Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Iată de ex. câteva paragrafe din edictul lui Frideric Vilhelm III privitor la poziţia evreilor în Prusia.
§ 1. Evreii cu privilegii, patente de naturalizaţiune , răvaşe de protecţie şi concesiuni se vor privi ca pământeni .
§ 2. Durata acestei calităţi ce li se atribuie ca pământenii li se acordă însă numai sub următoarele condiţii:
Să poarte porecle hotărâte de familie.
Nu numai în purtarea condicelor lor de negoţ, ci şi în compunerea contractelor lor şi a declaraţiilor juridice a voinţei lor
să se servească de limba germană sau de altă limbă vie, iar la iscălirea numelui lor să nu se servească de alte litere decât de cele
germane sau de cele latine.
§ 3. Până 'n şase luni de la data publicării acestui edict oricare evreu privilegiat trebuie să declare la autoritatea domiciliului
său ce nume voieşte să poarte. Cu acest nume va fi numit atât în pertractările şi în eliberările de acte publice, precum şi în viaţa
comună.
§ 4. După ce va urma declararea şi stabilirea numelui de familie, fiecare va primi de la guvernul provinciei sale, în care-şi are
domiciliul, un certificat că, e pământean , care certificat [î]i va servi lui şi urmaşilor lui în loc de răvaş de protecţie.
§ 5. Evreii aciia cari vor lucra în contra prescripţiunilor 2 şi 3 se vor considera şi trata ca evrei străini.
§ 6. Ne rezervăm de-a hotărâ prin legi, cu vremea, întru cât evreii pot fi admişi la servicii publice şi funcţiuni ale statului.
§ 17. Evreii pământeni pot să încheie căsătorii între dânşii fără ca pentru aceasta să aibă nevoie de-o autorizare specială,
întrucât nu e necesară, după prescripţiuni generale, învoirea sau permisiunea altora la încheiarea căsătoriei .
§ 18. Dar e nevoie de-o autorizare specială când un evreu pământean se însoară c-o evreică străină.
§ 19. Prin căsătoria c-o evreică pământeană evreul străin nu câstigă dreptul de-a se aşeza în statele noastre.
§ 30. În nici un caz rabinii şi mai marii evreilor nu-şi pot aroga vro jurisdicţiune sau dirigerea de moşteniri pupilare .
§ 31. Evreilor străini nu le e permis a se aşeza în statele noastre până ce nu vor fi câştigat dreptul de împământenire
prusian.
§ 32. La câştigarea drepului de pământenie nu pot ajunge decât după propunerea guvernământului provinciei în care
vor să se aşeze şi cu, aprobarea ministerului nostru din lăuntru.
§ 34. Evrei străini nu pot fi primiţi nici ca rabini , nici ca servitori bisericeşti, nici ca calfe şi ucenici , nici ca servitori în
casă.
§ 35. Acei evrei pământeni cari vor lucra contra dispoziţiunii §- lui 34 de mai sus se vor pedepsi cu 300 taleri amendă
sau, în caz de neavere, cu închisoarea măsurată după regulile în general stabilite a preschimbării pedepselor, iar evreul străin se va
transporta numaidecât peste graniţă.
§ 36. Evreii străini au permisiunea de-a intra în ţară pentru a trece prin ea sau pentru afaceri de comerţ permise. Despre
procedarea ce au a urma ei şi care se va urma contra lor autorităţile poliţieneşti vor primi o deosebită instrucţie.
§ 38. În Königsberg în Prusia, în Breslau şi în Frankfurt lângă Oder pot să petreacă şi evrei străini în vremea bâlciului şi
cu permisiunea autorităţii.
Iată cum se apără un stat sănătos de invazie. Nu ni se spună că această lege, dată în secolul al nouăsprezecelea în
unul din cele mai civilizate state din Europa, a fost abrogată . Rău s-a făcut că s-a abrogat şi o dovadă că rău s-a făcut
este mişcarea antisemitică care a cuprins şi frământă Germania atât în cercurile de sus cât şi în cele de jos ale ei.
D. de Bismarck, care desigur simte cu repugnanţă cum evreii vor să devie elemente determinante în statul
german, nu este cu totul străin de această mişcare. Cerem iertare
de la pana noastră proprie că îndrăznim a cita numele principelui în aceleaşi şiruri în cari cităm pe un C. A. Rosetti şi pe
alţi pitici.
Am fi nedrepţi se 'nţelege de-a amesteca pe toţi evreii în aceeaşi categorie; căci prin intuiţie ne-am încredinţat că
există marea deosebire între cei veniţi de mult în ţară, adică de o sută şi mai bine de ani, şi cei veniţi de la 1840 încoace.
Aceşti din urmă sunt cei răi. În Moldova se găsesc adesea alături orăşele cu evrei cu totul deosebiţi. În judeţul Iaşi
bunăoară nu e absolut nici o comparaţie între evreii din târguşorul Bivolarii , cari sunt vechi, vorbesc şi se poartă
ţărăneşte , sunt prietenoşi şi de bună credinţă , şi între rasa duşmănoasă şi sălbatică din târguşorul Sculenii . Dar o lege
de incolat ar putea face deosebire între cei în adevăr pământeni , cari prin contact secular cu poporul nostru i s-au
asimilat în mare parte, afară de religie, şi între cei veniţi de 30 — 40 de ani încoace, cari sunt neasimilabili pe un secol
înainte.
Circulara d-lui Rosetti va avea însă tocmai efectul contrariu de acel ce urmăreşte. Ministrul nostru de interne
prea e urât de toată ţara adevărată pentru ca aceea ce el zice să nu dea naştere unei vii rezistenţe.
Astfel la 4 octomvrie s-a răspândit o foaie volantă hectografiată îndreptată tocmai contra circularei ministeriale.
Primul punct al acestei foi spune: