Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

invitatielaortodoxie.files.wordpress.com
from invitatielaortodoxie.files.wordpress.com More from this publisher
06.01.2015 Views

electorale ale vestitului Serurie. Ar fi interesant ca tot ce e competent în materie juridică să se pronunţe unanim pentru inamovibilitate , iar comisiunea parlamentară care-a consultat aceste autorităţi să se hotărască cu toate acestea pentru electivitate. Ce nu se poate la noi La Dumnezeu şi-n Ţara Românească toate sunt cu putinţă, zice un proverb vechi. [2 octombrie 1881] [„ZIARELE DIN VIENA ..."] Ziarele din Viena recunosc că, prin moartea neaşteptată a baronului Haymerle, i s-a creat politicei austro-ungare o situaţie foarte nesigură. Neaşteptându-se nimenea la un asemenea eveniment, necunoscându-se caile pe care omul de stat le urmărea, urmaşul său va trebui să se iniţieze mai întâi în misterile conducerii afacerilor, va trebui să afle în labirint firul Ariadnei , tăiat de mâna morţii. Cazul acesta a umplut lumea austriacă de consternaţiune . Un om de 53 de ani abia, de un temperament pururea egal şi liniştit, nu dovedea c-ar fi având în sine germenii unei morţi premature . Chiar în ziua catastrofei , ministrul, foarte bine dispus, dictase înainte de amiazăzi mai multe hârtii diplomatice; masa sa era plină de elaborate destinate pentru sesiunea delegaţiunilor ; de la 1 la 2 după amiazi lucrase încă împreună cu un şef de secţie. La 2 şi jumătate simţi strângeri de inimă. O agonie scurtă, plină de dureri, începu: el espiră în jeţul său, dând strigăte nearticulate de durere. Baronul Carol de Haymerle a fost născut în Viena la 7 decemvrie 1828, era însă de origine dintr-o veche familie nobilitară din Stiria, care emigrase în Boemia pe la 1560. În timpul războiului de treizeci de ani familia fusese dezbrăcată de drepturile ei nobilitare, în cari o reintegră împăratul Carol VI şi Maria Teresia. Baronul şi-a făcut studiile în Academia orientală din Viena, în acel institut escelent în care, pe lângă o sumă de alte obiecte, se predau toate limbile orientale vii şi din care au ieşit pân' acum mulţi literaţi austriaci cari s-au ocupat cu literatura persană , cu istoriografia împărăţiei turceşti, cu multe alte ramuri ale vechilor culturi ale Orientului. Numit în anul 1850 adiunct de interpret la internunţiatura din Constantinopol, a înaintat în curând , şi în timpul războiului din Crimeea a fost însărcinat c-o misiunea specială pe lângă Omer Paşa, comandantul oştirilor turceşti, cu privire la protegerea supuşilor austriaci. El a făcut călătoria făr' a fi însoţit de nimenea, printre detaşamentele roitoare ale armatei turceşti, singur şi călare, şi a împlinit misiunea spre satisfacţiunea tuturor. În 1857, numit secretar de legaţiune la Atena, în 1861 în aceeaşi calitate la Dresda , la 1862 a funcţionat în timpul adunării tuturor suveranilor germani care s-au ţinut la Frankfurt. După războiul între Germania şi Danemarca a fost trimis ca însărcinat cu afaceri la Copenhaga , unde a izbutit a restabili în curând , în urma războiului ce se întâmplase de curând , relaţiile amicale între Curtea sa şi cea daneză. După războiul austro - prusian din 1866 el a fost delegat la pertratările de pace din Praga şi însărcinat cu misiunea de-a restabili bunele relaţii cu Berlinul , ceea ce i-a şi succes. De la 1868 încoace a mai fost însărcinat cu afaceri la Constantinopol, ambasador la Atena, la Haga , la Roma. În fine la 1878 a luat parte ca al treilea plenipotenţiar la Congresul din Berlin, iar după retragerea contelui Andrassy a fost numit cancelar al Imperiului. De însemnat este, şi caracteristic pentru modul cum se păstrează tradiţiile politice în alte state, că baronul era dintr-o familie ai cării membri, neam de neamul lor, fuseseră agenţi ai Curţii imperiale; că nu a fost un diplomat improvizat, ci a făcut studii pregătitoare la o academie anume destinată pentru creşterea personalului diplomatic al Austriei, dându-i-se cunoştinţele necesare pentru a pătrunde esenţa politicei austriace îndreptate spre Orient. Baronul Haymerle era un om de o arătare elegantă, de-o constituţie gingaşă şi abia de statură de mijloc. Puţin încărunţit , atitudinea sa era demnă, umbletul uşor şi elastic. Faţa, cu trăsături fine şi lucrate oarecum în amănunţime, trăda semne uşoare de oboseală, pricinuită prin studii ostenitoare , prin muncă necontenită. Glasul său suna încet, dar plăcut. în toată fiinţa sa era un amestec de diplomat, de om de lume şi de învăţat. De cea mai aleasă politeţă cu oricine ar fi intrat în relaţii cu el, nu părăsea niciodată o rezervă rece faţă cu cei ce stăteau mai departe de el. Baronul a încetat din viaţă în ajunul unui eveniment important şi anume înaintea întâlnirii împăratului Austriei

