Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

care a urmat după căderea lui Napoleon I.
Se poate însă ca în cercul consideraţiunilor politice ale întrevederii să intre şi alte cestiuni, între altele acelea pe
cari le-au creat Tractatul de la Berlin.
Vro câteva zile i s-au pierdut urmele d-lui Gambetta. Unele organe susţin c-ar fi fost văzut la Bruxelles, altele 'l
fac să călătorească prin Elveţia, dar cea mai răspândită din toate versiunile era că ar fi fost văzut în Germania şi c-a avut
o întrevedere cu principele de Bismarck la Varzin.
D. de Blowitz , corespondentul cunoscut al ziarului „Times", luând de obiect această călătorie misterioasă a
dictatorului francez în Germania, crede că scopul ei n-a putut fi decât o întrevedere cu cancelarul şi citează pentru
aceasta motive cari par plauzibile.
La 1878 d. de Blowitz se afla, în timpul Congresului, la Berlin şi a avut de mai multe ori ocazia de-a vedea pe
principele de Bismarck. În una din aceste conversaţii se vorbea de d. Gambetta. La auzirea acestui nume cancelarul
exclamă:
— Gambetta lată un om pe care aş voi să-l văz înainte de-a muri. Orice s-a zice, e un om foarte remarcabil. Întrece c-un cap
pe toţi compatrioţii lui. E un fermecător, se zice; cu toate acestea fermecătorii n-ar fi mari oameni de stat după cum se crede.
— D. Thiers mi-a spus într-o zi, replică d. de Blowitz , că şi d-ta eşti un fermecător, dar aceasta nu te-a împiedecat de-a fi un
mare om de stat.
— Da, dar de reputaţia aceasta nu mă bucur în Germania.
Corespondentul ziarului englez văzu în insistenţa cancelarului de a-i vorbi de d. Gambetta o invitare indirectă de
a-i pregăti o întrevedere. El se grăbi a-i vorbi principelui de Hohenlohe şi baronului Holstein, unul din consilierii intimi
ai principelui, cari amândoi au fost asemenea de această părere, ba s-au discutat chiar condiţiile în care s-ar putea pune
la cale o asemenea întrevedere.
A doua zi d. de Blowitz , crezând că baronul Holstein va fi avut timpul de a comunica principelui conversaţia ce
o avuseră , a voit să afle ceva despre dispoziţiile cancelarului.
Baronul [î]i răspunse:
Trebuie să înţelegi că o asemenea întâlnire e o afacere gravă, de care nu poate fi chestie decât după ce se vor fi cumpănit
bine urmările ei. Cancelarul e convins că d. Gambetta e destinat peste puţin să exercite nu numai puterea în Franţa, ci o putere de un
caracter decisiv chiar.
Cancelarul vrea pacea. El ar vrea să vază mai deaproape pe-un om de la care va putea atârna pacea ori războiul. Vrea săşi
formeze o idee despre ceea ce gândeşte d. Gambetta în această privinţă. Dar această întâlnire trebuie să fie o apropiere.
Trecutul să rămâie trecut. Cei doi oamenii de stat au luptat unul în contra altuia, fiecare pentru ţara lui. Ceea ce-i făcut e făcut,
silinţele momentului nu pot privi decât viitorul.
Deci trebuie să se înlăture tot ce-ar putea altera caracterul şi obiectul acestei întrevederi . Nu se poate face nici o propunere
care să întâmpine un refuz sau un eşec. Nu poate fi vorba nici de-un compromis, nici de retrocesiune , nici de modificarea
tractatelor în vigoare.
Nici principele, nici împăratul n-ar putea să îngăduie o discuţie asupra acestui punct. Dar o întâlnire între cei doi oameni de
stat, în care şi unul şi altul s' aducă intenţii pacifice, fiind pătrunşi de datoriile ce le incumbă, n-ar putea fi decât fecundă în
rezultate fericite, chiar dac' ar renunţa fiecare din ei la satisfacerea personală de-a triumfa unul asupra celuilalt.
Întors la Paris, d. de Blowitz a avut ocazia de-a raporta d-lui Gambetta ceea ce d. de Bismarck [î]i zisese. Era
hotărît a-i vorbi de întrevedere, dar s-a sfiit înaintea responsabilităţii care putea să cază asupră-i în această afacere.
Corespondentul foii engleze adaogă că amănuntele pentru punerea la cale a întâlnirii au putut să aibă loc şi fără
el şi că petrecerea d-lui Gambetta în Germania a putut să aibă de scop întâlnirea cu cancelarul.
[6 octombrie 1881 ]
[„SÂMBĂTĂ SEARA S-A REPREZINTAT ..."]
Sâmbătă seara s-a reprezintat la Dacia comedia Trotman Vântură Ţară. Piesa a reieşit foarte bine. Jocul