Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica
Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica
electorale ale vestitului Serurie. Ar fi interesant ca tot ce e competent în materie juridică să se pronunţe unanim pentru inamovibilitate , iar comisiunea parlamentară care-a consultat aceste autorităţi să se hotărască cu toate acestea pentru electivitate. Ce nu se poate la noi La Dumnezeu şi-n Ţara Românească toate sunt cu putinţă, zice un proverb vechi. [2 octombrie 1881] [„ZIARELE DIN VIENA ..."] Ziarele din Viena recunosc că, prin moartea neaşteptată a baronului Haymerle, i s-a creat politicei austro-ungare o situaţie foarte nesigură. Neaşteptându-se nimenea la un asemenea eveniment, necunoscându-se caile pe care omul de stat le urmărea, urmaşul său va trebui să se iniţieze mai întâi în misterile conducerii afacerilor, va trebui să afle în labirint firul Ariadnei , tăiat de mâna morţii. Cazul acesta a umplut lumea austriacă de consternaţiune . Un om de 53 de ani abia, de un temperament pururea egal şi liniştit, nu dovedea c-ar fi având în sine germenii unei morţi premature . Chiar în ziua catastrofei , ministrul, foarte bine dispus, dictase înainte de amiazăzi mai multe hârtii diplomatice; masa sa era plină de elaborate destinate pentru sesiunea delegaţiunilor ; de la 1 la 2 după amiazi lucrase încă împreună cu un şef de secţie. La 2 şi jumătate simţi strângeri de inimă. O agonie scurtă, plină de dureri, începu: el espiră în jeţul său, dând strigăte nearticulate de durere. Baronul Carol de Haymerle a fost născut în Viena la 7 decemvrie 1828, era însă de origine dintr-o veche familie nobilitară din Stiria, care emigrase în Boemia pe la 1560. În timpul războiului de treizeci de ani familia fusese dezbrăcată de drepturile ei nobilitare, în cari o reintegră împăratul Carol VI şi Maria Teresia. Baronul şi-a făcut studiile în Academia orientală din Viena, în acel institut escelent în care, pe lângă o sumă de alte obiecte, se predau toate limbile orientale vii şi din care au ieşit pân' acum mulţi literaţi austriaci cari s-au ocupat cu literatura persană , cu istoriografia împărăţiei turceşti, cu multe alte ramuri ale vechilor culturi ale Orientului. Numit în anul 1850 adiunct de interpret la internunţiatura din Constantinopol, a înaintat în curând , şi în timpul războiului din Crimeea a fost însărcinat c-o misiunea specială pe lângă Omer Paşa, comandantul oştirilor turceşti, cu privire la protegerea supuşilor austriaci. El a făcut călătoria făr' a fi însoţit de nimenea, printre detaşamentele roitoare ale armatei turceşti, singur şi călare, şi a împlinit misiunea spre satisfacţiunea tuturor. În 1857, numit secretar de legaţiune la Atena, în 1861 în aceeaşi calitate la Dresda , la 1862 a funcţionat în timpul adunării tuturor suveranilor germani care s-au ţinut la Frankfurt. După războiul între Germania şi Danemarca a fost trimis ca însărcinat cu afaceri la Copenhaga , unde a izbutit a restabili în curând , în urma războiului ce se întâmplase de curând , relaţiile amicale între Curtea sa şi cea daneză. După războiul austro - prusian din 1866 el a fost delegat la pertratările de pace din Praga şi însărcinat cu misiunea de-a restabili bunele relaţii cu Berlinul , ceea ce i-a şi succes. De la 1868 încoace a mai fost însărcinat cu afaceri la Constantinopol, ambasador la Atena, la Haga , la Roma. În fine la 1878 a luat parte ca al treilea plenipotenţiar la Congresul din Berlin, iar după retragerea contelui Andrassy a fost numit cancelar al Imperiului. De însemnat este, şi caracteristic pentru modul cum se păstrează tradiţiile politice în alte state, că baronul era dintr-o familie ai cării membri, neam de neamul lor, fuseseră agenţi ai Curţii imperiale; că nu a fost un diplomat improvizat, ci a făcut studii pregătitoare la o academie anume destinată pentru creşterea personalului diplomatic al Austriei, dându-i-se cunoştinţele necesare pentru a pătrunde esenţa politicei austriace îndreptate spre Orient. Baronul Haymerle era un om de o arătare elegantă, de-o constituţie gingaşă şi abia de statură de mijloc. Puţin încărunţit , atitudinea sa era demnă, umbletul uşor şi elastic. Faţa, cu trăsături fine şi lucrate oarecum în amănunţime, trăda semne uşoare de oboseală, pricinuită prin studii ostenitoare , prin muncă necontenită. Glasul său suna încet, dar plăcut. în toată fiinţa sa era un amestec de diplomat, de om de lume şi de învăţat. De cea mai aleasă politeţă cu oricine ar fi intrat în relaţii cu el, nu părăsea niciodată o rezervă rece faţă cu cei ce stăteau mai departe de el. Baronul a încetat din viaţă în ajunul unui eveniment important şi anume înaintea întâlnirii împăratului Austriei
