Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica
Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica
Cată să spunem câteva cuvinte asupra metodului de cercetare a cestiunii etnologice şi sociale pe care l-am urmat, precum şi asupra formei date acestor studii. Adversarii noştri sunt naivi când cred că, prin diversiuni ce n-au a face nimic cu obiectul în sine, sunt în stare a ne abate din calea noastră. ,,Românul", după procedarea tot atât de naivă pe cât de comună a ziarului ,,Independance roumaine", vorbeşte de teorii bolnăvicioase , de institute filantropice, de medici speciali în privire-ne . Să presupunem că aşa ar fi. Că autorul acestor şiruri e nebun, e bun de legat şi de dus la Mărcuţa . Rămâne mai puţin adevărat ceea ce-a zis Asta-i cestiunea. Daca ceea ce-a zis autorul e adevărat, ceea ce a zis importă, nu cine a zis. Daca un nebun multiplică două cifre corect este quoţientul neadevărat pentru că cel ce-a calculat are idei fixe sau halucinaţiuni Daca un nebun constată conform adevărului că un perete e alb devine peretele negru pentru că nebunul i-a atribuit o calitate ce i se cuvine Noi susţinem, precum rezumă ,,Românul", că ,,o pătură de străini, numită partida naţională liberală , s-a superpus poporului, [î]l exploatează şi-l duce la mizerie". Este aceasta sau nu adevărat, oricum ar fi, cuminte ori nebun, cel ce susţine aceasta E adevărat. Nici ,,Românul" n-o negă , căci iată ce zice: Cu toată osteneala, n-am putut vedea lămurit decât un singur fapt şi acesta este: Starea cea rea a sătenilor . Sătenii, o ştim mai bine decât teoriştii de la „Timpul", nu stau încă bine în raport cu progresul făcut în toate ramurile sociale de poporul român. Iată dar că lucrul ce-l susţinem noi e atât de adevărat în privirea a trei pătrimi din poporul nostru încât ,,Românul" [î]l ştie mai bine decât noi, teoriştii . Ceea ce zicem noi este însă mai mult. Sătenii stau mult mai rău decum au stat vreodinioară. Progresul în ramurile speciale e aparent. A face dintr-o Carada om de stat nu va să zică a-i da cuprinsul necesar unui om de stat, a face din bulgarii facultăţii de medicină profesori de universitate nu va să zică a le infiltra ştiinţa necesară catedrelor lor. Numai când fondul ar corespunde etichetei , când în Carada ar fi în adevăr un om de stat şi-n bulgari profesori de universitate, progresul ar fi real. Pân-atunci e o etichetă scump plătită, care nu corespunde cu ceea ce se zice c-ar fi sub ea; e câlţi în loc de mătase, plumb în loc de aur, e o prăvălie de marfă falsă. Nu ne mirăm că pe ,,Românul" îl dor aceste adevăruri. Dar tocmai faptul că-l dor, tocmai faptul că într-o mulţime de numere de-a rândul nu face decât să încerce a ne combate este o dovadă că aceasta este buba veritabilă a ţării. Dar ne este cineva amic ori adversar, dar român sau străin, adevărul spus de noi rămâne acelaş pentru toţi. Ne mărginim la constatarea de fapte exacte şi la rezumarea lor în adevăruri generale; metodul nostru e cel urmat în ştiinţe în genere, în cele naturale îndeosebi. Oare supărarea bolnavului pentru că-i constatăm boala o modifică Acum venim la forma în care scriem. Se zice că ea ar fi exagerată, c-ar cuprinde înjurături surugieşti etc. În realitate stilul nostru nu este eufemistic. Ne-am deprins a căta pentru orice idee espresia cea mai exactă posibilă. Dac - am voi să glumim , daca nu ne-ar păsa de adevărul ce-l zicem am putea să spunem lucrurile mai cu încunjur . Dar lucrurile la noi nu se petrec cu încunjur ; de-aceea în adevăr nu ştim de ce-am vorbi de ele cu încunjur Când un om în rebeliune făţişă proclamă azi răsturnarea regelui şi e numit mâni adiutant al aceluiaş rege există aci vrun menajament pentru opinia publică, pentru conştiinţa de drept a poporului Nici unul. Când un om e medaliat c- un Bene-merenti de regele în contra căruia erau adresate pasquilurile sale existat-a vrun menajment pentru ... pudoarea publică Nici unul. Dar oamenii aciia din partidul roşu cari au sentimentul adevărului, ei îşi menajează espresiile Deloc. D.D. Brătianu zice că „nu mai sunt oameni cinstiţi în ţara aceasta", confundând ţara cu partidul său. Îi ameninţă cu „puşcăria şi carantina", îi aseamănă cu ,,putregaie". Oare marele cordon al Sfintei Cânepe de care vorbim noi e cu mult mai rău decât mijloacele de moralizare ale d- lui D. Brătianu, ,,puşcăria şi carantina"
