Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

nostru de vedere, la acela al dreptului cert, pozitiv, precum rezultă din articolele Tractatului de la Berlin.
Dar punctul de vedere pe care-l ocupă astăzi e compromis deja prin făgăduinţele şi concesiunile puse în
perspectivă. Unele din puteri credeau că rezistenţa României e numai o rezistenţă de comedie, pro forma; altele —
atrase pe acest teren al concesiilor — au început a face propuneri mediatoare; toate discutau cestiuni pe cari nu erau
chemate a le discuta, de vreme ce nu sunt prevăzute în Tractatul de la Berlin, nici sunt de competenţa Comisiei
Europene.
Guvernul ar trebui să înţeleagă un lucru — că e angajat în cestiune şi incapabil de a-i da o soluţiune. D. Ion
Brătianu a intrat până 'n brâu în mlaştina promisiunilor, d. Boerescu intrase pân 'n gât . Ei nu mai pot ieşi de acolo;
terenul pe care le-a călcat piciorul a fost mlăştinos , nesolid .
Articolele patetice ale ,,Pseudo-Românului" nu ajută nimic şi nu dovedesc decât voinţa acestor patrioţi de-a
rămânea la putere de astă - dată cu preţul Dunării.
Nu ne citeze foaia guvernamentală articole de gazete străine plătite din fondurile secrete sau scrise de oameni
cărora li se dă cîte un prezent de mii şi zeci de mii de franci din visterie. Toate acestea nu dovedesc nimic. Atât vedem,
atât putem vedea din acestea că d. C.A. Rosetti râvneşte a-şi ţine pletora fanariotică la putere cu preţul Dunării, precum
a ţinut-o ieri cu preţul răscumpărării, alaltăieri cu acela al împământenirii ş.a.m.d.
Rămânerea la putere a acestor oameni devine, zi cu zi, o afacere de precupeţire de hotară. Precupeţii Basarabiei
se pregătesc a precupeţi azi Dunărea, mâine cine ştie ce parte a Moldovii ori a Ţării Româneşti.
Iată unde ajungem când plebea aceasta din câteşipatru unghiurile lumii îşi arogă dreptul de-a face politică în
numele României.
[14 octombrie 1881]
[„ASTĂZI SE ÎNCEP ALEGERILE ..."]
Astăzi se încep alegerile pentru Reichsrath în Germania.
Deşi lupta nu are pentru cititorii noştri un interes direct, totuşi înverşunarea cu care se poartă, precum şi vederile
deosebite ce se ciocnesc în ea merită atenţie şi îndeamnă la asemănări.
În Germania luptele electorale sunt departe de-a avea acea lature hidoasă de intrigi personale, de mici interese de
păsuială , de vânătoare de funcţii şi de diurne pe care le au la noi. Organele statului, cele judecătoreşti şi cele
administrative, sunt inamovibile, miniştrii se bucură de încrederea regelui chiar atunci când reprezentaţia naţională le-ar
fi nefavorabilă. În opoziţie cu Parlamentul, în contra voinţei majorităţii liberale, s-au declarat războiul de la 1866, care a
întemeiat unitatea şi mărimea actuală a Germaniei.
Şi azi guvernul, principele de Bismarck îndeosebi, luptă în alegeri împotriva liberalismului.
Puterea şi precumpănirea europeană câştigată prin războiul de la 1870 ar fi lesne pierdute daca oameni fără
tradiţii ar prefera o descărcare momentană a poporului german cu preţul slăbirii statului. Germania e silită a ţine la
politica păcii armate daca nu voieşte ca vecinii ei puternici să pună piedici dezvoltării ei viitoare.
Dar paralel cu absorbirea tuturor puterilor prin înarmare s-a dezvoltat cestiunea socială, sărăcia claselor de jos,
care cere o grabnică remediare .
Şi aci guvernul şi liberalismul sunt diametral opuşi. Pe când liberalii nu admit facultatea statului de-a interveni
în organizarea muncii, guvernul voieşte din contră, prin nouăle mijloace ce i le va crea monopolul tutunurilor, să
asigure pe lucrători în contra sărăcirii şi mizeriei. Statul german cere prea mult supuşilor săi, prin obligativitatea gene-
rală a serviciului în armată, pentru ca să nu le datorească o compensaţie, o asigurare in contra urmărilor serviciului
militar, în contra urmărilor sociale ale războiului.
Precum vedem lupta e între vederi foarte deosebite şi cu toate acestea e o luptă pentru a determina voinţa
statului, nu însă o sfadă pentru împărţirea bugetului şi funcţiunilor.
Înrădăcinată în înclinări, în instincte, ea se poartă fără cruţare şi dintr-o parte şi dintr-alta , păstrând cu toate
acestea înaltul caracter moral al unei lupte pentru idealuri politice şi sociale.
Când comparăm aceste lucruri cu sporul de funcţii, de nepotism, de păsuieli, de diurne, de făgăduinţi care se
petrece la noi în vremea alegerilor, când vedem seriozitatea şi adâncimea de vederi ce predomină lupta de acolo ş-o
comparăm cu goana de interese personale care se practică la noi sub pretextul principiilor liberale naţionale, ne vine să