cu ţarul. Ziarele polone mai cu seamă vorbeau că această întâlnire o să aibă loc foarte în curând . Se vede însă că moartea cancelarului o să aibă un efect suspensiv şi asupra acestei întâlniri . [2 octombrie 1881] [„PREAOSFINŢIA SA MUSIU CHIŢU ..."] Preaosfinţia sa musiu Chiţu a ieşit prooroc şi făcător de minuni. Hagi Ivat , care s-a încumetat a scoate luna din puţ , n-a scos-o aşa de bine la capăt ca Preaosfinţia Sa, vlădica celei mai proaspete divinităţi , descoperite în seara banchetului, pe când Duhul Sfânt se pogorâse asupra apostolilor în chip de udătură , insuflându-le tuturor darul dumnezeiesc al suptului. Demult am bănuit în adevăr că roşii ar fi având parte la crearea universului; dar că unul dintre ei e chiar Dumnezelea , închinat de neamul lui Fundescu în biserică de urdă , asta n-am ştiut-o încă. A ieşit la maidan şi Dumnezelea ciurarilor . D-lor, zice Preaosfinţia Sa nea Chiţu, ridicându-mă acolo unde prevăzusem că am să mă ridic, am văzut aceasta ca prin un apocalips , prin o revelaţiune ca a lui Sf. Ion ... La început ... O voce. La început era cuvântul . Chiţu. Ei bine, la început era „Românul" şi ,,Românul" era Rosetti şi Rosetti era „Românul", şi nimic nu s-au făcut din cele ce s-au făcut fără ,,Românul" şi fără Rosetti. Voi zice, să trăiască ,,Românul" românilor şi să trăiască românii ,,Românului". Iată cuvintele Preaosfinţitului Chiţu, citate exact din Evanghelia sfântului Ioan Fedeleş. E prea adevărat că Unirea Principatelor a făcut-o moldovenii; adevărat că cel întâi cabinet al României unite era un cabinet Barbu Catargiu, adevărat că secularizarea ave- rilor închinate se datoreşte lui Cuza Vodă, împroprietărirea, cu toate defectele ei, lui Cogălniceanu, reforma legislaţiunii lui Boerescu şi altora, organizarea serviciului financiar şi întemeierea creditului unui Mavrogheni şi G. Cantacuzino; organizarea armatei — lui Ştirbei Vodă, urmărită cu stăruinţă zece ani de zile de generalul Florescu, precum e asemenea adevărat că România e în orice caz făptura dinaştilor Basarabi şi Muşatini. Dar ce sunt toate acestea Iluzii. Apocalipsul sfântului Ioan Fedeleş, capitolul Udăturii , gârliciul 32, altfel spune: ,,Nimic nu s-a făcut din cele ce s-a făcut fără Rosetti şi fără «Românul»". Ba nu zău, gluma la o parte, pututu-ne-am -fi aştepta ca d. Chiţu, care trecea de-a puterea fi de om mai serios, va ajunge la aşa hal încât să-l declare pe d. C. A. Rosetti până şi identic cu Dumnezeu Nu ne vom încerca să punem în relief meritele d-lui C. A. Rosetti. Dacă a nega şi a discompune , a stârpi iubirea de trecut şi instinct de adevăr e un merit, desigur că şi viaţa acestui cetăţean e plină de merite. În opoziţie fiind, se joacă cu bomba lui Orsini , destul de prudent pentru a n-o arunca, nu de alta, dar aruncând-o , ar fi făcut poate cunoştinţă c-un alt cordon, mai ţeapăn decât acela al Stelei României. Dar se joacă cu acea bombă , ameninţând în dreapta şi-n stânga , neavând însă nicicând curajul de-a o face să esplodeze . La putere fiind, devine tipul slugărniciei şi al linguşirii . Nicicând regele sau regina n-au văzut în ţara noastră, unde desigur e destulă plebe cosmopolită ridicată din gunoaie, slugarnică prin natura ei, niciodată, zicem, n-au văzut un om mai prosternat dinaintea mărimii lor pământeşti , mai gata de a-şi renega tot trecutul, de a-şi abjura principiile, de-a fi apostol al propriilor sale învăţături decât pe acest republican Să trăiască românii « Românului» zice d. Chiţu. O dorinţă foarte justificată din punct de vedere bugetar. Românii ,,Românului" sunt bunăoară d. Câmpineanu , cu 40000 franci leafă; d-nii Fălcoianu, Stătescu, Costinescu, asemenea cu zeci de mii de franci lefuri anuale; cumulardul prinţ Dim. Ghica, care e în acelaşi timp prezident la Societatea Dacia — România, la Creditul Financial Rural, la Regia tutunurilor, la drumul de fier Suceava — Iaşi, la Eforia Spitalelor, la Societatea de Construcţie, la Fabrica de Chibrituri, pretutindeni cu lefuri şi diurne şi neavând pereche decât un alt cumulard şi acaparator de funcţii, vestitul general de clistirerie Davila .