E natural ca aceasta să supere pe milionarii răscumpărării, pe Mihăleştii şi Chiriţopolii, pe demnitarii publici înalţi cu cîte patru clase primare, dar ni se va permite de cătră roşii să întrebuinţăm cel puţin espresiile ministrului lor prezident de ieri, a actualului prezident al Adunării. Când acesta alege, pentru a însemna esenţa partidului său, vorbele cele mai exacte, când le zice necinstiţi , vrednici de carantină şi puşcărie, putregaie ne trebuie oare să deschidem dicţionarul să căutăm altele Când s-ar păstra cel puţin aparenţele , când am vedea că oamenilor de cari vorbim le e ruşine de ceea ce fac desigur că am fi mai blânzi , pentru că ruşinea e un semn de posibilitate de îndreptare. Dar aceasta lipseşte cu totul. Vedem dar că aci nu ajută alifia îndulcitoare a eufemismului , ci numai scalpelul chirurgului ; de aceea tăiem în putrejunea bubei noastre naţionale şi voim ca protoplasma naţională să re]ntregească golurile create prin tăieturi . Din sâmburul şi esenţa poporului autohton trebuie să iasă puterea medicatrice a naturii, care să însănătoşeze corpul statului. În fine mai relevăm o acuzare, „Românul" ştie cât de nedreaptă, pe care ne-o face. Am zis că unui adevărat român i-ar putea fi atât de scârbă de aceste adunături ce domnesc peste poporul său încât să prefere un guvern străin, onest, care să asigure dezvoltarea materială şi morală a rasei române, unui guvern de pretinşi români. Astfel ar putea fi cineva foarte bun român şi foarte rău patriot. ,,Românul" traduce lucrul astfel: ,,preferă pentru patrie un autohton trădător, decât un neautohton , fie cât de bun cetăţean". Cu toate acestea ideea noastră, născută dintr-o adâncă indignare, e cuprinsă deja în scrierile unui om ale cărui sentimente profund naţionale nu le va nega ,,Românul". Pasajul din cartea sa e profetic; prevede Congresul de la Berlin şi încheierile lui. Atunci când o populaţiune eterogenă , străină românilor prin limbă, religiune, obiceiuri şi aspiraţii politice se va aşeza în ţară, atunci marginile statului nostru nu vor fi totdeodată margini ale naţionalităţii noastre. Străinii vor zice îndată (ceea ce zic împământeniţii ): nu identificaţi statul român cu naţionalitatea română, căci în acest stat sunt mai multe naţionalităţi, pe cari nu le leagă decât comunitatea guvernului; şi D-zeu e martor, iar oamenii încă ştiu, cât de strămutabilă e forma guvernelor şi cât de uşor se poate naşte vreun eveniment care să le deschiză porţile la putere şi acestor străini, mai cu seamă prin sprijinul ce-l au din vecinătate. (V. Marţian, Coloniştii germani şi România). Fără îndoială marginile statului nostru nu mai sunt marginile naţionalităţii noastre. ,,Bunul cetăţean neautohton " al „Pseudo-românului " e foarte numeros şi foarte puţin scrupulos. Daca „bunul cetăţean neautohton " s-ar mărgini a-şi vedea de sărăcie şi a se hrăni în mod onest n-am prea avea ceva de zis. Dar fără muncă, fără merit, fără a produce bunuri de utilitate, fără ştiinţă, fără de caracter, să-l vezi că dirige şi determină soarta unui popor vechi, cu trecutul şi caracterul lui, iată ceea ce nu se poate admite. [2 septembrie 1881] [„DIN NEFERICIRE ..."] Din nefericire organele roşii nu sunt capabile de o discuţie serioasă. A discuta va să zică a compara