cu ţarul. Ziarele polone mai cu seamă vorbeau că această întâlnire o să aibă loc foarte în curând . Se vede însă că moartea cancelarului o să aibă un efect suspensiv şi asupra acestei întâlniri . [2 octombrie 1881] [„PREAOSFINŢIA SA MUSIU CHIŢU ..."] Preaosfinţia sa musiu Chiţu a ieşit prooroc şi făcător de minuni. Hagi Ivat , care s-a încumetat a scoate luna din puţ , n-a scos-o aşa de bine la capăt ca Preaosfinţia Sa, vlădica celei mai proaspete divinităţi , descoperite în seara banchetului, pe când Duhul Sfânt se pogorâse asupra apostolilor în chip de udătură , insuflându-le tuturor darul dumnezeiesc al suptului. Demult am bănuit în adevăr că roşii ar fi având parte la crearea universului; dar că unul dintre ei e chiar Dumnezelea , închinat de neamul lui Fundescu în biserică de urdă , asta n-am ştiut-o încă. A ieşit la maidan şi Dumnezelea ciurarilor . D-lor, zice Preaosfinţia Sa nea Chiţu, ridicându-mă acolo unde prevăzusem că am să mă ridic, am văzut aceasta ca prin un apocalips , prin o revelaţiune ca a lui Sf. Ion ... La început ... O voce. La început era cuvântul . Chiţu. Ei bine, la început era „Românul" şi ,,Românul" era Rosetti şi Rosetti era „Românul", şi nimic nu s-au făcut din cele ce s-au făcut fără ,,Românul" şi fără Rosetti. Voi zice, să trăiască ,,Românul" românilor şi să trăiască românii ,,Românului". Iată cuvintele Preaosfinţitului Chiţu, citate exact din Evanghelia sfântului Ioan Fedeleş. E prea adevărat că Unirea Principatelor a făcut-o moldovenii; adevărat că cel întâi cabinet al României unite era un cabinet Barbu Catargiu, adevărat că secularizarea ave- rilor închinate se datoreşte lui Cuza Vodă, împroprietărirea, cu toate defectele ei, lui Cogălniceanu, reforma legislaţiunii lui Boerescu şi altora, organizarea serviciului financiar şi întemeierea creditului unui Mavrogheni şi G. Cantacuzino; organizarea armatei — lui Ştirbei Vodă, urmărită cu stăruinţă zece ani de zile de generalul Florescu, precum e asemenea adevărat că România e în orice caz făptura dinaştilor Basarabi şi Muşatini. Dar ce sunt toate acestea Iluzii. Apocalipsul sfântului Ioan Fedeleş, capitolul Udăturii , gârliciul 32, altfel spune: ,,Nimic nu s-a făcut din cele ce s-a făcut fără Rosetti şi fără «Românul»". Ba nu zău, gluma la o parte, pututu-ne-am -fi aştepta ca d. Chiţu, care trecea de-a puterea fi de om mai serios, va ajunge la aşa hal încât să-l declare pe d. C. A. Rosetti până şi identic cu Dumnezeu Nu ne vom încerca să punem în relief meritele d-lui C. A. Rosetti. Dacă a nega şi a discompune , a stârpi iubirea de trecut şi instinct de adevăr e un merit, desigur că şi viaţa acestui cetăţean e plină de merite. În opoziţie fiind, se joacă cu bomba lui Orsini , destul de prudent pentru a n-o arunca, nu de alta, dar aruncând-o , ar fi făcut poate cunoştinţă c-un alt cordon, mai ţeapăn decât acela al Stelei României. Dar se joacă cu acea bombă , ameninţând în dreapta şi-n stânga , neavând însă nicicând curajul de-a o face să esplodeze . La putere fiind, devine tipul slugărniciei şi al linguşirii . Nicicând regele sau regina n-au văzut în ţara noastră, unde desigur e destulă plebe cosmopolită ridicată din gunoaie, slugarnică prin natura ei, niciodată, zicem, n-au văzut un om mai prosternat dinaintea mărimii lor pământeşti , mai gata de a-şi renega tot trecutul, de a-şi abjura principiile, de-a fi apostol al propriilor sale învăţături decât pe acest republican Să trăiască românii « Românului» zice d. Chiţu. O dorinţă foarte justificată din punct de vedere bugetar. Românii ,,Românului" sunt bunăoară d. Câmpineanu , cu 40000 franci leafă; d-nii Fălcoianu, Stătescu, Costinescu, asemenea cu zeci de mii de franci lefuri anuale; cumulardul prinţ Dim. Ghica, care e în acelaşi timp prezident la Societatea Dacia — România, la Creditul Financial Rural, la Regia tutunurilor, la drumul de fier Suceava — Iaşi, la Eforia Spitalelor, la Societatea de Construcţie, la Fabrica de Chibrituri, pretutindeni cu lefuri şi diurne şi neavând pereche decât un alt cumulard şi acaparator de funcţii, vestitul general de clistirerie Davila .