cu ţarul. Ziarele polone mai cu seamă vorbeau că această întâlnire o să aibă loc foarte în curând . Se vede însă că<br />

moartea cancelarului o să aibă un efect suspensiv şi asupra acestei întâlniri .<br />

[2 octombrie 1881]<br />

[„PREAOSFINŢIA SA MUSIU CHIŢU ..."]<br />

Preaosfinţia sa musiu Chiţu a ieşit prooroc şi făcător de minuni. Hagi Ivat , care s-a încumetat a scoate luna din<br />

puţ , n-a scos-o aşa de bine la capăt ca Preaosfinţia Sa, vlădica celei mai proaspete divinităţi , descoperite în seara<br />

banchetului, pe când Duhul Sfânt se pogorâse asupra apostolilor în chip de udătură , insuflându-le tuturor darul<br />

dumnezeiesc al suptului.<br />

Demult am bănuit în adevăr că roşii ar fi având parte la crearea universului; dar că unul dintre ei e chiar<br />

Dumnezelea , închinat de neamul lui Fundescu în biserică de urdă , asta n-am ştiut-o încă.<br />

A ieşit la maidan şi Dumnezelea ciurarilor .<br />

D-lor, zice Preaosfinţia Sa nea Chiţu, ridicându-mă acolo unde prevăzusem că am să mă ridic, am văzut aceasta<br />

ca prin un apocalips , prin o revelaţiune ca a lui Sf. Ion ...<br />

La început ...<br />

O voce. La început era cuvântul .<br />

Chiţu. Ei bine, la început era „Românul" şi ,,Românul" era Rosetti şi Rosetti era „Românul", şi nimic nu s-au<br />

făcut din cele ce s-au făcut fără ,,Românul" şi fără Rosetti.<br />

Voi zice, să trăiască ,,Românul" românilor şi să trăiască românii ,,Românului".<br />