argumentele proprii cu cele ale adversarului şi a destinge cu dezinteresare care e mai tare, care e adevărat. Dar când altceva zici, altceva [î]ţi răspunde; când dai ici şi crapă cine ştie unde, când discuţia, în loc de-a fi o comparare de argumente, degenerează în ceartă pentru vorbe, în logomahie şi subtilităţi , discuţia e stearpă. Am dovedit de zece ori ceea ce nu avea nevoie de dovadă: evidenţa; am dovedit că deasupra poporului românesc istoric pe care-l cunoaştem toţi de acum douăzeci treizeci de ani, deasupra ţăranului a moşneanului , a breslaşului , a boierului mare şi mic s-a superpus o pătură de populaţie străină, romanizată în parte în privinţa limbei, dar neavând deloc nici natura, nici instinctele poporului nostru. E clar că această populaţie joacă în viaţa noastră publică rolul unui altoi care produce alte fructe decât trunchiul în care s-a altoit şi, drept vorbind, fructe veninoase. Altoit în stejar, trăieşte din sucul stejarului, iar acesta se usucă, căci populaţia moşneană a acestei ţări, săteanul, e morbid (dovadă spitalele d-lui C.A. Rosetti) şi supus unei mari mortalităţi. Am dovedit că acest altoi veninos n-are nici minte, nici inimă. Oamenii aceştia, cari sunt aproape toţi roşii, sunt
- Page 239 and 240: DIN VIENA Se ştie că Societatea
- Page 241 and 242: Există şi de-atunci o oscilaţiun
- Page 243 and 244: Ştirea unei foi din Transilvania c
- Page 245 and 246: nediversificării omul face atât d
- Page 247 and 248: Al. 1. A subscrie şi emite, cu sau
- Page 249 and 250: ce i s-a impus mai grele, niciodat
- Page 251 and 252: guvernului (Turnu - severin ) şi e
- Page 253 and 254: cele slabe se vor adapta ca ceara u
- Page 255 and 256: easlă. Când aude cineva că un Fl
- Page 257 and 258: poporul istoric al Ţării Române
- Page 259 and 260: Această conştiinţă a neputinţe
- Page 261 and 262: Bosniei, care se plănuise la Belgr
- Page 263 and 264: prevenitor cătră cel unguresc. Co
- Page 265 and 266: le-au dat la toţi signatura spirit
- Page 267 and 268: morală, otrăvită de stârpituril
- Page 269 and 270: Pân-aci cităm pe „Pesther Lloyd
- Page 271 and 272: constituţional, cu drepturile impr
- Page 273 and 274: în contra României. Dar de asta n
- Page 275 and 276: pierdut-o şi nefiind trecute plă
- Page 277 and 278: comunicat contelui Granville . Docu
- Page 279 and 280: Dar, în sfârşit , ce suntem noi
- Page 281 and 282: adevăratul soare. Activitatea mini
- Page 283 and 284: de-a discuta chiar. Care inteligen
- Page 285 and 286: [27 august 1881] [„ASUPRA SCOPULU
- Page 287 and 288: [„MAI ZILELE TRECUTE ERA VORBA...
- Page 289: Voinţa există. Această voinţă
- Page 293 and 294: greşim. Dar unde punem întregi po
- Page 295 and 296: Două monografii s-au scris în tim
- Page 297 and 298: Daca partida liberală, ar combate
- Page 299 and 300: eliduce . Astfel suspendarea Consti
- Page 301 and 302: [„ÎN SCRISOAREA A ZECEA ..."] Î
- Page 303 and 304: Adevărat meşteri, n-avem ce zice.
- Page 305 and 306: privite ca un teritoriu esclusiv ro
- Page 307 and 308: cari au început să scoată gazet
- Page 309 and 310: D. Grădişteanu; ilustrul, neprih
- Page 311 and 312: Acuzaţiunea ridicată în contra c
- Page 313 and 314: Am împins atît de departe spiritu
- Page 315 and 316: care se bucură astăzi că ţara s
- Page 317 and 318: victimele acestei spoliaţiuni lega
- Page 319 and 320: [1 octombrie 1881] [„DIN FRANŢA
- Page 321 and 322: cu ţarul. Ziarele polone mai cu se
- Page 323 and 324: [„JOI S-A ADUNAT ÎN SIBIIU ..."]
- Page 325 and 326: care a urmat după căderea lui Nap
- Page 327 and 328: ar demisiona acum, miniştrii tot a
- Page 329 and 330: Să facem apel la întreaga naţiun
- Page 331 and 332: Cu timpul au început a se recunoa
- Page 333 and 334: deridicata în colegiile I şi II,
- Page 335 and 336: antagonism. Cât despre umanitate .
