Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Neadevăruri îndrăzneţe, calomnie . Puţin după acestea d. Dimitrie Ghica şi N. Creţulescu au dat d-lor însuşi d-
lui Rosetti cea mai plăcută dezminţire , lepădându-se cu zgomot de partidul conservator şi intrând unul ca ministru în
cabinetul Brătianu, celalt primind prezidenţia majorităţii roşie din Senat. Pentru noi nu criticăm deloc purtarea acestor
onorabili domni; fiecare este liber într-o liberă ţară să facă cum crede că e mai bine! Însă până aci! Şi numai de faptele
d-lor nu putea să fie responsabil partidul conservator de care se lepădau . Deunăzi, mai singur dintre conservatori, d.
Carp , din motive credem foarte onorabile, luă o atitudine favorabilă guvernului în cestiunea izraelită. Citiţi ,,Românul"
de atunci. După această foaie d. Carp era singurul reprezentant autorizat al conservatorilor; ceilalţi nu meritau nici să fie
menţionaţi . Mai alaltăieri prinţul Grigorie Sturza inaugurează un partid nou şi o politică exterioară specială. Deşi cu
cavalerismu-i conoscut declară că s-a despărţit de partidul conservator, ,,Românul" nu vrea! Şi un an de zile repetă că
conservatorii sunt vânduţi Rusiei şi că prinţul Grigorie Sturza este samsarul acestui târg . În fine astăzi d. Maiorescu
scrie într-o foaie străină un articol de politică speculativă , în care prevede oarecare complicaţiuni cari nu se vor ivi
poate niciodată. Şi foaia în care este scris articolul, şi declaraţiunile autorului arată până la evidenţă că sunt opiniuni
rostite în numele autorului, care nu-l leagă decât pe dânsul . De astădată „Românul" destituie din postul de şef al
partidului conservator pe dd . Dimitrie Ghica, N. Creţulescu , Carp , Grig . Sturza şi botează cu acest titlu pe d.
Maiorescu. Dară de astădată nu Rusiei, ci Austriei s-a vândut partidul conservator şi samsarul a fost nu d. Grigorie
Sturza, ci d. Maiorescu. Frumoasă logică! Minunată bună credinţă ! Curat mod de-a face polemică! Dezgustul ne îneacă
în faţa acestor calomnii neşiruite , condeiul ne cade din mână şi ne întrebăm dacă în astă ţară sunt oameni destul de
tâmpiţi pentru a mai da cea mai mică atenţiune divagaţiunilor defăimătoare ale unui organ care, pe rând , a acuzat pe
aceiaşi oameni de cele mai mari crime în contra ţării sau le-a recunoscut cele mai nobile şi mai frumoase cugetări. Dar,
înţelepţi şi oneşti protivnici, chiar aşa să fie. Fie d-l Maiorescu şeful partidului conservator, fie programul său al
partidului conservator. Lăsând la o parte arguţiile bizantine, articolul său nu zice altceva decât un lucru: dacă vecinii
noştri de la nord ar ameninţa independenţa sau teritoriul nostru, statul nostru ar trebui să caute alianţe la aceia cari, ca şi
noi, au interes a nu permite unei singure puteri a se întinde prea departe cu cuceririle sale. Tot astfel dacă, ceea ce se
poate întâmpla , pericolul ar veni din partea pangermanismului , apoi n-ar trebui să căutăm sprijinul nostru în puterea
interesată, ca şi noi, a pune o margine acestei extensiuni Ce este asta decât politică de echilibru , politică de
prevedere, politică de patriotism Dar d-nii de la ,,Românul", învăţaţi a căuta în orice mişcare, orice manifestare a unui
om politic, un interes imediat şi tangibil , şi-au pus întrebarea nu dacă ideile d. Maiorescu sunt înţelepte şi patriotice ,
dar ce folos imediat poate să tragă dintr-ânsele
I-a prins frica. Oare ni s-ar face concurenţă Oare meritele câştigate cu atâta osteneală cu răscumpărarea , cu
Dunărea etc. au să fie uitate Oare ne pârăsc la stăpân Fiţi pe pace, onorabili protivnici! Partidul conservator nu caută
a veni la putere pe asemenea căi. Nu sânteţi ameninţaţi a vă despărţi de s[fân ]tul buget. Puteţi să mai urmaţi cu
negustoria d-voastră politică. Mergeţi de la un ministru străin la altul, alergaţi de la Neva la Sprea , oprindu-vă şi pe
Dunăre; căutaţi să fiţi iubiţi de unii fără ca să fiţi bănuiţii de alţii. Grea încercare, dar demnă de geniul d-voastră politic,
şi pentru aceasta este un mijloc sigur, pe care-l cunoaşteţi mai bine decât noi. Daţi-le la toţi tot ce cer.
[20 ianuarie 1881]
LOUISE MICHEL
Nu fără cuvânt d-ra Louise Michel a ajuns a fi celebră în felul ei. Ea este într-adevăr un tip de aberaţiune .
Înteligenţa ei, ca a copiilor, ca a naţiunilor neieşite din pubertate , întoarce pe dos orice idee mare. Fourier a zis că, din
perfecţiune în perfecţiune , oamenii vor ajunge să facă a le creşte o coadă c-un ochi în vârf . Astfel înţelege şi Louise
Michel teoriile lui Darwin. Un redactor a lui ,,Gaulois" a avut o conversaţiune cu vestita domnişoară. Următoarele
pasaje caracterizează misticismul acestei eroine roşie:
D-ta eşti anarhistă sistematică o întreabă redactorul.
Certele şcoalelor nu sunt nimic pentru mine. Fiecare din aceste şcoale îmi pare că procură o staţiune prin care va trece
societatea: socialism , comunism, anarhie . Socialismul de care ne-am apropiat va realiza şi umaniza justiţia. Comunismul va
perfecţiona această stare nouă, care va avea expresiunea sa finală în anarhie . În anarhie fiece fiinţă îşi va fi ajuns dezvoltarea sa
complectă. Poate că se vor descoperi simţuri noi. Omul, ajungându-şi plenitudinea , nemaiavând nici foame, nici frig, nici una