Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

de ani nu va mai fi poate! 68 şi cu 50 făcând 118 ani, acel poate dovedeşte mai mult la d. E. Costinescu o inimă bună
decât un cap sănătos.
Concluzie: A face din Costineşti, acum sase ani fără cizme , milionari este o mare minune, dară a face din ei
deputaţi, scriitori însemnaţi şi oameni de stat este o minune de zece ori mai mare. D. C. A. Rosetti a făcut aceste două
minuni. Cum dar să i se tăgăduiască numele de om mare Cum să nu ne asociem şi noi la omagiurile care i se aduc,
împreună cu Beizadea Mitică şi M. Sa Regele.
[30 septembrie 1881]
[„ÎN AUSTRO-UNGARIA, UNDE EXISTĂ ..."]
În Austro-Ungaria, unde există atâtea naţionalităţi, aspiraţiunile politice ale acestora nu rămân fără influenţă
asupra relaţiilor esterioare ale monarhiei. Pe de altă parte relaţiile interioare, gradul de autonomie şi de determinare de
sine care se acordă deosebitelor rase ce locuiesc m monarhia vecină e adeseori determinat de apropierile pe cari le
esecută cabinetul faţă cu vrouna din puterile străine.
În principiu s-a hotărît bunăoară o întâlnire între împăratul Francisc Iosif şi Alexandru III al Rusiei. De această
întâlnire se leagă mii de speranţe, dar şi mii de nemulţămiri înlăuntru ca şi-n afară. În momentul în care s-a şoptit
despre o asemenea întâlnire se face un mare tărăboi de absolută autonomie în Camera provincială croată din Agram ;
sârbii catolizaţi ai celor trei regate de la sud ar vrea să anexeze jumătate Peninsula Balcanică şi să înfiinţeze sub
auspiciile Habsburgilor o împărăţie de miazăzi; cehii se propun a însoţi pe împăratul în călătorie şi a se prezenta şi ei
ţarului ca reprezentanţi ai slavilor din monarhie; bucuria în tabăra slavilor e mare.
Dar în acelaşi timp se văd nemulţumiri din partea germanilor din monarhie, ba chiar din partea celor de din afară
de marginile ei.
Astfel ziarul ,,Tribune " din Berlin pretinde a i se fi scris din Petersburg că cestiunea întâlnirii împăratului
Austriei cu al Rusiei atârnă de guvernul din Berlin.
În principiu ea e hotărâtă , dar baza acestei întâlniri cată să se creeze în Berlin, şi în toate împrejurările Austro-
Ungaria trebuie să facă, în interesul păcii, concensiuni obligatorii. Sferele dominante din Berlin nu mai sunt atât de
neutrale faţă cu mişcarea slavă din Austria precum s-ar părea; câtva timp aşa a fost, căci se aveau în vedere turburările
din Orient şi era vorba de a se înlesni, sub firma slavismului, presiunea Austriei asupra ţărilor balcanice, presiune
necesară în contra înaintării Rusiei. Dar în timpul din urmă s-au întors foaia.
De când elementele germane de lângă Dunăre s-au ridicat cu atâta putere încât se pot naşte turburări
constituţionale direcţiunea afacerilor străine ale Germaniei cată să se aştepte la manifestări demonstrative ale
sentimentului naţional german, o consideraţie care înlăturează pe cea care o avea pentru influenţa austriacă în Orient.
Ţarul a dat în privirea Orientului asigurări atât de leale încât , despre partea aceasta, nu există deocamdată nici o temere.
Dar în Austria slavismul nu poate face şi mai mari progrese. În privirea aceasta s-au născut un schimb direct de
idei între cei trei monarhi, precum şi între miniştri, principele Bismark şi baronul Haymerle. De-o săptămână încoace
mişcarea aceasta vie s-a comunicat şi cabinetului Taafe . Conducătorii cehilor au avut ocazia de-a afla că guvernul nu
se va mai pleca esclusiv numai dorinţelor lor, de vreme ce consideraţia pentru mănţinerea bunelor relaţiuni cu vecinii
exige neutralitate şi înlăuntru. Curând se va observa retragerea cehilor. Agitaţiunea panslavistă, care a rămas fără
influenţă în Petersburg, va fi privegheată de acum înainte în Viena cu toată asprimea, ca şi socialismul, de vreme ce s-a
stabilit înţelegerea că Rusia nu va vedea în urmărirea panslavismului un act de ostilitate. Numai sub asemenea auspicii
împăratul Germaniei va putea să asiste cu spiritul la întâlnirea ţarului cu împăratul Austriei, întâlnire ce nu va fi în
folosul cehilor; numai aşa
se poate imagina o înţelegere între cei trei monarhi şi numai aşa se va şi stabili. Nici nu se poate imagina pentru
Imperiul german o întrevedere care ar servi ca introducere sau continuare a unei neînfrânate predominări slave, care ar
compromite pe ţar. Asupra bazelor întrevederii s-au stabilit deja înţelegere şi, din acest punct de vedere, întâlnirea va
avea o însemnătate aproape tot atât de nemăsurată ca şi cea de la Danzig .