- Page 337 and 338: ne îndoim despre folosul şi efica
- Page 339 and 340: ungare tot ce ea cerea, e considera
Cată să spunem câteva cuvinte asupra metodului de cercetare a cestiunii etnologice şi sociale pe care l-am urmat,<br />
precum şi asupra formei date acestor studii.<br />
Adversarii noştri sunt naivi când cred că, prin diversiuni ce n-au a face nimic cu obiectul în sine, sunt în stare a<br />
ne abate din calea noastră.<br />
,,Românul", după procedarea tot atât de naivă pe cât de comună a ziarului ,,Independance roumaine", vorbeşte<br />
de teorii bolnăvicioase , de institute filantropice, de medici speciali în privire-ne .<br />
Să presupunem că aşa ar fi. Că autorul acestor şiruri e nebun, e bun de legat şi de dus la Mărcuţa .<br />
Rămâne mai puţin adevărat ceea ce-a zis Asta-i cestiunea. Daca ceea ce-a zis autorul e adevărat, ceea ce a zis<br />
importă, nu cine a zis. Daca un nebun multiplică două cifre corect este quoţientul neadevărat pentru că cel ce-a calculat<br />
are idei fixe sau halucinaţiuni <br />
Daca un nebun constată conform adevărului că un perete e alb devine peretele negru pentru că nebunul i-a<br />
atribuit o calitate ce i se cuvine <br />
Noi susţinem, precum rezumă ,,Românul", că ,,o pătură de străini, numită partida naţională liberală , s-a<br />
superpus poporului, [î]l exploatează şi-l duce la mizerie".<br />
Este aceasta sau nu adevărat, oricum ar fi, cuminte ori nebun, cel ce susţine aceasta<br />
E adevărat. Nici ,,Românul" n-o negă , căci iată ce zice:<br />
Cu toată osteneala, n-am putut vedea lămurit decât un singur fapt şi acesta este: Starea cea rea a sătenilor .<br />
Sătenii, o ştim mai bine decât teoriştii de la „Timpul", nu stau încă bine în raport cu progresul făcut în toate ramurile sociale<br />
de poporul român.<br />
Iată dar că lucrul ce-l susţinem noi e atât de adevărat în privirea a trei pătrimi din poporul nostru încât<br />
,,Românul" [î]l ştie mai bine decât noi, teoriştii .<br />
Ceea ce zicem noi este însă mai mult.<br />
Sătenii stau mult mai rău decum au stat vreodinioară.<br />
Progresul în ramurile speciale e aparent.<br />
A face dintr-o Carada om de stat nu va să zică a-i da cuprinsul necesar unui om de stat, a face din bulgarii<br />
facultăţii de medicină profesori de universitate nu va să zică a le infiltra ştiinţa necesară catedrelor lor. Numai când<br />
fondul ar corespunde etichetei , când în Carada ar fi în adevăr un om de stat şi-n bulgari profesori de universitate,<br />
progresul ar fi real. Pân-atunci e o etichetă scump plătită, care nu corespunde cu ceea ce se zice c-ar fi sub ea; e câlţi în<br />
loc de mătase, plumb în loc de aur, e o prăvălie de marfă falsă.<br />
Nu ne mirăm că pe ,,Românul" îl dor aceste adevăruri. Dar tocmai faptul că-l dor, tocmai faptul că într-o<br />
mulţime de numere de-a rândul nu face decât să încerce a ne combate este o dovadă că aceasta este buba veritabilă a<br />
ţării.<br />
Dar ne este cineva amic ori adversar, dar român sau străin, adevărul spus de noi rămâne acelaş pentru toţi. Ne<br />
mărginim la constatarea de fapte exacte şi la rezumarea lor în adevăruri generale; metodul nostru e cel urmat în ştiinţe<br />
în genere, în cele naturale îndeosebi. Oare supărarea bolnavului pentru că-i constatăm boala o modifică<br />
Acum venim la forma în care scriem.<br />
Se zice că ea ar fi exagerată, c-ar cuprinde înjurături surugieşti etc.<br />
În realitate stilul nostru nu este eufemistic. Ne-am deprins a căta pentru orice idee espresia cea mai exactă<br />
posibilă. Dac - am voi să glumim , daca nu ne-ar păsa de adevărul ce-l zicem am putea să spunem lucrurile mai cu<br />
încunjur .<br />
Dar lucrurile la noi nu se petrec cu încunjur ; de-aceea în adevăr nu ştim de ce-am vorbi de ele cu încunjur <br />
Când un om în rebeliune făţişă proclamă azi răsturnarea regelui şi e numit mâni adiutant al aceluiaş rege există<br />
aci vrun menajament pentru opinia publică, pentru conştiinţa de drept a poporului Nici unul. Când un om e medaliat c-<br />
un Bene-merenti de regele în contra căruia erau adresate pasquilurile sale existat-a vrun menajment pentru ... pudoarea<br />
publică Nici unul.<br />
Dar oamenii aciia din partidul roşu cari au sentimentul adevărului, ei îşi menajează espresiile <br />
Deloc.<br />
D.D. Brătianu zice că „nu mai sunt oameni cinstiţi în ţara aceasta", confundând ţara cu partidul său.<br />
Îi ameninţă cu „puşcăria şi carantina", îi aseamănă cu ,,putregaie".<br />
Oare marele cordon al Sfintei Cânepe de care vorbim noi e cu mult mai rău decât mijloacele de moralizare ale d-<br />
lui D. Brătianu, ,,puşcăria şi carantina"