Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

artiştilor, ca totdauna, n-a lăsat nimic de dorit. Au escelat dd . Vlădicescu sen ., Anestin , Sachelarie . Comedia este
frumoasă. Ar fi trebuit însă să se mai revadă puţin, spre a se îndepărta franţuzismele , cum uneori cauchemar şi altele.
La urmă s-a jucat O partie de concină , de d. V. Alexandri, care a esprimat dorinţa a o vedea reprezintată. D-na
Fanni Tardiny şi d. Vlădicescu jun . au smuls aplauzele publicului. Barcarola cântată de d. Vlădicescu a transportat
publicul. Terminându-se
spectacolul, publicul a chemat pe autor. D. Vlădicescu a ieşit la rampă ţinând o alocuţiune foarte la locul ei. Mulţumind
pe de o parte publicului pentru încurajare, şi-a exprimat fericirea că autorul piesei a asistat la reprezentaţie şi, în cor cu
spectatorii , a strigat: Trăiască Vasile Alexandri, marele poet al României.
Aseară s-a jucat Devotamentul unui soldat, dramă, cu mare succes. D-na Tardiny a fost superbă în scena
nebuniei . În curând vom face o dare de seamă amănunţită asupra pieselor reprezintate şi asupra jocului diferiţilor actori
ce compun trupa d-nei Fanni.
[6 octombrie 1881]
[„CRIZA MINISTERIALĂ DIN PARIS.. "]
Criza ministerială din Paris pare a primi o turnură de comedie. Preşedintele Republicei, opinia publică şi
majoritatea deputaţilor şi senatorilor poftesc pe Gambetta în fruntea cabinetului şi, cu toate acestea, el cată să mai
aştepte mult până să-şi realizeze mandatul. Ministeriul Ferry e ca şi demisionat, dar fără a se putea retrage. El trebuie să
se prezinte în faţa Camerii, să salute pe reprezentanţii suveranului popor cu clasicul Morituri te salutant , să se justifice,
să asculte cu evlavie critica şi dojanele lor. Aşa vrea Gambetta şi aşa o fi trebuind să fie. Oricum, situaţia pare a se fi
mai clarificat .
Preşedintele Grévy a scris, acum câteva zile, lui Gambetta că doreşte să vorbească cu dânsul asupra actualei
situaţii politice. Gambetta a urmat acestei invitări ducându-se la preşedintele, unde conversaţia s-a învârtit în jurul
evenimentelor politice de la închiderea Camerei încoaci şi a situaţiei politice creată prin ultimele alegeri. Grevy a
recunoscut, cum vedem dintr-o telegramă a foilor străine, caracterul progresist al alegerilor din urmă; Franţa, fără a
dezaproba politica înţeleaptă şi moderată din ultimii ani, şi-a exprimat dorinţa în mod incontestabil ca să se înainteze pe
calea reformelor. ,,Eu sunt sigur, a zis Grévy , că totodată Franţa doreşte executarea acestei programe supt conducerea
bărbatului care a fost primul ei autor şi cel mai neobosit al ei propagator ". Spre a corespunde acestei clare indicaţii a
alegatorilor franceji Grevy zice să s-a simţit obligat să confereze şi să audă consiliele conducătorului majorităţii
Camerii înainte de începerea crizei oficiale ministeriale şi înainte de a se întruni Camera.
Gambetta a mulţumit mai întâi preşedintelui pentru încredere şi s-a declarat gata, dacă s-ar pronunţa Camera în
acest sens, a prezenta preşedintelui un program şi, dacă s-ar ajunge la o deplină înţelegere, a forma un ministeriu; dar e
imposibil, cel puţin oficial, de a face ceva înainte de a-şi fi dat Camera părerea sa. Ministerul actual, înainte de a se
închide Camera, a obţinut un vot de încredere; în sesiunea din urmă ministerul niciodată n-a fost în minoritate şi din
nimic nu se vede că alegerile s-ar fi făcut contra ministerului; ţara deci n-ar înţelege de ce ministerul, la începutul
şedinţelor , să nu se prezinte Camerii spre a justifica politica interregnului şi să ceară un nou vot de încredere. Numai
după o dezbatere publică mare, cât se poate de amănunţită, se va recunoaşte care majoritate va guverna într-adevăr. Din
realegerea foştilor deputaţi nu se poate conchide a priori că ne aflăm tot în faţa aceleiaşi Camere; aceiaşi deputaţi pot
reveni cu păreri şi mandate modificate; de aceea, pentru moment, parlamentar şi politic vorbind, nu e posibilă formarea
unui nou minister. Actualul minister să se prezinte în faţa Camerii şi numai dezbaterea va lumina viitorul.
Grévy declară că pune prea mult preţ pe opinia lui Gambetta, pe care pare a o împărtăşi. Gambetta asigură pe
Grévy despre devotamentul său şi că e gata a urma orice invitare a lui Grévy când acesta ar dori vreo conferinţă.
Această convenire a durat aproape o jumătate oră. Preşedintele a chemat apoi pe ministrul preşedinte Jules Ferry
şi i-a comunicat conţinutul întrevorbirii . Ferry a pledat mai 'nainte pentru formarea cabinetului înainte de a se întruni
Camera şi, crezând că
Gambetta va lua afacerile guvernului, era să-şi dea demisiunea oficial. Dar fiindcă Grevy, în urma acestei conversaţii,
n-a putut oferi lui Gambetta prezidiul ministerial, se crede că ministerul va mai întârzia cu demisiunea. Dar, chiar dacă