între puteri şi se urmează. Italia e în cel mai mare grad
interesată de-a avea o poziţie determinantă în această mare,
de vreme ce întreaga peninsulă e înconjurată de ea, de vreme ce toate porturile ei sunt udate de apele Adriei şi ale
Mediteranei . Franţa şi Anglia sunt însă atât de puternice în aceste ape încât , pentru a le opune o contragreutate , Italia
se vede silită a căuta un sprijin la puterile din mijlocul Europei. Interesul ei de putere maritimă şi comericală o abate din
calea politicei naţionaliste de pân' acum .
Pe de altă parte e moştenirea împărăţiei otomane la mijloc. Tendenţa Austriei de-a ajunge la golful de la Salonic
e îndestul de cunoscută şi desigur favorizată prin dezbinările dintre naţionalităţile Turciei. Urmându-şi calea prin
Bosnia, Erţegovina şi Macedonia, Albania rămâne de o parte ocolită de înaintarea Austriei şi se poate ca Italia să fie
dispusă, în cazul unei împărţiri ulterioare de teritoriu, a-şi lua partea ei, punând această ţară sub o dependenţă oarecare
de ea.
[17 octombrie 1881]
[„IERI S-A REPREZENTAT ..."]