Iată cuvintele Preaosfinţitului Chiţu, citate exact din Evanghelia sfântului Ioan Fedeleş.<br />

E prea adevărat că Unirea Principatelor a făcut-o moldovenii; adevărat că cel întâi cabinet al României unite era<br />

un cabinet Barbu Catargiu, adevărat că secularizarea ave-<br />

rilor închinate se datoreşte lui Cuza Vodă, împroprietărirea, cu toate defectele ei, lui Cogălniceanu, reforma legislaţiunii<br />

lui Boerescu şi altora, organizarea serviciului financiar şi întemeierea creditului unui Mavrogheni şi G. Cantacuzino;<br />

organizarea armatei — lui Ştirbei Vodă, urmărită cu stăruinţă zece ani de zile de generalul Florescu, precum e<br />

asemenea adevărat că România e în orice caz făptura dinaştilor Basarabi şi Muşatini.<br />

Dar ce sunt toate acestea Iluzii.<br />

Apocalipsul sfântului Ioan Fedeleş, capitolul Udăturii , gârliciul 32, altfel spune:<br />

,,Nimic nu s-a făcut din cele ce s-a făcut fără Rosetti şi fără «Românul»".<br />

Ba nu zău, gluma la o parte, pututu-ne-am -fi aştepta ca d. Chiţu, care trecea de-a puterea fi de om mai serios, va<br />

ajunge la aşa hal încât să-l declare pe d. C. A. Rosetti până şi identic cu Dumnezeu<br />

Nu ne vom încerca să punem în relief meritele d-lui C. A. Rosetti. Dacă a nega şi a discompune , a stârpi iubirea<br />

de trecut şi instinct de adevăr e un merit, desigur că şi viaţa acestui cetăţean e plină de merite.<br />

În opoziţie fiind, se joacă cu bomba lui Orsini , destul de prudent pentru a n-o arunca, nu de alta, dar aruncând-o<br />

, ar fi făcut poate cunoştinţă c-un alt cordon, mai ţeapăn decât acela al Stelei României. Dar se joacă cu acea bombă ,<br />

ameninţând în dreapta şi-n stânga , neavând însă nicicând curajul de-a o face să esplodeze .<br />

La putere fiind, devine tipul slugărniciei şi al linguşirii . Nicicând regele sau regina n-au văzut în ţara noastră,<br />

unde desigur e destulă plebe cosmopolită ridicată din gunoaie, slugarnică prin natura ei, niciodată, zicem, n-au văzut un<br />

om mai prosternat dinaintea mărimii lor pământeşti , mai gata de a-şi renega tot trecutul, de a-şi abjura principiile, de-a<br />

fi apostol al propriilor sale învăţături decât pe acest republican<br />

Să trăiască românii « Românului» zice d. Chiţu.<br />

O dorinţă foarte justificată din punct de vedere bugetar.<br />

Românii ,,Românului" sunt bunăoară d. Câmpineanu , cu 40000 franci leafă; d-nii Fălcoianu, Stătescu,<br />

Costinescu, asemenea cu zeci de mii de franci lefuri anuale; cumulardul prinţ Dim. Ghica, care e în acelaşi timp<br />

prezident la Societatea Dacia — România, la Creditul Financial Rural, la Regia tutunurilor, la drumul de fier Suceava<br />

— Iaşi, la Eforia Spitalelor, la Societatea de Construcţie, la Fabrica de Chibrituri, pretutindeni cu lefuri şi diurne şi<br />

neavând pereche decât un alt cumulard şi acaparator de funcţii, vestitul general de clistirerie Davila .

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!