- Page 269 and 270: Pân-aci cităm pe „Pesther Lloyd
- Page 271 and 272: constituţional, cu drepturile impr
- Page 273 and 274: în contra României. Dar de asta n
- Page 275 and 276: pierdut-o şi nefiind trecute plă
- Page 277 and 278: comunicat contelui Granville . Docu
- Page 279 and 280: Dar, în sfârşit , ce suntem noi
- Page 281 and 282: adevăratul soare. Activitatea mini
- Page 283 and 284: de-a discuta chiar. Care inteligen
- Page 285 and 286: [27 august 1881] [„ASUPRA SCOPULU
- Page 287 and 288: [„MAI ZILELE TRECUTE ERA VORBA...
- Page 289 and 290: Voinţa există. Această voinţă
- Page 291 and 292: E natural ca aceasta să supere pe
- Page 293 and 294: greşim. Dar unde punem întregi po
- Page 295 and 296: Două monografii s-au scris în tim
- Page 297 and 298: Daca partida liberală, ar combate
- Page 299 and 300: eliduce . Astfel suspendarea Consti
- Page 301 and 302: [„ÎN SCRISOAREA A ZECEA ..."] Î
- Page 303 and 304: Adevărat meşteri, n-avem ce zice.
- Page 305 and 306: privite ca un teritoriu esclusiv ro
- Page 307 and 308: cari au început să scoată gazet
- Page 309 and 310: D. Grădişteanu; ilustrul, neprih
- Page 311 and 312: Acuzaţiunea ridicată în contra c
- Page 313 and 314: Am împins atît de departe spiritu
- Page 315 and 316: care se bucură astăzi că ţara s
- Page 317 and 318: victimele acestei spoliaţiuni lega
- Page 319: [1 octombrie 1881] [„DIN FRANŢA
- Page 323 and 324: [„JOI S-A ADUNAT ÎN SIBIIU ..."]
- Page 325 and 326: care a urmat după căderea lui Nap
- Page 327 and 328: ar demisiona acum, miniştrii tot a
- Page 329 and 330: Să facem apel la întreaga naţiun
- Page 331 and 332: Cu timpul au început a se recunoa
- Page 333 and 334: deridicata în colegiile I şi II,
- Page 335 and 336: antagonism. Cât despre umanitate .
- Page 337 and 338: ne îndoim despre folosul şi efica
- Page 339 and 340: ungare tot ce ea cerea, e considera
- Page 341 and 342: Aceştia, pe când pretutindeni era
- Page 343 and 344: se sulemenesc fiind miniştri, aste
- Page 345 and 346: cuvintelor noastre: Poporul (spun c
- Page 347 and 348: pot fi, când li se va îngădui a
- Page 349: [„ATÂT «CUMPĂNA» CÂT ŞI «A
- Page 352 and 353: Baal (Saturn) a trebuit să devie u
- Page 354 and 355: pretinse politice şi, orice se fac
- Page 356 and 357: Caveant consules populusque! Cu pri
- Page 358 and 359: oferi atunci concursul marelui său
- Page 360 and 361: formează aproape jumătatea poporu
- Page 362 and 363: nimeni la o asemenea înrâurire af
- Page 364 and 365: [„ÎN «ROMÂNUL» DE SÂMBĂTĂ
- Page 366 and 367: prin reforme escesiv de demagogice,
- Page 368 and 369: Alianţa are o mulţime de membri
cu ţarul. Ziarele polone mai cu seamă vorbeau că această întâlnire o să aibă loc foarte în curând . Se vede însă că<br />
moartea cancelarului o să aibă un efect suspensiv şi asupra acestei întâlniri .<br />
[2 octombrie 1881]<br />
[„PREAOSFINŢIA SA MUSIU CHIŢU ..."]<br />
Preaosfinţia sa musiu Chiţu a ieşit prooroc şi făcător de minuni. Hagi Ivat , care s-a încumetat a scoate luna din<br />
puţ , n-a scos-o aşa de bine la capăt ca Preaosfinţia Sa, vlădica celei mai proaspete divinităţi , descoperite în seara<br />
banchetului, pe când Duhul Sfânt se pogorâse asupra apostolilor în chip de udătură , insuflându-le tuturor darul<br />
dumnezeiesc al suptului.<br />
Demult am bănuit în adevăr că roşii ar fi având parte la crearea universului; dar că unul dintre ei e chiar<br />
Dumnezelea , închinat de neamul lui Fundescu în biserică de urdă , asta n-am ştiut-o încă.<br />
