Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

La aceste cuvinte bine simţite şi cari nu cuprindeau decât purul adevăr, d.Boerescu n-a răspuns nimic; a declarat
însă că, întru cât priveşte starea materială a ,,Presei", ea este asigurată; roagă însă pe asistenţi (anume pe cei cu funcţii)
să binevoiască a se însărcina cu colaborarea , pentru a o face mai citibilă . Se 'nţelege că funcţionarii asistenţi nu putură
refuza cererea d-lui ministru.
Aceste zise, neagra mulţime se risipi.
[17 ianuarie 1881]
SITUAŢIUNEA ÎN SIRIA
Din starea de lucruri a unei părţi se poate conchide cu siguranţă la situaţia generală a Imperiului otoman. Un
corespondent din Beyrut scrie ziarelor vieneze:
În oraşul nostru domneşte o vie fierbere. Din toate părţile ţării sosesc trupe; corăbiile aduc recruţi cari, după
ce se echipează , pleacă pe vapoare spre Tesalia. Lungi şiruri de cămile încărcate aduc provizii şi cereale . Prin toate
cazarmele şi oficiele domneşte o activitate febrilă. Mai toate ziarele greceşti sunt interzise ; în fine oraşul are întocmai
aceeaşi fizionomie ca şi în ajunul izbucnirii războiului ruso-turc. Soldatul e mai puţin entuziasmat , dar este liniştit şi
rezolut şi se vede că războiul cu grecii nu e atât de simpatic cum a fost cel cu ruşii. Siria suferă mult din cauza acestor
preparative războinice. Atâtea braţe viguroase, lăsând sapa şi lopata, au pus mâna pe arme! Comerţul stagnează deja
de la 1875, când colera a bântuit ţara. O criză generală apasă asupra acestei frumoase provincii a Imperiului otoman.
Recolta n-a fost strălucită; mătasa, productul principal al Siriei , a fost în cantitate destulă, dar de o calitate mediocră
. Pe lângă acestea mai vine şi duşmănia dintre mahomedani , druji şi creştini. În Damasc sunt arestările la ordinea
zilei şi anume din cauza placatelor revoluţionare cari pe timpul lui Midhat Paşa se afişau pe ziduri. Astfel Siria
prezintă o icoană tristă, atât sub raportul politic cât şi sub cel economic.
[18 ianuarie 1881]
[„BIZANTINII DE LA «ROMÂNUL»..."]
Bizantinii de la ,,Românul" s-au agăţat de-un articol al d-lui T. Maiorescu, publicat într-o foaie străină şi prin
care d. Maiorescu, în toată independenţa sa de publicist,cercetează anumite cazuri în care ajutorul Austro-germaniei ar
putea să fie folositor Româ -
niei în contra unor dispoziţiuni prea cotropitoare ale elementelor slave ce astăzi ne înconjoară. D. Maiorescu n-a vorbit
nici în numele bătrânei , nici în numele junei drepte, nici chiar a dezvelit un program al său de politică practică şi
imediat aplicabilă . A examinat însă nişte ipoteze viitoare şi problematice şi, la un pericol ce s-ar putea ivi, a arătat şi
modul de scăpare, tot aşa de ipotetic ca şi pericolul. Trebuie ca reaua credinţă şi setea de calomnie ale organului d-lui
Rosetti s-ajungă până la tâmpire pentru a scoate de aci un întreg program de politică externă şi, printr-o procedare de
generalizare cu care ne-am familiarizat, a rezuma în persoana d-lui Maiorescu pe tot partidul conservator.
Doamne Dumnezeule! Cîte persoane n-au rezumat pe rând până astăzi partidul conservator după organul din
Strada Doamnei , de cîte ori au avut necesitate bizantinii de la ,,Românul" de-o astfel de absorpţiune pentru trebuinţele
zilei Când d. Dimitrie Ghica, din motive ale sale personale pe care nu aveam dreptul a le cerceta, a crezut că trebuie să
sprijine pe d. I. Brătianu şi să voteze concesiunea Stroussberg, partidul conservator era rezumat în d. Dimitrie Ghica,
deci partidul conservator a votat concesiunea Stroussberg. Când d. N. Creţulescu , într-o broşură, susţinea (bine sau rău
nu apreciem ) că trebuie să cedăm de bună voie Basarabia Rusiei, d. N. Creţulescu era atunci personificarea partidului
conservator. Şi partidul conservator, împreună cu d. N. Creţulescu , vindea Rusiei Basarabia. P-aci , p-aci să crează
Burtă verde că partidul conservator a fost la Livadia, că partidul conservator a trecut Dunărea, că dânsul a pierdut
Basarabia încă din luna iunie 1877.