Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

(Semnaţi) Pandele N. Zaharescu , Anghel I. Capitanovici , Marin P. Sprânceană
Cât pentru rezultatul acestui recurs noi nu avem nici o îndoială. Cum să respingă Mihălescu varşavski cererea lui
Chiriţescu varşavski
[11 septembrie 1881]
[„PRIN MARTIE..."]
Prin martie a.c. ,,Journal des debats" ţinea seamă de vorbele d-lui C.A. Rosetti că ,,visul de aur i s-a împlinit"
fără ca foaia franceză să ştie că ele erau pentru republicanul învechit în zile rele o apostazie . Foaia mai scria
următoarele:
Rolul noului regat în valea Dunării de Jos va deveni mai mult decât oricând un rol eminamente civilizatoriu .
Cei şapte până la opt milioane români cari formează o insulă pierdută în mijlocul slavilor sunt fără contestare mai
înaintaţi decât vecinii lor ca cultură intelectuală. Ei şi-au apropriat c-o minunată lesniciune legile şi datinele
Occidentului şi pot fi educatori foarte folositori ai Principatelor slave ce-i înconjură. Pe de altă parte prevenţiunile, ba
urele chiar cari [î} i separa de slavi şi îndeosebi de bulgari au căzut în mare parte de când au combătut împreună pe
inamicul comun. Se pare îndealtmintrele că nimic n-ar fi mai uşor, pentru că nu există între Principatele Dunării de
Jos interese contradictorii şi ambiţiile lor nu se pot ciocni. Regatul României, daca nu e cel mai în vrâstă , a văzut cel
puţin dezvoltându-se la el progresul ştiinţei şi industriei Occidentului mai de curând şi mai repede decât vecinele
Bulgaria şi Serbia. Mulţumită minunatei fertilităţi a brazdei şi inteligenţei locuitorilor lui, regatul de ani încoace e la
un nivel pe care celelalte Principate nu-l vor atinge decât mai târziu . El trebuie să continue a da exemplul
înţelepciunii politice şi să intre cu mai multă rezoluţiune decum a făcut-o pân' acum pe calea unei admnistraţii integre
şi severe. Iată mijlocul adevărat de-a exercita împrejuru-i o influenţă care ar fi din cele mai folositoare, mai cu seamă
când e vorba de state nouă, espuse prin urmare de-a comite greşeli grave sau imprudente cel puţin.
Fără a împărtăşi cu totul părerea ziarului asupra importanţei civilizatorii a României, de vreme ce pe noi nu ne
amăgesc formele goale şi etichetele false cu cari se 'mpăunează civilizaţia Caradalelor Dunării, trebuie să mărturisim că
,,administraţia integră şi severă" cuprinde într-un cuvânt defectul de căpetenie al ţării noastre, răul ei abia capabil de
lecuire. Astăzi defectele administraţiei nu mai sunt un secret public ca înainte, pe care toţi îl ştiau şi nimeni nu-l
mărturisea: azi foile guvernamentale chiar mărturisesc torturile, vexaţiunile, hoţiile la care sunt supuse populaţiunile
noastre.
Pe de altă parte e asemenea dovedit că reaua administraţie este un sistem de guvernământ la noi fără de care un
numeros partid ca cel roşu n-ar putea exista. Demagogia noastră e flămândă , rolul capilor ei e de-a o hrăni cu orice
preţ. Străini de ţară şi neavând nici voinţa nici aptitudinea muncii industriale, demagogii noştri sunt aproape esclusiv
avizaţi la buget. O administraţie onestă şi severă nu e cu putinţă măcar, pe cât timp malonestitatea e un titlu de
recomandaţie pentru roşii, pe cât timp biletul de maturitate pentru puşcărie e totodată bilet de intrare în partidul roşu.
Corumperea sistematică a alegătorului , esploatarea şi despoierea claselor muncitoare fiind un mijloc de câştigare a
pâinii zilnice pentru zeci de mii de indivizi inculţi, fără alt meşteşug, fără altă meserie decât politica, e evident că
iniţiativa unei îndreptări ar trebui sau să pornească de mai sus decât aceste elemente înşile, sau să vie sub forma unei
fatale izbucniri din partea unei populaţiuni ajunse a nu mai putea suporta sistemul de corupţiune.
Numai în cazul întâi însă perspectiva ar fi favorabilă; în al doilea izbucnirea ar fi în stare a complica relaţiile din
afară ale ţării şi a o duce spre sigură pieire.
Despre o renunţare de bunăvoie a patrioţilor de industrie la sistemul de corupţie electorală şi administrativă nu
poate fi nici vorba.
[12 septembrie 1881]