A ieşit la maidan şi Dumnezelea ciurarilor .<br />
D-lor, zice Preaosfinţia Sa nea Chiţu, ridicându-mă acolo unde prevăzusem că am să mă ridic, am văzut aceasta<br />
ca prin un apocalips , prin o revelaţiune ca a lui Sf. Ion ...<br />
La început ...<br />
O voce. La început era cuvântul .<br />
Chiţu. Ei bine, la început era „Românul" şi ,,Românul" era Rosetti şi Rosetti era „Românul", şi nimic nu s-au<br />
făcut din cele ce s-au făcut fără ,,Românul" şi fără Rosetti.<br />
Voi zice, să trăiască ,,Românul" românilor şi să trăiască românii ,,Românului".<br />
Iată cuvintele Preaosfinţitului Chiţu, citate exact din Evanghelia sfântului Ioan Fedeleş.<br />
E prea adevărat că Unirea Principatelor a făcut-o moldovenii; adevărat că cel întâi cabinet al României unite era<br />
un cabinet Barbu Catargiu, adevărat că secularizarea ave-<br />
rilor închinate se datoreşte lui Cuza Vodă, împroprietărirea, cu toate defectele ei, lui Cogălniceanu, reforma legislaţiunii<br />
lui Boerescu şi altora, organizarea serviciului financiar şi întemeierea creditului unui Mavrogheni şi G. Cantacuzino;<br />
organizarea armatei — lui Ştirbei Vodă, urmărită cu stăruinţă zece ani de zile de generalul Florescu, precum e<br />
asemenea adevărat că România e în orice caz făptura dinaştilor Basarabi şi Muşatini.<br />
Dar ce sunt toate acestea Iluzii.<br />
Apocalipsul sfântului Ioan Fedeleş, capitolul Udăturii , gârliciul 32, altfel spune:<br />
,,Nimic nu s-a făcut din cele ce s-a făcut fără Rosetti şi fără «Românul»".<br />
Ba nu zău, gluma la o parte, pututu-ne-am -fi aştepta ca d. Chiţu, care trecea de-a puterea fi de om mai serios, va<br />
ajunge la aşa hal încât să-l declare pe d. C. A. Rosetti până şi identic cu Dumnezeu<br />
Nu ne vom încerca să punem în relief meritele d-lui C. A. Rosetti. Dacă a nega şi a discompune , a stârpi iubirea<br />
de trecut şi instinct de adevăr e un merit, desigur că şi viaţa acestui cetăţean e plină de merite.<br />
În opoziţie fiind, se joacă cu bomba lui Orsini , destul de prudent pentru a n-o arunca, nu de alta, dar aruncând-o<br />
, ar fi făcut poate cunoştinţă c-un alt cordon, mai ţeapăn decât acela al Stelei României. Dar se joacă cu acea bombă ,<br />
ameninţând în dreapta şi-n stânga , neavând însă nicicând curajul de-a o face să esplodeze .<br />
La putere fiind, devine tipul slugărniciei şi al linguşirii . Nicicând regele sau regina n-au văzut în ţara noastră,<br />
unde desigur e destulă plebe cosmopolită ridicată din gunoaie, slugarnică prin natura ei, niciodată, zicem, n-au văzut un<br />
om mai prosternat dinaintea mărimii lor pământeşti , mai gata de a-şi renega tot trecutul, de a-şi abjura principiile, de-a<br />
fi apostol al propriilor sale învăţături decât pe acest republican<br />
Să trăiască românii « Românului» zice d. Chiţu.<br />
O dorinţă foarte justificată din punct de vedere bugetar.<br />
Românii ,,Românului" sunt bunăoară d. Câmpineanu , cu 40000 franci leafă; d-nii Fălcoianu, Stătescu,<br />
Costinescu, asemenea cu zeci de mii de franci lefuri anuale; cumulardul prinţ Dim. Ghica, care e în acelaşi timp<br />
prezident la Societatea Dacia — România, la Creditul Financial Rural, la Regia tutunurilor, la drumul de fier Suceava<br />
— Iaşi, la Eforia Spitalelor, la Societatea de Construcţie, la Fabrica de Chibrituri, pretutindeni cu lefuri şi diurne şi<br />
neavând pereche decât un alt cumulard şi acaparator de funcţii, vestitul general de clistirerie Davila .