Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Aceşti acaparatori de funcţii sunt românii „Românului".
Cât despre românitatea românilor ,,Românului" vom cita numele convivilor d-lui C. A. Rosetti şi cititorul va
alege:
Urechia (din cauze cronice: recte Popovici, ,,Tata rus, mama rus, dar Ivan maldavan "); E. Caligari, general
Angelescu (grec), Filitis , Giani, Davila , Cariagdi, Costinescu (armeano - neamţ ), Frederic Dame, Carada, Xantho ,
Derussi , Cerlenti , Chrisoveloni , Ioannidi , Muller, Elias, Papazoglu , Levy , Ascher , Nedekovici , Nacu , Rietz ,
Oppler , Graboski , Panaioti , Stelorian , Marghiloman , Pr . Demetrescu (armean ), Th . Ştefănescu (bulgar), Eliad,
Lapati , Dimitriadi , Villacros , Pascaly, Verussi, Eustaţiu , Gobl , Pandrav , Fundescu (se pretinde bosniac, ezităm între
ciurar şi lingurar ), Sergiu , Arghiropol , Halfon , Culoglu, Schina , Perticari , dr. Severin (recte Bosnagi; nu ştie
româneşte), Arion, Caramanlâu , Cavadia , Vermont (recte Grunberg ), Sim . Mihălescu (recte Hagi Ivat, bulgar), Hilel
Manoach , Djuvara, Pilidis , Lazaridis , Calerghi , Mavrus , Enciulescu (bulgar), Stăncescu , Zaharidi , Dancovici ,
Pencu , Staicovici , Radovici etc. etc.
Iată românii ,,Românului".
Iar ,,Românul" acestor români e d. C. A. Rosetti, om al cărui părinte, al cărui frate chiar nu ştia să vorbească
româneşte.
Ş-apoi foaia guvernamentală mai zice că cităm numai pe Pherekydes ! Iată lista lungă a convivilor d-lui C. A.
Rosetti, iată elementele determinante ale limbii, istoriei, caracterului naţional al României.
Celor mai mulţi le-o fi de ţară cum ni-i nouă de mere pădureţe. Mai e îndoială Iubirea de ţară e pururea şi
pretutindenea iubirea trecutului; patria vine de la cuvântul pater şi numai oameni cari ţin la instituţiile părinţilor lor, la
petecul de pământ sfinţit de munca şi sângele părinţilor, pot fi patrioţi.
există.
Patriotism cu părinţi îngropaţi în Ţara Bulgărească şi cari nici ştiau româneşte, un asemenea patriotism nu
[3 octombrie 1881]
[„TOATE FOILE GERMANE ..."]
Toate foile germane vorbesc de călătoria lui Gambetta prin Germania şi de întrevederea lui cu prinţul Bismarck
la Varzin. Sunt persoane cari susţin că l-ar fi văzut şi în Berlin. „Dresdener Nachrichten " crede chiar că
Această întrevedere va avea o importanţă mai mare decât cea de la Danzig. Dar până acum nu se ştie nimic pozitiv în
privinţa întâlnirii celor doi bărbaţi de stat, decât numai că d. Gambetta s-a întors la Paris. Astfel negocierile pentru formarea
noului cabinet se pot reîncepe şi din rezultatul lor se va întrevedea poate cu ce deciziuni se va fi despărţit d, Gambetta de cancelarul
german.
În opiniunea publică a Franţei Gambetta trece de omul situaţiunii. Alegerile a ieşit mai mult după dorinţa sa, el dispune în
Cameră de fracţiunea relativ cea mai tare. Ţara îl cheamă; chiar vrăjmaşii săi strigă că mai bucuros l-ar vedea în fruntea guvernului
decât pe fotoliul de preşedinte al Camerii. Cu toate acestea el pare a se îndoi. De aceea unii au început să-l numească: ,,Ministru -
preşedinte fără voie".
Este adevărat că un minister Gambetta deschide perspective ale căror ultime consecinţe nu se pot prevedea. Iată
ce scrie în „Voltaire" Arthur Ranc, un intim amic al lui Gambetta:
Înainte de a începe să guverneze ar fi legat deja la mâni . Şi aşa s-a ajuns deja scopul propus, şi anume de a face pe
Gambetta prizonierul politicei de până acuma. Daca Gambetta va primi guvernul va avea să rezolve o grea problemă. La dreapta şi
la stânga va întâmpina o vrăjmăşie neîmpăcată. Chiar mulţi dintre cei indiferenţi vor avea faţă, cu dânsul sentimentul acelui
englez care a însoţit prin toată Europa pe un îmblânzitor de animale feroce în speranţa de a-l vedea odată sfâşiat . Va fi oare
Gambetta sfâşiat de Sfinx
Ni se pare că viitorul va răspunde prin: Da!
[4 Octombrie 1881]