Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

care se bucură astăzi că ţara sa seamănă Franţei tot aşa precum o cocotă de stradă ar semăna c-o împărăteasă. Din
ţăranca sprintenă , vioaie, deşteaptă, cum era România acum douăzeci şi cinci ani, aceşti străini au ajuns în sfârşit a face
această lume spoită , bolnavă, plină de paraziţii Orientului şi Occidentului, o lume matură pentru spital.
Şi ieri în sala teatrului s-au serbat aniversarea acestei gradate înstrăinări , aniversarea morii sufletelor moarte,
ridicându-se toasturi în onoarea morarului grec, C.A. Rosetti.
Fără deosebire s-au aruncat sub pietrele morii toată fiinţa ţării acesteia; toate instituţiile, tot trecutul, toate
datinele; vertebrele noastre istorice şi morale, familiile noastre vechi, amestecate în origine cu însuşi începuturile
neamului românesc, Domnii noştri drepţi şi viteji, gloria noastră, sângele şi sudoarea, ochii înţelegători şi inimele
înalte, zdrenţele lui Şincai şi capul lui Tudor, pentru a se măcina din ele acea imundă făină ce hrăneşte o pătură
superpusă de străini, străini de aceeaşi origine cu Simeon Mihălescu, de aceeaşi origine cu aciia cari au vândut
vertebrele materiale ale soldaţilor noştri corăbierului englez.
,,Milowie" ar trebui să se cheme gazeta ,,Românul" după douăzeci şi cinci de ani de activitate.
În adevăr măreaţă operă!
Sărac şi pribeag, având drept unică zestre viclenia şi cinismul, aruncat prin cine ştie ce întâmplare pe pământul
nostru, străin pentru el, d. C.A. Rosetti au aflat curând în Carada şi în alţii semeni ai cugetului şi ai originii lui. Acum,
când e în culmea operei sale, nu trebuie să fie oare mândru de ceea ce vede în urmă
Odinioară o biserică plină de oameni, toţi având frica lui Dumnezeu, toţi sperând de la el mântuire şi
îndreptându-şi vieţile după învăţăturile lui; azi acea biserică stă pustiită prin necredinţă şi nevoi. Spiritul speculei, a
vânătorii după avere fără muncă şi după plăceri materiale a omorât sufletele.
Odinioară o clasă dominantă puţin numeroasă, incoruptibilă şi păstrătoare a tradiţiilor ţării; azi dasupra oameni
îmbogăţiţi prin camete , prin specule, prin ruina altora. Odinioară o organizaţie a muncii putând a rezista străinilor;
astăzi acea muncă discompusă breaslă cu breaslă, sterilizată prin năvălirile negoţului străin. Odinioară legi răsărite din
însuşi datinile şi deprinderile poporului, azi codici întregi traduşi din franţuzeşte. Odinioară o dreaptă cumpănire între
mijloace şi trebuinţe, azi deprinderea de mii de trebuinţe străine, în desproporţie cu puterea de producere a ţării.
Odinioară populaţia creştea şi se înavuţea ; azi se înavuţesc străinii, iar populaţia străveche se stinge pe zi ce merge.
Din oasele ei măcinate de greutăţile impuse de aceşti feneanţi răsar şi se hrănesc Caradalele, Costineştii, Pherikyzii şi
cum i-o fi mai chemând .
,,Milowie" ar trebui să-i cheme pe toţi.
[29 septembrie 1881]
[„ACUM, CÂND STATUTELE ..."]
Acum, când statutele Creditului Mobiliar sunt promulgate şi acţiile [î]şi caută loc la bursă, aşteptăm ca timpul să
arate dacă prevederile noastre, sau mai bine zicând ale specialiştilor financiari pe cari i-am citat, se vor confirma sau nu,
dacă activitatea socie -
tăţii va apuca pe clina jocului şi a agiotajului sau se va mănţine strict în cercul afacerilor solide de comerţ şi de
întreprindere.
Faţă însă cu ştirea colportată că titlurile nouăi Societăţi stau deja la bursa franceză cu o sută şi mai bine peste
pari, ne permitem a reproduce din „France financiere " următoarea descriere a situaţiei pieţei de efecte a Franţei,
precum şi a stării în care se află nenumăratele institute de credit.
Treceţi fără îndoială c-un ochi distras — zice ,,La France financiere " — asupra tabloului pe care-l facem tot
la trei luni asupra numărului societăţilor cari s-au format.
Dacă însă v-aţi da osteneala de-a citi numai totalul sumelor ce i se cer publicului, aţi trebui să rămâneţi în
uimire.
Dar uimirea ar fi şi mai mare dac-aţi şti cum sunt constituite cea mai mare parte din aceste societăţi.
Vă pot cita multe din cele mai mari, al căror capital sec urcă la multe milioane şi a căror acţionari nu există
decât în imaginaţia fondatorilor, ceea ce nu-i împiedecă pe aceştia de a merge cu gravitate la notar şi de-a declara că
tot capitalul a fost subscris şi cu în acelaşi timp a patra parte a fost vărsată în numerar.